• O perioadă dramatică a început pentru oieritul din România. Comisia Europeană a interzis circulația animalelor în afara teritoriului național, din cauza unei boli grave: pesta micilor rumegătoare. Situația epidemiologică a condus la decizia care pune capăt, până la finalul anului, exporturilor de ovine pe toate piețele. Eram campioni la acest capitol, acum suntem scoși din teren. Ce au de făcut crescătorii de oi? •

Inamicul invizibil

Am fost ferm convins că forul european nu va interzice vânzarea oilor și caprelor din România pe piețele din afara Uniunii Europene. Exista o interdicție pentru circulația lor către statele membre, dar nu m-am așteptat că va fi extinsă și pentru destinațiile din afara spațiului comunitar. Știam, firește, că au fost confirmate în țara noastră mai multe focare de boală. Consult regulat platformele de date internaționale, unde sunt raportate îmbolnăvirile la animale. Ar trebui să fac, dacă-mi permiteți, o scurtă recapitulare a situației epidemiologice în sectorul oieritului, în ultimii doi ani. În Iulie 2024, a fost depistat în județul Tulcea, primul focar de Pesta micilor rumegătoare de pe teritoriul național. Boala, una din cele mai grave care afectează efectivele de ovine și caprine, a evoluat rapid, fiind activă, în vremea aceea, în numeroase ferme din Tulcea, Constanța, Ialomița și Timiș. Spre    sfârșitul anului, România a raportat că a stins toate cele 67 de focare. Agenții sanitari veterinari au ucis, potrivit procedurilor, sute de mii de oi. Fermierii au fost ulterior despăgubiți financiar. În martie 2025, însă, a fost confirmat un nou focar, în județul Bihor. Anul acesta, la începutul lunii Iunie, virusul, inamic invizibil, a lovit din nou, într-o fermă de ovine din județul Mureș. Asta nu este totul! Între timp, mai exact în iunie 2025, a fost descoperită în premieră în România o altă boală gravă: Variola la ovine și caprine. Primele focare au fost confirmate în județul Teleorman. Apoi, virusul s-a răspândit în Dolj, Olt și, recent, în Mureș și Buzău. Oile din fermele afectate au fost, de asemenea, sacrificate. În plus, mai avem în țară și Boala limbii albastre, întâlnită la oi și vaci. Deocamdată, virusul a fost depistat numai în ferme de bovine. Aceasta este situația epidemiologică din ultimii doi ani: boli grave, animale ucise, restricții de circulație impuse. Primele restricții au fost aplicate în zonele din jurul focarelor. Apoi, au fost interzise livrările în statele europene. În 17 Iunie 2026, a fost luată cea mai aspră măsură: interzicerea vânzărilor pe piețele din afara Uniunii Europene, unde făceam grosul comerțului. Eram pe primul loc la exportul de ovine vii. Acum, stăm pe tușe, nu mai vindem niciun animal.

Cine a închis România?

Nu m-am așteptat la decizia supremă, aceea de a fi stopate livrările de ovine din România și către piețele din afara UE, din cel puțin un motiv. În 2024, când au fost confirmate câteva zeci de focare de Pesta micilor rumegătoare, Comisia Europeană a oprit vânzările către statele europene, dar nu și pe cele către piețele terțe. Păi, mi-am zis eu, dacă la 67 de focare, exportul către țările arabe nu a fost suspendat, de ce ar fi acum, din cauza unui singur focar, cel din județul Mureș? Ei bine, m-am înșelat în așteptările mele: exporturile au fost stopate, până la 31 Decembrie 2026. Picior de oaie vie nu mai iese din țară. Sunt permise numai tranzacțiile cu carne de oaie abatorizată, pe toate piețele. O mică supapă comercială care nu poate înlocui însă vânzările în stil mare, de zeci de mii de tone, cu animale vii. Stoparea exporturilor a fost decisă de comisarul pentru Sănătate și Bunăstarea Animalelor, Olivér Várhelyi, din Ungaria. Comisarul vine din partea partidului FIDESZ, condus de Viktor Orban, care a pierdut recent alegerile din țara vecină. O fi atârnat greu în decizia lui Várhelyi faptul că niște transporturi cu ovine din România au stat la originea unor cazuri de Pesta micilor rumegătoare confirmate anul trecut în țara sa natală? Sau mai putem paria pe deplinătatea bunei-credințe a comisarului, după ce am aflat din presă că este suspectat de activități de spionaj împotriva Uniunii Europene? Pe de altă parte, am parcurs, atât cât m-am priceput, o parte din legislația europeană și am descoperit că da, circulația animalelor în afara teritoriului național poate fi interzisă, din cauza unor boli grave. Acum doi ani, ca urmare a mai multor zeci de focare de Variolă la ovine și caprine, Greciei i s-a interzis circulația oilor în afara teritoriului național. Țara balcanică vindea însă puține oi vii, cu precădere în Albania. Anul acesta, tot în Iunie, alături de România, i s-a cerut și Croației să nu mai vândă oi vii. Pare-se că Pesta micilor rumegătoare ar fi ajuns acolo tot de la noi, pe niște rute comerciale ilicite. Umbla printre oierii noștri vorba că pleacă niște camioane pline cu animale din fermele românești către partenerii croați, deși nu mai aveam permisiunea să vindem pe piețele europene. În paralel cu cele două decizii, comisarul Várhelyi a prelungit Greciei termenul de interzicere a livrărilor. Cum ar veni, trei dintr-o lovitură. România, Grecia și Croația sunt cele trei state membre ale UE care nu au voie în prezent să scoată ovine vii din țară.

