Analiza politică a lunii martie

„Țara trăiește pe datorie”

– Suntem la începutul lunii Aprilie și avem, în sfârșit, un buget pentru 2026. Care sunt perspectivele economice și politice pe care le putem intui?

– Nimic din ce se întâmplă acum în România nu prea are logică politică. Bugetul a trecut, după ce a fost blocat în Parlament chiar de PSD. Întrebarea e cât de sustenabil este și, mai ales, cine îl va duce la îndeplinire? Deja sunt multe scandaluri, multe contestări, proteste, revendicări. Bugetul a fost construit pe o reducere a deficitului bugetar de până la 6%, o țintă ambițioasă, dar nu știm dacă, în condițiile actuale, naționale și internaționale, ea va putea fi atinsă. Pentru a realiza această țintă, partidele din coaliție ar trebui să țină foarte strâns de tot ce și-au asumat în programul de guvernare și, între timp, contestă. Altminteri, bugetul nu e decât o foaie de hârtie, iar la următoarea rectificare, guvernul acesta sau alt guvern îl poate da imediat peste cap. De dragul sondajelor și al popularității, PSD e în stare să sacrifice orice țintă și orice înțelegere. Lucrează nu știu cât timp la un program de guvernare, la un protocol, negociază, îl semnează, după care îl încalcă cu prima ocazie.

Pe de altă parte, sunt contradicții și în activitatea Guvernului Bolojan. Vorbim de austeritate, de diminuarea cheltuielilor cu 10% în administrația locală, în timp ce se fac angajări. Cu asemenea inconsecvențe nu poți să ai certitudinea că ce scrie pe hârtie și ce s-a angajat și față de Uniunea Europeană, dar în primul rând față de situația actuală, va fi și pus în practică. Partea bună e că am reușit să evităm o situație mai grea cu agențiile de rating: dobânzile cu care ne împrumutăm au scăzut, dar derapaje sunt posibile în orice moment. Țara trăiește pe datorie, pe dobânzi mari, și nu știm cât va mai putea dura această situație, mai ales când contextul internațional e cel care e. Cât să te mai împrumuți, de unde și cu ce dobândă? Există riscul să se rupă lanțul și să nu mai putem plăti.

„Avem buget, dar nu știm ce va rămâne din el”

– Ce soluție ar fi trebuit aplicată?

– Cele patru partide din coaliție, pro-occidentale în felul lor, puteau face mult mai mult, dacă nu se ciondăneau și nu se boicotau tot timpul. Puteau, fără să riște căderea la vot în Parlament, că aveau majoritatea, să reducă din instituțiile înființate doar ca să aibă unde sta clienții sistemului, academii peste academii, institutele de cercetare a Revoluției sau a Bizanțului… Astea trebuiau să dispară imediat! Apoi, plătim consultanți, plătim tot felul de consilieri, de care sunt umflate și guvernul, și parlamentul. Aveau posibilitatea să reducă numărul parlamentarilor la 300. S-ar fi simțit, că dispăreau nu numai parlamentarii, ci și liota lor de sfătuitori. Lui Daniel Fenechiu, care e și jurist și e parlamentar de când lumea, îi trebuie nouă consilieri și tot o dă în baltă, cum că n-are o problemă dacă ar fi susținut de AUR în Parlament… Prin urmare, avem buget, dar nu știm ce va rămâne din el în perioada următoare, pentru că în coaliție e o vânzoleală continuă. În PSD, Sorin Grindeanu, simbolul decăderii totale a partidului, iarăși face referendum să vadă dacă rămâne sau nu rămâne la guvernare. Atât îl duce mintea: a văzut că AUR e pe primul loc în sondaje, a văzut că PSD a scăzut la 24% și ce și-a zis: „Hai să facem și noi scandal în jurul guvernului, că asta e calea!”. Și înjură la Bolojan mai abitir ca AUR, care a mai răgușit de când tot înjură. PSD și-a făcut un grup online intitulat „Jos Guvernul!”. Ești în guvern și tu faci grupul „Jos Guvernul!”. Numai mintea lui Grindeanu putea să născocească așa ceva! La alegeri anticipate, varianta revendicată serios de AUR, e greu de ajuns. Dar toată lumea face guverne acum! Noi, reformă nu facem, dar guverne și crize facem tot timpul. Nefiind în stare de altceva – politicienii noștri s-au specializat în crize. Nu iau bine o hotărâre, că se și răzgândesc, dau înapoi. În asemenea condiții, cu o coaliție de patru partide, care toate trag în altă direcție, e greu să faci ceva. Ilie Bolojan e cam singur. Depinde acum și de ce vrea Nicușor Dan. Nu știm dacă el vrea să mențină coaliția asta, dacă vrea o altă coaliție, dar, pentru că e destul de legat de USR, s-ar putea să țină la un guvern din care USR să nu lipsească. Dar și președintele e foarte singur, și-a contrariat propriul electorat, partidele îl critică tot timpul, și când face ceva, și când nu face. Nu e o atmosferă propice pentru creativitate, ci numai pentru distrugere, pentru conflict.

