Analiza politică a lunii octombrie

„Întrebarea era doar cum vor respinge legea”

– Decizia Curții Constituționale a României (CCR) în privința reformei pensiei magistraților a fost îndelung așteptată. De ce a fost nevoie de mai multe amânări, pentru a se găsi, în final, o soluție pe un viciu de procedură?

– Era limpede din capul locului că nicio lege care prevede pensionarea magistraților la o vârstă mai înaintată și cu o mică scădere a veniturilor nu va trece de CCR. Erau semnale în acest sens dintotdeauna: declarațiile șefei Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), celebra doamnă Elena Costache, care a afirmat că magistrații sunt unici pe lume, supra-pământeni, zei, și merită un tratament cu totul și cu totul special, susținute și de șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Lia Savonea, care a contestat și ea legea. De altfel, prin decizii anterioare, CCR a arătat că, la rândul ei, protejează toate privilegiile pe care le are și nu are de gând să renunțe la ele. Întrebarea era doar cum vor respinge legea de data asta? Ca să nu sfideze prea mult, au ales argumentul că lipsea avizul CSM. Nu au văzut din prima că nu exista avizul, le-au trebuit două amânări, timp de o lună, ca să spună că lipsește semnătura? Deși ultra-previzibilă, decizia a provocat scandal în coaliție. Premierul Ilie Bolojan afirmase că un aviz negativ al Curții ar însemna că guvernul nu mai are legitimitate. Nu a zis că își va da demisia, a zis că Guvernul ar fi în încurcătură să promoveze noi reforme. Fiind o decizie pe procedură, Bolojan a zis că legea poate fi reluată, cu avizul CSM, care va fi așteptat acum timp de o lună. Sorin Grindeanu și alții din PSD au sărit să-i ceară demisia lui Ilie Bolojan, mai întâi în surdină, apoi tot mai vocal. Să vină alt premier liberal, care să facă ce anume? Să mai pierdem timp cu numirea, cu validarea, în condițiile în care, dacă legea privind reforma pensiilor magistraților nu e gata pe 28 Noiembrie, noi pierdem 230 de milioane de euro din PNRR?!

Sorin Grindeanu, care e în campanie electorală, căci urmează congresul PSD, a zis că face el altă lege, separat. A și venit cu niște concesii, pe care le susținuse, surprinzător și nu prea, și Nicușor Dan: pensia să fie egală cu 75% din ultimul salariu net al magistraților, în loc de 70%, cât propunea legea Bolojan, iar perioada de tranziție până la pensionarea la vârsta de 65 de ani, să dureze până în 2041, în loc de 2036. E absolut revoltător cum oamenii ăștia, care au niște salarii uriașe, 60-70.000 de lei lunar, la care se adaugă și pensii, încă 40-50.000 de lei pensii, deci – 100-120.000 de lei lunar, nu vor să cedeze nici măcar 10.000. Te întrebi omenește: din ce sunt făcuți de le trebuie 100.000 de lei pe lună? Asta, în timp ce un om obișnuit trăiește cu câteva mii. În nicio altă țară nu ai așa o disproporție între salariile magistraților și salariul mediu. Culmea, unii mai iau și mită! Între timp, au intrat și în grevă, una „preventivă”, câtă vreme nu s-a luat încă vreo măsură care să îi afecteze. Iar în cripto-grevă ce urgențe au avut ei? Au achitat-o pe Alina Bica, l-au achitat pe Nicu Bănicioiu și așa mai departe…

„Dacă cumva îl dărâmă pe Ilie Bolojan, următorul premier nu va mai avea curajul să facă nimic”

– Există riscul ca această încăpățânare a CCR de a se opune reformelor promise de Guvernul Bolojan să irite și mai mult societatea românească?

