• Pe 29 și 30 Aprilie, „Centrul Independent Coregrafic Linotip” prezintă un spectacol-eveniment, care marchează, atât aniversarea a 10 ani de activitate, cât și Ziua Internațională a Dansului •

Aprilie, luna dansului

– Pentru un centru independent de dans contemporan, aniversarea a zece ani înseamnă, în sine, o victorie. Ce ați pregătit pentru acest moment, cum îl veți onora?

– Gala noastră celebrează dansul ca memorie vie și ca spațiu de întâlnire. De zece ani, la Linotip se caută forme coregrafice noi și se nasc fragilități care devin forță. Linotip nu este doar un loc, o sală, ci o stare de prezență, un spațiu în care artiștii și publicul cresc împreună, în ritmuri diferite, dar cu aceeași nevoie de a simți și de a înțelege prin mișcare. Pentru noi, Aprilie este luna în care dansul devine mai vizibil, mai viu. De luna aceasta se leagă începuturile noastre, prin înființarea Centrului Independent Coregrafic Linotip, iar pe 29 Aprilie, dansul este celebrat în întreaga lume. De aceea, aniversarea celor 10 ani nu putea fi decât o sărbătoare a acestei arte care ne-a adus împreună. Am gândit o gală ca un spațiu de întâlnire între generații, între sensibilități diferite, dar unite de aceeași nevoie de expresie. Am ales 10 dansatori – unii la început de drum, alții deja conturați în peisajul contemporan – fiecare cu o voce proprie, fiecare purtând mai departe o formă de adevăr. Numărul lor nu este întâmplător, ci oglindește cei 10 ani de parcurs ai centrului Linotip. Momentele se așează unul lângă celălalt ca un fir continuu, între trecut și prezent, între ceea ce a fost și ceea ce încă se caută. Prezența lui Răzvan Mazilu, invitat special, aduce un plus de profunzime și memorie vie, o punte între ceea ce a fost și ceea ce continuă să devină dansul în România. Este, într-un fel, o celebrare nu doar a unui moment aniversar, ci și a unei continuități.

– Să ne întoarcem la începuturi. Cum s-au pus bazele acestui proiect de succes?

– Linotip – Centrul Independent Coregrafic s-a născut din colaborarea de lungă durată dintre mine și Ioana Marchidan, o întâlnire artistică ce a crescut firesc spre dorința de a construi un spațiu propriu de creație și cercetare coregrafică. Încă de la început, din nucleul fondator au făcut parte Alexandru Suciu și Hermina Stănciulescu, contribuind la conturarea primelor direcții artistice și organizatorice ale centrului. În timp, echipa s-a dezvoltat organic în jurul acestor intenții comune, fiind completată de Alexandra Zavelea și Maria Rusu, fiecare contribuind la identitatea vie a acestui spațiu. În acești 10 ani, intențiile cu care am pornit la drum s-au așezat treptat în formă și sens, prin proiectele create, prin colaborările dezvoltate și prin felul în care creațiile noastre, alături de evenimentele interactive, componentele educaționale și atelierele de dans, au ajuns la public, interacționând constant cu acesta și contribuind la formarea unei comunități în jurul Linotipului. Fiecare etapă a adus mai multă claritate, coerență și apropiere de spectatori.

„Ne interesează felul în care dansul ajunge la oameni”

– Care ați considerat că este misiunea Linotip în viața culturală românească?

– Aceea de a susține dansul contemporan, ca formă vie de expresie, cercetare și dialog. Este un spațiu în care creația pornește din corp, din coregrafie și din dans, ca proces de explorare, și se transformă treptat în spectacole, care păstrează această energie vie a creației. În același timp, ne interesează nu doar producția artistică, ci și felul în care dansul ajunge la oameni – prin ateliere, programe educaționale și evenimente interactive care construiesc, în timp, o comunitate în jurul Linotipului. Independent sau în parteneriat, dezvoltăm infrastructura dansului contemporan prin proiectele culturale interdisciplinare pe care le inițiem. Considerăm existența spațiilor și inițiativelor independente absolut necesară pentru diversificarea conținutului cultural în fiecare domeniu artistic.

„Ne dorim să inspirăm noi generații de artiști”

– Au trecut mai bine de șapte decenii de la succesul spectacolelor de pionierat semnate de Miriam Răducanu, iar dansul contemporan a cucerit și cercetează în continuare noi teritorii. Cum vedeți rolul Linotip în această evoluție a dansului contemporan?

– Încercăm să contribuim la o mai mare vizibilitate și la validarea acestei arte, precum și să creăm contexte în care dansul să fie înțeles și asumat ca formă vie de expresie. Ne dorim să inspirăm noi generații de artiști din lumea dansului, să creăm structuri proprii. Să propunem proiecte curajoase, care explorează și aduc în atenție această artă vie și complexă a dansului contemporan, apropiind-o tot mai mult de public.Toate spectacolele și creațiile noastre au un caracter emblematic, iar Linotip funcționează ca un spațiu de repertoriu cu o stagiune de dans permanentă, pe tot parcursul anului. Multe dintre producțiile noastre sunt menținute în repertoriu și reluate de-a lungul timpului, alături de creații noi, colaborări internaționale, spectacole invitate și proiecte unice, precum gala dansului pe care o pregătim.

– Ce public are în acest moment dansul contemporan, o formă de artă inovatoare, nu tocmai accesibilă?

– Dansul, fiind o artă vie, își are sensul deplin în prezentul său scenic – el nu se conservă, ci se trăiește în momentul în care este întâlnit. Dansul contemporan capătă în ultimii ani o vizibilitate tot mai mare, pe măsură ce acest domeniu se află într-o continuă creștere. Tot mai mulți artiști contribuie la conturarea și expansiunea lui. În acest context, publicul a devenit mai curios și mai implicat nu doar ca spectator, ci și prin participarea la programe educaționale, workshop-uri și ateliere. Acest lucru are un dublu beneficiu: pe de o parte, activează corpul și conștientizarea lui într-un mod sănătos, iar pe de altă parte, formează un spectator mai atent și mai înțelegător față de dans. Cred că trăim o perioadă de tranziție, în care dansul contemporan iese treptat din zona de nișă și se apropie de un public mai larg.

– O recomandare, o încurajare pentru cei ce nu au văzut până acum un spectacol de dans contemporan…

– Le recomand celor care încă nu au ajuns până acum la un astfel de spectacol să își propună să urmărească mai multe – trei, poate chiar zece producții diferite – pentru a-și putea construi un orizont mai larg de înțelegere. E ca și cum, dacă ai vrea să înțelegi poezia, ar fi nevoie să citești mai multe poezii sau mai multe volume de poezie, pentru a putea pătrunde cu adevărat în universul ei.