
Este păcat să ținem liliacul, părăluțele sau begoniile în vază. Tot le-am tăiat! Datorită gustului lor special, este mult mai util să le folosim la prepararea bucatelor, mai ales a celor dulci și condimentate.
Prima oară, pentru a mânca o floare este necesar un oarecare efort. Mai întâi că sunt gingașe și ne-am obișnuit să le admirăm. Apoi, pentru că interdicții atât de des auzite în copilărie – „nu băga în gură, e otrăvitoare” – ni s-au întipărit adânc în minte. Deși surprinzător de multe flori sunt comestibile și ne oferă o paletă largă de gusturi, de la cel dulceag până la cel piperat. Dar așa cum se întâmplă cu tot ce este bun și frumos, florile comestibile nu cresc pe toate drumurile. Este adevărat că panseluțele pe care le găsim de vânzare la piață sunt superbe, dar ele au fost tratate cu preparate împotriva dăunătorilor și nu pot fi consumate. Flori netratate – tăiate sau la ghivece – există doar la cultivatorii bio, în grădina proprie sau pe pajiștile nepoluate.
Pentru necunoscători, prezentăm în cele ce urmează câteva specii de flori ce pot fi mâncate fără grijă și chiar un meniu compus din trei feluri de bucate cu flori.
Părăluța
Gingașa dar rezistenta floricică face cinste denumirii ei latine „Bellis perennis”, înflorind vreme de șapte luni pe an.
Perioada de înflorire: între martie și septembrie.
Locul preferat: pajiștile însorite.
Utilizare în bucătărie: florile tocate dau un gust de nucă, încorporate în salate sau presărate pe pâinea unsă cu unt. Ținuți în oțet, mugurii pot fi confundați ușor cu caperele. Pentru a-i conserva, se presară 2 pumni de muguri cu 1/2 linguriță de sare, se lasă trei ore să se pătrundă, se fierb puțin (doar câteva clocote) în 125 ml oțet de plante și se țin două săptămâni în borcane închise ermetic.
Rucola
În timpul perioadei de înflorire, rucola (Eruca sativa) are o dublă utilizare: petalele albe și delicate sunt puternic condimentate, iar frunzele devin mai groase și mai tari, ambele putând fi folosite cu succes în salatele de vară, proaspete și crocante, care nu trebuie să se înmoaie prea repede.
Perioada de înflorire: mai-iunie.
Locul preferat: pe marginile însorite sau ușor umbroase ale drumurilor, dar și în ghivece sau straturi.
Utilizare în bucătărie: florile sunt foarte potrivite pentru supe și salate (sunt și decorative). Tăiate mărunt, conferă garniturilor – cartofi sau tăieței – o iuțeală decentă.
Liliacul
Parfumul timpuriu-văratec al liliacului (Syringa vulgaris) este cu totul deosebit, dar intensitatea lui este maximă doar în natură, pe tufă. Pentru că nu se „lasă” conservat ca ulei eteric. În parfumuri și în apele de toaletă se găsește doar o „copie” sintetică. Tufele din grădini, cu florile lor albe sau violete, ating o înălțime de până la 5 m. Dar liliacul de cultură – de ex. cel pitic – nu crește mai mult de 1,50 m și poate fi ținut și pe balcoanele marilor orașe.
Perioada de înflorire: mai-iunie.
Locul preferat: cele cu soare puternic.
Utilizare în bucătărie: mai ales în dulciuri, ca decor aromat. Parfumul lui intens conferă zahărului și siropurilor din petale o notă florală.
Caprifoiul
Este o floare care se cațără ca o căpriță, preferă, însă, zidurile caselor. În funcție de specie, florile în formă de trompetă sunt albe, gălbui sau roșii. Atenție, însă, la boabele plantei: sunt fade și consumate în cantități mari produc vărsături.
Perioada de înflorire: mai-iunie.
Locul preferat: cele însorite, dar și puțin umbroase, cu pământ mai degrabă umed. De asemenea, gardurile verzi și copacii – pe care se poate cățăra ușor.
Utilizare în bucătărie: aroma plăcută a caprifoiului (Lonicera caprifolium) merge de minune cu cocktail-urile și cu salatele de fructe, cărora le întregește gustul cu o notă de miere.
Begonia
Florile ei stufoase, galbene, roz și roșii fac din begonie (Begonia semperflorens) o plantă clasică pentru balcoane.
Perioada de înflorire: între mai și octombrie.
Locul preferat: cele cu umbră puțină sau mai deasă, cu multă umezeală. Nu crește decât ca plantă de cultură.
