– După Germania, care, în vară, a introdus un serviciu militar voluntar pentru a consolida apărarea națională a țării, Franța a adoptat recent o măsură similară, prin care armata franceză intenționează să-și crească efectivele. Cum au fost primite respectivele legi în cele două țări? Ar putea fi preluată ideea și de alte țări, inclusiv România, în contextul războiului din Ucraina?
– Atât în Franța, cât și în Germania, proiectele de legi privind introducerea serviciului militar pe bază de voluntariat, după modelul danez, au suscitat dezbateri politice aprinse. Extrema stângă, cât și extrema dreaptă din Franța, au condamnat proiectul ca alarmist și neavenit, dar se știe că ambele extreme sunt favorabile Rusiei. În Germania, lansarea proiectului a debutat cu tensiuni în coaliția de guvernare și catastrofe de comunicare publică, la deschiderea sesiunii Bundestag-ului. În schimb, populația a reacționat diferit. Francezii sunt favorabili inițiativei președintelui Macron, în proporție de peste 80%, în timp ce doar 54% din germani aprobă reintroducerea serviciului militar, cu diferențe importante între categoriile de vârstă: tinerii (18-29 de ani), care reprezintă 35% din populația adultă, au respins proiectul, căruia celelalte două treimi îi sunt favorabile. Conferința federală a elevilor s-a plâns că „generația Z nu este implicată în dezbaterea pe această temă, ceea ce este inacceptabil”, iar un tânăr prezent într-un studio tv din Hanovra a afirmat chiar că preferă să fie guvernat de Putin mai degrabă, decât să lupte pentru țara sa, pe care, de altfel, nici nu are de gând să o apere. Observatorii scenei politice germane atribuie aceste clivaje propagandei pacifiste și politicii pro-rusești promovate de fostul cancelar Angela Merkel. Astfel, după 80 de ani de pace și prosperitate, aproape jumătate din germani refuză să accepte pericolul pe care îl reprezintă, astăzi, Rusia lui Putin. Deși este mai aproape de Ucraina și a fost deja „vizitată” de dronele rusești, în timp ce americanii și-au diminuat efectivele staționate pe teritoriul ei, România nu se grăbește cu adoptarea legii serviciului militar voluntar. Aceasta a intrat pe agenda Senatului abia în Noiembrie, iar dezbaterile merg lent, pentru că oamenii politici nu reușesc să cadă de acord asupra soldei ce ar urma să fie plătită voluntarilor. Nivelul ei ar trebui să facă voluntariatul militar atractiv, dar România nu are bani, după cum știm. În schimb, își imaginează că are timp.
– Premierul ungar Viktor Orban s-a întâlnit zilele trecute, la Kremlin, cu președintele rus Vladimir Putin. Care a fost agenda acestei întâlniri și care au fost reacțiile în fața acestei noi mișcări a lui Viktor Orbán, fără mandat din partea Uniunii Europene?
– Nici Budapesta, nici Moscova, nu sunt capitale ale transparenței, astfel încât tot ce se știe oficial este că premierul ungar a cerut să primească în continuare petrol și gaze direct din Rusia, în ciuda sancțiunilor europene. Eventuala reținere americană fusese rezolvată de Orbán în timpul unei vizite recente la Washington, unde a primit permisiunea președintelui Trump de a cumpăra petrol și gaze din Rusia încă un an, deși același Donald Trump îi acuzase dur pe europeni că mai cumpără gaze din Rusia. În schimb, potrivit presei occidentale, Ungaria a fost nevoită să accepte ca firma americană Westinghouse să furnizeze combustibilul nuclear și tehnologiile de stocare pentru centrala nucleară de la Paks, unde se construiesc două reactoare finanțate în proporție de 80% de Rusia. Lucrările au fost mult întârziate, dar se pare că acum ar putea fi reluate. Orbán se luptă însă pentru o miză strategică regională: accesul la petrolul furnizat din Siberia prin oleoductul Drujba a transformat Ungaria într-o platformă de distribuție prin care ajută Slovacia și, mai ales, Serbia, să evite sancțiunile europene și americane privind achizițiile de petrol și gaze din Rusia. Nu întâmplător, înaintea vizitei pe care, însuși premierul ungar a anunțat-o cu scurt timp înainte de decolare, Vladimir Putin a exprimat public aprecieri călduroase la adresa prim ministrului ungar. Conștient de rolul său de pion politic al tandemului Trump-Putin, la întoarcerea de la Moscova Viktor Orbán a sfidat UE lăudând planul ruso-american de „pace” în Ucraina, afirmând cinic că Ucraina va trebui să facă concesii teritoriale Rusiei și să accepte să devină un stat-tampon între NATO și Rusia. În pofida criticilor aspre din partea cancelarului german Merz și a președintelui Poloniei, Karol Nawrocki, care a și anulat o întâlnire bilaterală, este evident că UE nu poate rezolva „problema ungară” și speră cu disperare ca FIDESZ să piardă alegerile legislative din Aprilie. Să nu subestimăm însă capacitatea lui Orbán de a manipula procesul electoral. El este, până la urmă, discipolul marelui supraviețuitor, Vladimir Putin.
