• Din rețetele Mariei Treben •

PĂTRUNJELUL

Pătrunjelul este foarte ușor de cultivat în grădina proprie, pentru nevoile bucătăriei. Chiar și fără gră­dină, planta se dezvoltă bine în ghivece, jardiniere sau ciubere, pe balcon sau pe terasă.

Pătrunjelul își are locul lui – din timpuri stră­vechi – în salatele proaspete, împreună cu codițele de ceapă verde și alte verdețuri din grădină. Mai puțin cunoscut este însă faptul că aceas­tă plantă aromată reprezintă un ajutor de nădejde pentru rinichi.

Rinichiul este organul central al organismului nostru. Ar trebui „cu­rățat de otrăvuri” o dată la câ­teva luni, pentru ca celelalte funcții ale organismului, de pildă tensiunea arte­ria­lă, să se regleze de la sine. Această dezintoxicare se poate face cu ceai de pătrunjel și zer.

Pentru ceai, se ia un pumn de plantă proaspătă – frunze și codițe – se taie mărunt și se pun pe foc într-o jumătate de litru de apă rece. Se lasă să fiarbă zece minute, și cu trei minute înainte, se adaugă o linguriță rasă de splinuță (Solidago virga aurea) și o linguriță rasă de coada-calului (ambele uscate). Se ia ceaiul de pe foc, se lasă să se infuzeze, cu capac, circa 10 mi­nute, se strecoară și se bea – îndulcit cu miere sau ne­îndulcit – înghi­țitură cu înghițitură. Cura durează două săptămâni și este bine să fie repetată de trei ori pe an. (Coada-calului este deosebit de eficientă când crește pe teren stâncos.)

Ea poate fi „susținută” cu zer. Beți, dacă se poa­te, 1/2 l de zer pe zi. Ideal ar fi un litru întreg, dar multă lume nu-l suportă, din cauză că produce diaree. Ori­cum, încercați, deoarece fiecare organism reacțio­nează în felul său. Dar folosiți zer bun, na­tural, altminteri nu se vede niciun efect. Acest ceai nu trebuie utilizat în caz de cistită. Ar fi prea iritant.

CEAPA

Ceapa este cultivată din tim­puri străvechi și – tot de-atunci – este apreciată nu doar ca aliment, ci și ca „medi­cament” – atât intern, cât și extern. Este în­tr-adevăr o le­gumă cu o putere vindecă­toare uriașă.

După părerea multor tera­peuți, „vegetalele” cele mai importante sunt ceapa, cartofii, morcovii și merele. Toate au sub­stanțe componente extrem de eficiente, și deoarece cresc în grădinile noastre, nu lipsesc ni­cio­dată din me­niul cotidian. După părerea unora, legumele și miro­de­niile exotice nu acționează la fel de eficient. De aceea este bine să ne „rafinăm” mâncărurile cu legumele și ierburile care cresc la noi, și mai puțin cu cele exotice, im­portate.

Câteva cuvinte despre sare: multă lume evită com­plet sarea, pentru a putea elimina apa din orga­nism. Dar organismul are nevoie de sare, nu în cantități exa­gerate, firește. Dar cât de importantă este sarea o dovedește povestea unei femei care suferea permanent de o mâncărime a pielii de-a dreptul chinuitoare. A durat ceva timp până când s-a desco­perit că femeia nu consuma deloc sare, deoarece suferea de gută. Chiar din clipa când a început să săreze mâncarea, mâncă­rimea a dispărut și n-a revenit niciodată.

Ceapa are efect antibacterian, substanțele ei componente reduc grăsimea din sânge și tensiunea arterială. Este foarte importantă pentru intestin, unde acționează ca un burete, absorbind toxinele și eliminându-le. Vinde­cătorii recomandă cu căldură ceapa roșie, care pe parcursul tratamentelor și-a dovedit, din plin, eficiența.

În cazul depresiilor trebuie să se consume o cantitate mărită de ceapă. Ajută. Și, în pa­ralel, rugăciune neîntreruptă: „Doamne, Iisuse Hristoase, îndură-te de mine”.

Pentru tusea persistentă, se poate prepara un remediu special (vezi mai jos). Iar când durerile de cap nu vor să cedeze, se taie o cea­pă mărunt, se învelește cu o batistă mare, băr­bătească, și se aplică pe ceafă. Același remediu se recomandă și pentru hemoragiile nazale.

Pentru rinichi, există o „salată” preparată în felul următor: se dau pe răzătoarea mare 300 g cea­pă, 300 g de țelină (rădăcină) și 300 g de mor­covi. Se pun toate într-un castron și se amestecă bine. Se adaugă zeama unei jumătăți de lămâie, apoi 50 g de miere și 4-5 castane (co­mestibile) rase. Castanele pot fi înlocuite – la nevoie – cu făină de castane. Se amestecă bine ingredientele și se mănâncă din salată – câte-o ceașcă – cu un sfert de oră înaintea meselor principale. Tratamentul durează o săptămână și încă una-două zile din săptămâna următoare.