Utilizare în bucătărie: petalele mici și crocante dau o notă acrișoară mâncărurilor cu pește și salatelor. Florile sunt perfecte ca decor dulce pentru deserturi. Se ung cu grijă petalele cu albuș bătut ușor, se presară cu zahăr tos foarte fin, se pun pe un grătar și se lasă să se usuce 1-2 zile, până ce se întăresc. Pot fi păstrate până la două săptămâni, împachetate în hârtie de pergament și închise într-o cutie.
Panseluța
Este o specie de viorea, comestibile fiind atât panselele de grădină, cât și cele mai mici, sălbatice (Viola tricolor).
Perioada de înflorire: martie-iulie.
Locul preferat: cele însorite sau ușor umbroase. Panseluța sălbatică se găsește pe marginea drumurilor și a ogoarelor și pe pajiștile naturale.
Utilizare în bucătărie: ce-i drept, petalele delicate sunt mai degrabă neutre ca gust, dar optic „îmbogățesc” în mod remarcabil salatele și deserturile. Frumoase – în paharele cu șampanie sau pur și simplu cu apă – sunt și cuburile de gheață cu panseluțe.
Ciuboțica-cucului
Florile galbene și plăpânde sunt recomandate de medicina naturistă în curele de primăvară pentru stimularea metabolismului. Și alte specii, precum Primula elatior, sunt comestibile, dar cea veritabilă, Primula veris, are un gust și un parfum evident mai intense.
Perioada de înflorire: între martie și iunie.
Locul preferat: pajiștile și ponoarele însorite, cu umiditate suficientă. Plantele sălbatice cresc mai mult în sudul decât în nordul țării, dar pot fi și cultivate în grădini.
Utilizare în bucătărie: gustul dulce intens amintește de cel al mierii. Din flori se prepară siropuri parfumate, zahăr sau oțeturi. Aroma lor se potrivește și cu băuturile răcoritoare de vară, de exemplu crușonul de piersici.
Conservarea gustului
– Trei metode pentru înnobilarea aromelor –
Zahărul de petale pentru îndulcirea frișcăi, a deserturilor și a ceaiului: se lasă să se usuce 3-4 pumni de petale parfumate (de pildă, de trandafir, levănțică etc.). Se pun într-un borcan – în straturi alternative – cu 350 g de zahăr și se lasă 4 săptămâni să se pătrundă.
Siropul de petale, pentru a da gust apei minerale: se fierbe 1 l de apă cu 2 kg de zahăr. Se taie felii 2 lămâi și se pun într-un borcan mai mare, împreună cu 1-2 cești de petale (de ex. de soc). Se toarnă deasupra siropul de zahăr, se acoperă cu un capac (etanș), se lasă să stea așa 2-3 zile și se strecoară printr-o sită fină.
Oțetul de petale pentru sosuri și marinate: se amestecă 500 ml de oțet alb (de vin) cu 1-2 pumni de petale, se toarnă într-un borcan cu capac etanș și se lasă să se pătrundă 2-3 săptămâni. Se filtrează și se ține într-o sticlă decorativă.
Rețete cu flori: parfumate și delicate
Supă rece de roșii, cu muguri de flori
Ingrediente (pentru 4 persoane): 1 kg roșii coapte, 1 ceapă mică, 2 linguri ulei de măsline, 1 lingură oțet balsamic, 2 linguri sos de soia, 1 legătură busuioc, 1 lămâie, 180 g smântână, sare, petale de luminița-nopții, limba-mielului (Borago officinalis), busuioc, rucola sau isop.
Mod de preparare: • Se curăță roșiile de pieliță, se taie în patru și li se scot semințele (prin presare). Se taie ceapa mărunt și se călește în ulei. Se adaugă roșiile, oțetul și sosul de soia, se fierb încet, vreme de 5 minute, se mixează în blender și se lasă puțin să se răcească. • Se ține la frigider să se răcească bine. Se taie fâșii frunzele de busuioc, se rade puțină coajă de lămâie, se presează o jumătate și se încorporează zeama, coaja și busuiocul, împreună cu smântâna, în supă. Se gustă de sare și se presară deasupra busuiocul și celelalte petale.
Clătite cu petale de flori
Ingrediente (pentru 4 porții): 4 linguri de petale amestecate (panseluță, trandafir, mentă), 200 ml lapte, 2 linguri zahăr de petale, 1 priză sare, 2 ouă mijlocii, 170 g făină, 1 lingură unt, 200 ml frișcă bătută, 3-4 linguri marmeladă de măceșe, 300 g zmeură.
Mod de preparare: • Se toacă petalele și se pun în lapte. Se adaugă zahărul, sarea, ouăle și făina și se lasă aluatul să se odihnească circa 30 de minute. Se încinge untul într-o tigaie de teflon și se prăjesc în el 8 clătite. Se pune pe foc gemul de măceșe împreună cu zmeura, se înfierbântă sosul și se servește lângă clătite, împreună cu frișca bătută.