– Serviciile secrete ne-au pregătit deja alternativa, nu ne lasă ele fără soluții. „E rău? Se poate și mai rău!”. Iar lumea îmbrățișează acest „și mai rău”, cu ideea să scape de rău. AUR conduce detașat în toate sondajele. Dacă s-ar crea un nou val de emoție, dacă s-ar promite numirea lui Călin Georgescu ca prim-ministru, ar avea majoritatea și ar conduce țara. Dacă ai fi malefic, ai zice: „Să vină odată, să se potolească lumea, să vadă în ce hal pot să ducă ăștia țara, să vadă că nu-i nimic de capul lor! Și că mai sunt și vânduți rușilor, de la care te aștepți la orice”. Dar ți-e milă de țara asta, pentru că faci și tu parte din ea și n-ai niciun chef să ajungă în ultimul hal. Ei sunt împotriva Uniunii Europene, singura pe care ne putem baza, cu condiția să fim corecți și să facem ce am zis. La un necaz, la o calamitate, pe ei ne putem baza, au intervenit întotdeauna. Și au rămas singurii, pentru că Donald Trump într-o zi e așa, în altă zi invers. Suntem într-o perioadă de tranziție, dar nu știm către ce. Către un pic de stabilitate și de redresare, pare improbabil, pentru că nimeni nu vrea. Deja lumea e exasperată, nu mai suportă: 70% dintre românii sunt nemulțumiți. În condițiile astea, e clar că acest deficit bugetar nu va fi diminuat. Dimpotrivă, dacă cumva îl dărâmă pe Ilie Bolojan – că e posibil și asta! – următorul premier nu va mai avea curajul să facă nimic. Și uite așa, mergem înainte în prostie, ne-om împrumuta cât om mai avea pe unde, cu dobânzi din ce în ce mai mari. Dar nu ne pasă, suntem „suveraniști”! Sfârșim anul într-o incertitudine din care nu sunt semne că s-ar găsi o cale de ieșire.

„Nicușor Dan nu se grăbește”

– După aproape 5 luni de când e președinte, Nicușor Dan a reușit, în sfârșit, să-și definitiveze echipa de consilieri. Spun ceva numele alese despre viitoarea direcție de acțiune a președintelui?

– Nicușor Dan a declarat recent că se gândește la al doilea mandat prezidențial. Păi, nici nu l-a început bine pe primul! Dă impresia unei oarecare imaturități politice. Nu are o gândire consolidată: câteodată le nimerește, câteodată te uimește. Toată lumea râde că nici acum nu știe protocolul. Și ăsta e un semn: sigur că e minor, dar în 3-4 luni, tot n-ai învățat niște pași, acolo?! Mai grav e că nici acum nu a pus șef la Serviciul Român de Informații, nu a pus șef la Serviciul de Informații Externe, de-abia și-a numit consilierii. Alegerea acestora e în linia în care a acționat până acum: sunt și semne bune, și semne de întrebare. Urmează să se schimbe și ceva ambasadori, a fost chemat acasă Andrei Muraru de la Washington, și e foarte important pe cine va numi președintele acolo, în Statele Unite ale Americii e nevoie de cineva cu experiență, care să se descurce în hățișurile administrației Trump. Vom vedea ce va fi, pentru că Nicușor Dan nu se grăbește. Nu are nici acum un purtător de cuvânt, el însuși nu prea ține conferințe de presă, iar când face declarații nu strălucește în comunicare. Trebuie să se adune cumva, să își dea seama că acum e președinte, nu mai e primar. Dacă tot visează la al doilea mandat, Nicușor Dan trebuie să se pună pe treabă. Dacă a avut destinul ăsta extraordinar, să ajungă președintele țării, fără să fi fost un ins providențial, ieșit din comun, măcar serios să fie. E singurul lucru pe care, la datele lui personale – slab comunicator, fără carismă – i s-ar potrivi și i-ar fi accesibil. Serios ar putea fi, dar să se ia el în primul rând în serios. Deocamdată nu pare foarte adunat, și e mare nevoie de el în perioada asta.

– Plecarea lui Nicușor Dan la Cotroceni a lăsat deschis un câmp de luptă pentru Primăria Capitalei. S-a stabilit, în fine, data alegerilor, la început de Decembrie. Toate marile partide din coaliție vor avea propriul candidat. Riscă cumva asta să afecteze coaliția?

