• Muzica satului românesc a ajuns pe marile scene ale lumii: “Retracing Bartók” •

La un secol distanță de înregistrările pe cilindri de ceară, muzica satului românesc continuă să circule prin lume. De data aceasta, purtând semnătura unui proiect născut la Timișoara și confirmat pe cele mai exigente scene internaționale, de la National Sawdust din Brooklyn, până la marile festivaluri europene de jazz, “Retracing Bartók” este unul dintre cele mai consistente și ambițioase proiecte culturale românești ale ultimului deceniu. El readuce în prezent cercetarea folclorică realizată de celebrul muzician maghiar Béla Bartók în satele românești, la începutul secolului XX.

Ideea “Retracing Bartók” a apărut în 2018, în contextul pregătirilor pentru Timișoara – ”Capitală Culturală Europeană”. Într-o discuție între Alin Rotariu, designer și curator de proiecte culturale, și pianistul Lucian Ban, muzician stabilit la New York, plecând de la experiența acestuia în reinterpretarea creației lui Enescu, conversația a ajuns firesc la Béla Bartók, compozitor născut la Sânnicolau Mare, în Banat. Nu muzica lui Bartók a fost însă punctul de interes, ci munca sa mai puțin cunoscută de cercetare etnomuzicologică. Între 1907 și 1918, Bartók a cules peste 11.000 de melodii tradiționale din Europa Centrală, Anatolia, Nordul Africii și chiar Laponia. Dintre acestea, aproximativ 3.600 provin din spațiul românesc, din regiunile Banat, Transilvania și Maramureș, considerate de Bartók ”cele mai «nealterate» de influențe externe”. “E vorba de un portofoliu de cântece românești notate și sistematizate într-un mod absolut ­excepțional. Este probabil cea mai mare culegere de folclor românesc realizată vreodată de un singur om”, spune Alin ­Rotariu.

Accesarea acestor arhive nu a fost deloc simplă. O mare parte a materialelor se află la Budapesta, în arhivele Bartók și la Muzeul de Etnografie, sub formă de cilindri de ceară, partituri originale, scrisori, fotografii și documente de cercetare. În lipsa unor arhive similare în România, proiectul Retracing Bartók s-a construit printr-o muncă susținută de documentare, comparare și reinterpretare a acestor surse. “Am lucrat cu partituri originale, cu digitalizările cilindrilor de ceară, cu scrisori, cu fotografii făcute chiar de Bartók în satele românești”, explică Alin Rotariu.

O radiografie excepțională a satului românesc de acum 100 de ani

Departe de a fi o expoziție de obiecte de patrimoniu, Retracing Bartók este, înainte de toate, un proiect muzical. “Nu ne-am focusat pe obiecte, pe noi ne interesa muzica. Sunetul. Felul în care aceste cântece pot fi aduse în prezent, fără să fie cosmetizate sau falsificate”, spune Alin Rotariu. Bartók însuși a fost extrem de riguros în munca sa, notând cu minuțiozitate variantele melodice, textele, dansurile, pașii și chiar detalii de costum. “Este o radiografie a satului românesc de acum 100 de ani absolut excepțională”, subliniază Rotariu. “El nu a cosmetizat nimic, spre deosebire de ce s-a întâmplat mai târziu, în perioada comunistă, când folclorul a fost mutilat, ca să devină propagandistic”.

Până în prezent, au fost prelucrate peste 300 de piese din cele 3.600 existente, fiecare “calup” de cântece devenind baza unui nou album sau concert. Proiectul a generat deja șase albume, lansate de unele dintre cele mai prestigioase case de discuri din lume, precum Sunnyside Records (New York) sau ECM (Berlin).

Primul album, înregistrat în Sala Barocă a Muzeului Național de Artă din Timișoara, a ajuns, în anul 2020, pe locul 8 în Billboard Jazz Chart, fiind elogiat de publicații precum The New York Times, Downbeat, NPR sau Deutschlandfunk. Pentru Timișoara, a fost una dintre rarele ocazii postdecembriste, în care orașul a fost menționat în presa internațională de prestigiu, printr-un proiect cultural produs local.

Unul dintre punctele forte ale “Retracing Bartók” este selecția atentă a muzicienilor invitați. De la John Surman, figură legendară a jazzului european, la Lucian Ban, Mat Maneri, Gerald Cleaver sau Marco Colonna, fiecare colaborator are o experiență solidă în reinterpretarea folclorului și în muzica improvizată.

Aceste întâlniri nu sunt întâmplătoare, subliniază Alin Rotariu. Compatibilitatea artistică și înțelegerea profundă a materialului sunt esențiale pentru a construi un discurs coerent, care să respecte arhiva lui Bartók fără a o transforma într-un exercițiu muzeal.

Proiectul a evoluat constant și din punct de vedere formal: concerte cu videoproiecții realizate din fotografiile lui Bartók, expoziții, instalații interactive, dar și experimente în muzica electronică, alături de Silent Strike și duo-ul Makunouchi Bento. Fiecare etapă a adăugat o nouă cheie de lectură asupra patrimoniului.

Expoziții, rezidențe și dialog cu noile generații

Pe lângă concerte, “Retracing Bartók” a dezvoltat o componentă expozițională puternică. Expoziția “Fă-mă, Doamne, înaltă și subțire”, prezentată la Timișoara în fosta fabrică ELBA, în toamna lui 2025, și anterior la Cluj-Napoca, în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), a pus în dialog fotografii realizate de Bartók, documente de arhivă și interpretări contemporane. Un alt demers important a fost Concursul Național de Compoziție pentru tineri muzicieni. Spre deosebire de competițiile clasice, proiectul a insistat ca lucrările finaliste să fie interpretate live, în colaborare cu ansamblul ATEM din Timișoara, transformând concursul într-un proces real de creație și mentorat.

Un Bartók european

Proiectul are și o dimensiune critică, în raport cu instrumentalizarea folclorului, în discursuri naționaliste. “Bartók a fost un european convins, extrem de deschis, democrat”, subliniază Rotariu. “Prin proiectul nostru, am vrut să arătăm că folclorul românesc rezistă într-un context european și că este un material de lucru de cel mai înalt nivel, nu un pretext ideologic”. Béla Bartók este prezentat ca un cercetător cosmopolit, interesat de legăturile subtile dintre culturi și de filonul comun al muzicii tradiționale, iar proiectul demonstrează că folclorul românesc poate sta alături de orice patrimoniu muzical major al lumii și că poate fi un material fertil pentru creație contemporană de cel mai înalt ­nivel.

Timișoara, laborator cultural cu potențial neexploatat

Pentru Alin Rotariu, “Retracing Bartók” este și o declarație despre Timișoara ca spațiu de producție culturală. Deși orașul suferă încă din lipsa spațiilor adecvate pentru concerte și înregistrări, proiectul a demonstrat că se pot construi aici producții cu relevanță internațională, bazate pe cercetare, perseverență și rețele profesionale solide.

Cu peste 98 de concerte susținute până acum – majoritatea în afara României – și cu noi comenzi internaționale deja confirmate, “Retracing Bartók” pare abia la început. Următoarele direcții includ continuarea cercetării unei arhive care încă mai are mii de cântece de spus.

ANDREEA OANCE