Dacă se va trânti guvernul (vedem după Paște ce-o fi) vor începe alte discuții, negocieri la Cotroceni, cine ce ministere ia, cine să fie prim-ministru, iar asta ar dura cel puțin o lună. Evident, după ce s-ar vota un nou guvern, ar începe noi scandaluri. Nu se suportă între ei, dar nu din motive de principii sau de doctrină. La AUR e același lucru, și ei se detestă între ei, și așa aflăm și noi lucruri despre corupția de acolo. Indiferent ce formulă guvernamentală am avea, e greu să faci un guvern să se țină de țintele din buget. Vom avea tot o băltire în același sistem. Ei nu se gândesc că povestea asta, cu împrumuturile la dobânzi mari nu poate dura la infinit, mai ales că avem contextul internațional tot mai complicat?

„Resetăm «Cortina de Fier» cu «Cortina de Petrol»”

– Peste toate problemele economice și politice ale României, ne-am trezit într-o criză internațională care a aruncat în aer prețul petrolului și care forțează la maximum capacitatea noastră de a ne încadra într-un buget creat pe premise care, după câteva zile, nu mai erau valabile.

– Eram deja într-o criză în Europa, din cauza războiului din Ucraina, țările din UE se forțau să ajute și Kievul, și pe cei afectați de război, să cumpere și arme. Acum a venit încă un război, în Orient, e adevărat, dar cu repercusiuni în întreaga lume, pentru că e vorba despre petrol. Înlocuim acum cu „resetarea” aceasta, „Cortina de Fier” cu „Cortina de Petrol”. Ai petrol, ești de o parte, nu ai petrol, plătești de te usuci sau încerci să te pui bine cu unii și cu alții, ca să îți dea și ție acces la resurse.

Nu înțeleg rațiunea acestui război. Inițial, el părea menit să schimbe dictatura de la Teheran, o dictatură cruntă, și să distrugă cuiburile de teroriști de acolo. Totul a început vijelios, toată conducerea Iranului a fost ucisă, Israelul ataca și el coordonat cu SUA. Și Donald Trump, și Benjamin Netanyahu, ca și Vladimir Putin în Ucraina, și-au cam greșit socotelile. Nu și-au dat seama cu cine se pun și n-au evaluat corect consecințele, dovadă că ele îi ating și pe ei – americanii plătesc și ei benzina scumpită. După o lună și ceva de război, sunt atacate și țările din jur, Rusia ajută Iranul și există riscul să se extindă și mai mult conflictul, pentru că Iranul, unde dictatura funcționează pe pilot automat, amenință capitalele europene. Te întrebi dacă ținta secundară în toate aceste războaie nu e cumva Europa. Putin a amenințat capitalele europene, acum și Iranul, migrațiile de după războaie sfârșesc inevitabil în Europa, cu teroriști infiltrați peste tot. Acum, petrolul e blocat în strâmtoarea Ormuz, sunt atacate rafinării de care toată lumea are nevoie.

„Suntem pe mâini rele pe plan mondial”

– Cum vedeți finalul conflictului?

– Nici nu știi ce să mai crezi, când îl auzi pe Donald Trump: a anunțat că negociază pentru pace cu Iranul, dar nu a spus cu cine, Iranul a dezmințit, a trimis un plan de pace, care a fost respins imediat. Anunțurile legate de pace au fost folosite de companii bine informate, care au făcut imediat profit. Dincolo de asta, cum să negociezi pacea, în timp ce Netanyahu bombarda în continuare? Ce negociezi, jumătate de pace? Între timp, Trump anunță mereu că a câștigat războiul: dacă l-ai câștigat, de ce mai organizezi o invazie terestră? Dacă începe invazia terestră, Trump va pierde oameni, iar americanii deja fac proteste uriașe, după ce sunt afectați de creșterea prețurilor pe seama tarifelor puse de el după criza benzinei. Dacă or să le moară tineri trimiși în Iran, nu o să iasă bine! Nu o să iasă bine pentru toată lumea. Prin urmare, suntem pe mâini rele pe plan mondial și nu ne așteaptă nimic bun. O să treacă criza asta, să zicem că va dura vreo 5 ani, nu-i nimic, o să vină alta, o criză alimentară sau altfel de criză. Avem un dar de a ne boicota singuri viața, de a ne risipi singuri resursele și pământul și atmosfera, avem un dar al autodistrugerii, cum nu s-a mai pomenit!