– Ce e clar e că nu vom intra într-o criză politică mai mare decât cea în care suntem. Coaliția ba se rupe, ba nu se rupe, ne-am și obișnuit cu stilul ăsta, guvernarea stă mereu pe o conductă de gaze fisurată, care încă nu explodează. Politicienii noștri s-au obișnuit așa, își consumă energia în conflicte interne, niciodată pentru a găsi soluții. Acum avem alegeri la Primăria Capitalei: nu scăpăm de votat nici anul ăsta și, probabil, vom vota și anul viitor, pentru că doi dintre candidații cu șanse sunt primari de sector. Miza e importantă din punct de vedere politic: primarul Capitalei e considerat al doilea cel mai votat om politic din România, postul e văzut ca o trambulină pentru Cotroceni, căci și Traian Băsescu, și Nicușor Dan, au ajuns președinți pe acest traseu. Partidele din coaliție vor merge separat în alegeri: PSD cu Daniel Băluță, PNL cu Ciprian Ciucu, iar USR cu Cătălin Drulă, care se prevalează deja de sprijinul președintelui, pe care îl tot pomenește. Nu știu cât îi mai folosește asta, dimpotrivă, ar putea să-l coste. În zona „suveranistă”, apare în sondaje Anca Alexandrescu, ca independentă. Deocamdată, George Simion nu s-a pronunțat, să vedem dacă o va susține tacit sau va numi un candidat de formă, din partea AUR, ca dățile trecute. Deși e inculpat într-un dosar, va candida și eternul Cristian Popescu Piedone – „râsul lumii”, cum bine i-a zis nevasta. E de presupus că bătălia se va da între PSD și PNL. Și Băluță, și Ciucu, au cotă bună la sectoarele lor.

„Să le lăsăm celor ce vin o societate liberă, democratică, că datorii le lăsăm destul”

– Explozia recentă de la blocul din Rahova anticipează cumva lupta politică pentru București. Orașul pe care îl va avea de condus viitorul câștigător stă, la propriu, pe niște conducte care stau oricând să explodeze…

– În cazul din Rahova, dincolo de tragedia în sine, nici reacția autorităților centrale nu a fost pe măsură. Nu l-am văzut acolo pe președinte, nu l-am văzut pe premier, să stea o oră cu oamenii, să dea un semn de compasiune. Tot suveraniștii au mișunat pe acolo. La Broșteni, la inundații, Bolojan a mers după o lună, a stat jumătate de oră și a plecat, iar Nicușor, care a fost în concediu prin tot Ardealul, n-a ajuns deloc pe acolo. Uite așa, din mici gesturi, se coagulează o atitudine de respingere, și uite așa le pui covorul roșu la picioare lui George Simion și lui Călin Georgescu. Fiecare act ratat de genul ăsta aduce puncte „suveraniștilor” și riscăm ca la următoarele alegeri să cădem într-o zonă crepusculară din punct de vedere politic și economic. Rusia a câștigat deja teren în UE: și în Cehia, și în Polonia, despre Ungaria și Slovacia nu mai vorbim, iar Serbia e de mult luată. Suntem înconjurați. Riscăm să nu mai putem întoarce situația data viitoare. Nici Nicușor nu va mai putea face asta, nici partidele, care se duc grămadă pe mâna unor lideri slabi. Urmează congresul PSD: dacă Grindeanu e șeful celui mai mare partid din România, el care a fost demis de propriii colegi și s-a baricadat în guvern, de unde n-a plecat până nu a primit o sinecură, asta e însuși simbolul decăderii PSD-ului. Spui Grindeanu, spui: „La revedere, PSD!”. Îți plăcea sau nu, PSD avea o forță și avea niște lideri impozanți. E jale la PSD, dar și la PNL! Dacă pleacă Bolojan, pe cine pune șef PNL, pe eternul Cătălin Predoiu? E jale! Partidele se fac de râs în fiecare zi, iar riscul e ca țara să fie aruncată în șleaurile „suveranismului” pro-rus, din care nu o să ne mai scoată nimeni. Câți ani ne-a trebuit să intrăm în UE și în NATO, în Schengen?! Ai grijă ce-ți dorești, că dacă vrei dictatură s-ar putea chiar să ai parte de ea. Au murit oameni ca să scăpăm de ea! Anii aceștia sunt decisivi pentru soarta României și pentru destinul nostru european. O fi corupție și în UE, cum urlă Simion, dar unde e dictatură, cum e? Acolo e corupția supremă și nu poți să te poți duce la televizor să protestezi. Nu le e jenă un pic de copiii care au murit la Revoluție?! Rusia lucrează la asta de ani de zile, Vladimir Putin a pus peste tot bombițe, care au început să explodeze pe ici, pe acolo. Să vedem dacă mai putem apăra ce e de apărat. Mare, mare atenție! Oricine are o funcție de conducere trebuie să înțeleagă că e dator față de țara asta să-i protejeze – nu doar prezentul, ci și viitorul. Măcar să le lăsăm celor ce vin o societate liberă, democratică, că datorii le lăsăm destule. Să le lăsăm o țară liberă, și-apoi să aleagă ei ce vor mai încolo.