Soluții, nu teorii ale conspirației!

Cum se întâmplă, de obicei, măsurile acestea severe luate la Bruxelles pentru România, în cadrul legislației europene, dau apă la moară unor politicieni, influenceri politici sau comentatori pe rețelele de socializare, să atace Uniunea Europeană, acuzând-o că urmărește să defavorizeze țara noastră. Cunosc prea bine această propagandă care înhață și manevrează orice subiect, orice informație, ca să slăbească sentimentul de apartenență la spațiul comunitar. Bun, opinez și eu că Várhelyi ne-a dat un cartonaș roșu în mod exagerat. Mai putea aștepta. Dar decizia sa a fost luată, totuși, pe baza legislației europene, care se aplică tuturor statelor. Nu îndrăznesc să semnalez un abuz. Să trec peste asta. Cine este responsabil de situația creată? Eu cred că mai toată lumea. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară (ANSVSA), fiindcă nu a reușit să țină boala în frâu și să informeze constant despre evoluția molimei. Crescătorii de animale, din cauză că, mulți dintre ei, nu cred în existența bolii. O neagă, influențați de tot soiul de persoane, mai mult sau mai puțin publice, care se exprimă pe Tik Tok și pe Facebook. Inși care nu riscă nimic, fiindcă nu cresc animale, le împuiază oierilor mintea cu bazaconii. Ei caută să facă trafic și audiență, ca să capete notorietate și voturi. Cei care au de pierdut sunt fix fermierii, fiindcă ajung să-și vadă animalele bolnave și ucise de agenții sanitari veterinari. Comisia Europeană, fiindcă ar fi trebuit să efectueze de urgență o inspectare a modului în care bolile la ovine sunt abordate de autoritățile noastre. Dar poate că nu căutarea unor responsabili este cel mai important lucru. Ce pot face oierii noștri, în condițiile date? În primul rând, să accepte că virusul este real, nu este o invenție, și să ia măsuri de biosecuritate, ca să-și protejeze turma. Apoi, mulți dintre ei vor fi nevoiți să redescopere prepararea brânzeturilor, de care au cam uitat. Oieritul nostru s-a axat de mai mulți ani pe vânzarea berbecilor la arabi. De aici a venit grosul banilor. Cum exportul s-a oprit, brânza ar putea fi din nou o sursă de câștig. Ne este permisă livrarea de carne abatorizată, pe toate piețele. În loc ca oaia să behăie pe vapor sau în camion, va atârna sub formă de carcasă, în spațiul frigorific al mijlocului de transport plecat în lumea largă. Ce ar fi dacă producătorii ne vor îmbia și pe noi cu savoarea unor preparate din carne de oaie? De ce nu am deveni și noi clienți ai bravilor noștri oieri? În locul revoltei sterile și al teoriilor conspirației, ei ar trebui să fie realiști și să opteze pentru soluțiile bune într-o situație de criză. Orice situație nefavorabilă poate fi transformată într-o lecție utilă pentru viitor. ­­­­

Fotografiile autorului