– România a fost pusă recent în fața unei decizii legate de utilizarea de către Statele Unite ale Americii a bazelor aeriene din țara noastră, în contextul războiului din Iran. A fost o decizie grea? E ea în linie cu ceea ce trebuie să facem în acest context internațional?

– Cred că nu a fost o decizie ușoară. În același timp, suntem în parteneriat strategic cu Statele Unite. A fost logic să le permitem, în ideea că dacă Iranul va răspunde la atacurile Statelor Unite și lucrurile ar ajunge și în zona noastră, să fim apărați de scutul anti-rachetă de la Deveselu. Nu puteai să-i refuzi. Oricum, aici noi suntem expuși și la dronele rusești, care una-două trec pe la noi, cad pe aici, iar România e amenințată periodic de Rusia. Nu știu cine mai trebuie să ne mai amenințe, poate doar China. Am impresia că Europa e ținta – le stă în ochi liderilor mondiali acest teritoriu care deocamdată are miez democratic. Vor să termine cu structura asta a Uniunii Europene, care îi încurcă. Europa o ține cu democrația, o ține cu drepturile omului, iar dictaturilor – rusească, iraniană etc. – le cam strică planurile. Și Donald Trump vrea să disloce țări din Uniunea Europeană (Viktor Orban și Robert Fico sunt și trumpiști, și putiniști). Că Rusia ajută Iranul nu pare să-l deranjeze pe Trump, dar faptul că NATO nu l-a ajutat l-a supărat rău de tot…

„Cu toate păcatele ei, Uniunea Europeană e singura instituție pe care ne putem baza”

– Principalul pion anti-UE din interiorul ei, Viktor Orban, are de trecut zilele viitoare un important test politic, cu prilejul alegerilor parlamentare din Ungaria. Cât de important e pentru România și pentru UE ce se va întâmpla în Ungaria?

– Sunt importante alegerile din Ungaria. Avem aici UDMR-ul, care e legat strâns de politica Ungariei și contează mult să vedem de cine suntem înconjurați. Se tot strânge cercul: avem presiunea rusească în Ucraina și în Republica Moldova, Serbia e aliniată la Putin, ne interesează ce fel de vecini avem. Că și Viktor Orban are o structură cam expansionistă – defilează cu harta Ungariei Mari de câte ori are ocazia, inclusiv prin străinătate. Vedem că are parte de sprijinul necondiționat și repetat al lui Trump, dar s-ar putea să nu-i priască prea mult în momentul de față. Pentru noi, ar fi important să avem vecini dedicați acelorași valori și țeluri, bazați pe apărarea Uniunii Europene, și nu pe distrugerea ei. Sincer vorbind, Uniunea Europeană, cu toate păcatele ei, cu birocrația ei imposibilă, cu corupția care există, e singura instituție pe care ne putem baza. E singura care ne-a ajutat. Când avem o criză, o inundație, o secetă, ne ajută. A fost singura care ne-a dat, dar, cum nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, toată lumea înjură Uniunea Europeană, în timp ce se uită cu blândețe la Rusia, care nu ne-a dat niciodată nimic, numai ne-a luat, cât a putut, și care ne amenință tot timpul. Suntem într-o logică sucită, într-o totală confuzie a valorilor, în care lumea ia de-a gata ce vede pe TikTok, ascultă pe cine zbiară mai tare la televizor, și așa ajungem să dăm cu pietre și să-i distrugem pe cei puțini care ne ajută și să îi sprijinim pe cei care merg în direcția contrară și contribuie la dezintegrarea tuturor instituțiilor, a tuturor valorilor, la abolirea rațiunii. Nu mai e încurajată rațiunea: toate propagandele electorale din toate țările fac apel la resentimente, la ură, nicidecum la rațiune.