– Fostul cancelar german Angela Merkel provoacă valuri în Estul Europei, după ce, recent, într-un interviu acordat presei maghiare, a spus că Polonia și statele baltice au blocat un nou format de negocieri cu Rusia, în perioada premergătoare războiului din Ucraina. Chiar putea acel nou format să evite atacul Rusiei cum spune Angela Merkel? Care sunt reacțiile la Varșovia, Vilnius, Riga și Tallin?
Încercând să fie diplomată, Angela Merkel a sugerat doar că statele baltice și Polonia ar fi împiedicat evitarea războiului, pentru că nu au fost de acord ca ea și Emmanuel Macron să negocieze direct cu Putin, care „își pierduse interesul” pentru acordurile de la Minsk. Această afirmație presupune că Putin ar fi fost de bună credință și ar fi dorit pacea, ceea ce nimeni nu mai crede astăzi, după ce Putin a respins cu dispreț toate propunerile lui Donald Trump. Oamenii politici din statele vizate au condamnat vehement și unanim, drept false, afirmațiile dnei Merkel, iar fostul premier polonez, Morawiecki, a etichetat-o drept „unul din cei mai nocivi oameni politici germani din Europa din ultima jumătate de secol”. De fapt, agresiunea rusă la adresa Ucrainei a început în Crimea în 2014, și a continuat cu invazia din 24 februarie 2022, tocmai pentru că Occidentul reacționase timid la ocuparea și anexarea ilegală a peninsulei și pentru că, în 2021, președintele SUA, Joseph Biden, a retras trupele americane din Afganistan, în mod haotic și cinic. Putin a conchis că Occidentul va tolera supunerea Ucrainei intereselor Moscovei, de aceea și-a pierdut interesul în Acordurile de la Minsk. De altfel, ulterior Macron și cancelarul Scholz s-au făcut de râs când s-au dus la Kremlin, în speranța că pot opri războiul din Ucraina, fiind trimiși acasă umiliți și cu mâinile goale. Există astăzi destule dovezi documentare și diplomatice, că Putin plănuia demult să anexeze Ucraina și că aștepta doar un moment favorabil. De altfel, Angela Merkel nu și-a putut expune bazaconiile decât într-un ziar maghiar, în Ungaria lui Viktor Orban. Ceea ce spune multe despre adevăratul ei profil politic.
– Franța a dat în clocot. Ce soluții are Emmanuel Macron pentru a stopa criza politică prelungită? Și ce se ascunde, în plan social, în spatele acestei crize politice?
Evenimentele politice din Franța se succed rapid, deci nu putem anticipa nimic. Din punct de vedere constituțional, președintele Emmanuel Macron are două posibilități de a pune capăt crizei: prin continuarea eforturilor de a obține investirea unui nou guvern, sau prin dizolvarea Adunării Naționale și organizarea de alegeri anticipate, în termen de 40 de zile. Sondajele de opinie indică însă că rezultatul acestor alegeri ar fi tot o formulă parlamentară fragmentată, fără majorități clare, chiar dacă partidul Marinei Le Pen ar câștiga câteva mandate în plus și blocul politic de centru al lui Macron ar mai pierde câteva procente. Așadar, blocajul parlamentar ar continua, chiar dacă astăzi majoritatea francezilor se declară în favoarea unui scrutin anticipat. În plus, nu ar mai fi timp pentru adoptarea bugetului. Miercuri dimineața, Sebastien Lecornu anunța că partidele politice guvernamentale doresc, totuși, să reușească adoptarea unui buget care ar reduce deficitul situat la un nivel sub 5% din PIB, ceea ce ar „îndepărta perspectiva unei dizolvări” a Adunării Naționale. De altfel, președintele Macron a chemat partidele să-și depășească orgoliile pentru a scoate țara din criză. Criza politică din Franța este generată de incapacitatea guvernelor succesive de a reduce deficitul bugetar, care a depășit 5%, și imensa datorie națională. Încercările lui Macron de a reduce cheltuielile sociale, mai ales reforma pensiilor, s-au izbit de proteste interminabile, alimentate de cinismul partidelor din opoziția de stânga și cea de dreapta, dar și de rețele obscure care agită spiritele pe rețelele sociale. Să o recunoaștem: destabilizarea Franței, care ar avea repercusiuni în întreaga UE, ar fi un trofeu excepțional pentru Kremlin. Din această perspectivă, poate că Emmanuel Macron, cu toate greșelile lui incontestabile, nu poartă singur responsabilitatea crizei.