Sirop pentru tuse persistentă

Se dau pe răzătoare 5 cepe roșii, se ada­ugă 8 linguri de miere zaharisită sau 10 lin­guri de miere lichidă și se amestecă, din când în când, pe tot parcursul zilei. Peste noapte, se lasă să se odihnească. A doua zi, veți con­stata că amestecul s-a lichefiat și că puteți să-l mâncați cu lingura. Luați câte-o lingură din oră-n oră, ținând siropul cât mai mult în gură și rugându-vă ca tusea să dispară.

MUȘTARUL

Eu recomand muștarul pentru bo­lile de ficat. Se folosesc făina sau se­mințele de muștar. Semințele se zdrobesc și se pun în salate sau supe. Făina se presară deasupra, la fel ca piperul. Ar fi bine să folosiți leacul și preventiv. Ficatul nu doare și, din păcate, aflăm prea târziu că este bolnav. Vă dau un sfat: dacă vă treziți des noaptea, între ora unu și trei, duceți-vă la un medic specialist. Ceva nu e în regulă cu ficatul.

Se poate folosi atât muștarul alb, cât și cel negru, deși primul are gustul mai blând.

DOVLEACUL

Există multe soiuri de dovleac, de dimensiuni mai mari sau mai mici, dovleci rotunzi sau alungiți, gal­beni, verzi sau portocalii. Ei pot fi cultivați ușor în grădina casei, iar soiurile mai mici, chiar și pe bal­con. Cei mai răspândiți sunt dovlecii mari, cu coaja verzuie și miez auriu. Pul­pa se folosește în con­­sum, mai ales la plă­cinte, iar semințele sunt un ade­vărat medicament natu­ral. Cea mai cunoscută în­tre­buințare a lor este în bolile prostatei, când se­mințele se mănâncă curățate de coajă, ceea ce este destul de greu. Eu recomand, însă, și utilizarea pul­pei. Se pot prepara din ea supe ușoare sau chiar șnițele. Tratamentul cu dovleac e bine să fie făcut când luna este în scă­dere, pentru că are mai mult efect.

Semințele de dovleac se folo­sesc și ca medicament contra vier­milor intestinali. Din ele se poate face și un decoct care elimi­nă apa în exces. Se iau 20 de se­mințe decorticate și se fierb în­tr-un sfert de litru de apă, 5 mi­nute. Apoi se lasă 10 mi­nute la infuzat. Se strecoară și se bea înghițitură de înghi­ți­tură. Semințele fierte pot fi mâncate. Au un gust foarte bun.

Cât durează trata­mentul cu dovleac? În mod normal, până ce trece afecțiunea, deși fiecare or­ganism are legile sale de recuperare din boală, așa că nu există un termen precis. Ascultați-vă vocea interi­oară. Semnele pe care vi le dă trupul. În gene­ral, e bine să continuăm un tratament natural și după ce avem semne de sănătate. Paza bună trece pri­mejdia rea.

HREANUL

Hreanul este cultivat de sute de ani. Adesea, planta se găsește și în stare sălbatică, în pădure. Partea între­buințată e rădăcina. Hreanul dinamizează eli­minarea urinei și funcția digestivă. Scade nivelul colesterolului din sânge și se folo­sește pentru vindecarea crizelor de astm, în bronșite și dureri de gât. Uleiurile conținute în rădăcină îi fac bine ficatului.

Dacă aveți probleme legate de colesterol, vă recomand să mâncați în fiecare zi o lin­gură de hrean crud. Adăugați-l drept condiment în sa­late, lângă pește, pui sau legu­minoase (fasole, linte, bob). Și frunzele proaspete de hrean pot fi adăugate în salată. Au efect pozitiv asupra coleste­rolului.

În bronșite sau dureri de gât, încercați comprese cu hrean ras. Se amestecă cu brân­­ză foarte proaspătă de vaci. În reco­man­dările mele repet mereu că brân­za trebuie să fie de calitate, cumpărată de la produ­cători. Brânza se încălzește, se ames­tecă cu hrean ras (cam 1-2 cm de rădăcină), se pune pe o pân­ză împăturită și se aplică pe gât sau pe piept. Faceți procedeul seara și lăsați să acționeze peste noapte.

MEIUL

Meiul este foarte apreciat ca fiind un aliment bun pentru păr, unghii, stomac și intestin și care curăță, de asemenea, sângele.

Este recomandat după diaree, pen­tru refacerea florei intestinale. Se mănân­că mei și se bea ceai de salvie. Important este să fie fiert, înainte de a-l consuma, până ce se „desface” bobul. În orice caz, meiul nu trebuie mâncat crud, mai ales că nu are niciun e­fect, spre deosebire de cel fiert, a cărui acțiune po­zi­ti­vă se face repede simțită.

Pentru păr, meiul e o ade­­vărată binecuvântare. Îl ajută să crească mai des și să nu se rupă. Se pot face – ex­tern – cure pentru păr cu de­coct de mei și urzică. Și se mai recomandă folosirea unei perii cu peri de mis­treț, care eli­be­rează părul de mur­dărie și grăsime.

Meiul este foarte folo­sitor și în cazul unghiilor fra­gile, iar compresele cu mei com­bat gu­ta și artro­za.