„Doar anul trecut filmele noastre au adunat peste 300.000 de spectatori în România”

Nu doar regizorii noștri se întorc cu premii de la Berlin. Un premiu inedit, cel de distribuitor al anului, reprezintă respectul lumii filmului european pentru o inițiativă entuziastă ce nu părea a avea, la începuturile sale, mari șanse. Într-un peisaj sufocat de filme-clișeu, făcute special pentru publicul de mall, cu supereroi și cascade de efecte computerizate, compania „Bad Unicorn”, fondată în 2017 de Monica Felea și Ștefan Bradea, a ales să aducă în România filme europene de autor. Filme cu valențe artistice, cu mesaj, cu emoție. „Într-o țară precum România, una dintre țările cu cel mai mic număr de cinematografe pe cap de locuitor din UE, asigurarea distribuției și construirea unui public pentru cinemaul de autor european reprezintă o adevărată provocare. Cu toate acestea, Monica Felea și Ștefan Bradea, de la „Bad Unicorn”, demonstrează în mod constant un nivel excepțional de angajament față de programul lor atent selectat”, a sunat motivația „European Market Film”.

Am rugat-o pe Monica Felea să ne răspundă la câteva întrebări:

– Pentru voi a fost o surpriză premiul?

– A fost o surpriză, da! Am aflat de premiu în Decembrie anul trecut, în urma unui e-mail. Nu am știut nimic, nu a fost cu o înscriere la concurs sau ceva asemănător, ci pur și simplu un juriu s-a uitat către piața de distribuție din Europa și ne-a ales pe noi. Poate că acesta a fost și unul dintre motivele pentru care am fost aleși în fața unor distribuitori mult mai mari din restul continentului, suntem cumva un fenomen: într-o țară fără cinematografe art house, reușim să aducem un număr remarcabil de filme care adună mulți oameni în săli, chiar și în cele de multiplex, cu care suntem nevoiți să lucrăm. Doar anul trecut, filmele noastre au adunat peste 300.000 de spectatori în România.

– Care-i farmecul și rostul filmului de autor? Se află într-o competiție inegală cu filmul de mall, simți că aveți o misiune în acest sens?

– Majoritatea oamenilor au acces la filme, la doar un click distanță sau un buton de telecomandă. Televizoarele au astăzi buton separat de Netflix, dar conținutul acestor platforme este unul destul de uniformizat, rareori apar filme care să iasă din rețetele standard. Cinema-ul de autor vine ca o alternativă la tot acest conținut de masă. Pune în discuție niște subiecte, care de multe ori nu sunt atât de confortabile, dar care pe termen lung rămân cu tine.

– Înțeleg că e un pic cam ca la presa scrisă: filme sunt, public e, dar sunt tot mai puține spații pentru distribuția lor.

– Cam așa, da. Ideal este să-i oferi acestui cinema un loc al lui, așa cum tablourile se văd cel mai bine în muzee de artă și galerii, cinemaul de autor are nevoie de săli arthouse. Noi, în România, avem 10 astfel de săli, spre deosebire de Polonia, de exemplu, care are peste 200. Și atunci, pentru    a nu ține acest gen de cinema doar în 3 orașe și 10 săli, ajungem să mergem cu el în multiplexuri. Unde îi cam încurcăm pe unii, dar îi și bucurăm pe alții, care văd mai în profunzime și înțeleg că un anumit public se construiește și se fidelizează. Sunt pași mici, dar posibili.    S-a deschis Apollo111 la București și săli noi la Timișoara, dar tot sunt insuficiente și deservesc doar marile orașe. Vorbeam la început de rezultate. Dacă reușim doar cu 10 săli, cum ar fi să avem 20-30? Nu 200 ca alte țări, dar măcar 20.

Foto: Miluță Fluieraș