Când ne preocupăm de corpul și de sănătatea noastră, rinichii trec adesea pe plan secund, deși sunt adevărați eroi: aceste organe pereche – în mod normal, avem câte un rinichi în stânga și în dreapta coloanei vertebrale – curăță sângele, reglează, împreună cu inima, tensiunea arterială și ne influențează starea sufletească de bine. De aceea este atât de important să facem din timp tot ce putem pentru a le susține buna funcționare. Condiția de bază este depistarea timpurie a problemelor și cunoașterea modalităților prin care ne putem proteja rinichii. În acest fel, sursa luminii noastre vitale se va păstra pe termen lung.

Rinichii se numără printre cele mai importante centre de comandă ale corpului uman. Lucrează neîntrerupt – zi de zi, o viață întreagă. Faptul că avem două astfel de organe (care au formă de boabă de fasole și cântăresc fiecare doar circa 130-150 de grame) indică rolul central pe care-l joacă în organism. Și totuși, rinichii ajung rareori în centrul atenției noastre.

Mulți cred că singurul rol al rinichilor este să producă urină. Este o concepție greșită, deoarece aceste organe îndeplinesc, în realitate, numeroase funcții vitale. Legătura dintre inimă și rinichi este deosebit de strânsă, motiv pentru care specialiștii vorbesc despre o „axă inimă-rinichi”. Dacă rinichii sunt afectați, crește riscul de hipertensiune arterială, infarct miocardic și accident vascular cerebral. La rândul lor, bolile cardiovasculare solicită în mod deosebit aceste organe.

Rinichii îmbătrânesc la rândul lor, iar acest proces trece adesea neobservat. De aceea, este important să monitorizăm funcția renală și să luăm în serios semnalele de avertizare. Un diagnostic timpuriu și un stil de viață sănătos pot contribui decisiv la stoparea sau prevenirea bolii cronice de rinichi și la menținerea sănătății rinichilor și a inimii până la vârste înaintate.

O strălucire lăuntrică

Rinichii sunt cei care curăță organismul de substanțele nocive și de deșeurile rezultate din metabolismul celular, asemenea unei stații de epurare. Ei reglează echilibrul hidric și pe cel al sărurilor minerale, influențează tensiunea arterială, controlează procesele hormonale și contribuie în mod esențial la menținerea sănătății oaselor și a creierului, dar mai ales a inimii și a vaselor de sânge. De aceea, nu este întâmplător că sistemele de medicină holistică și complementară acordă rinichiului o importanță deosebită. În medicina chineză, veche de 3.000 de ani, rinichiul este considerat fundamentul organismului uman, sediul și rezervorul energiei vitale. Marea vindecătoare a Evului Mediu, Hildegard von Bingen (1098-1179), scria: „Cine își îngrijește rinichii își întărește izvorul vieții”.

Însă, după vârsta de 40 de ani, randamentul rinichilor scade anual cu aproximativ un procent. Aproximativ jumătate dintre persoanele de peste 70 de ani prezintă o funcție renală redusă, fără ca multe dintre ele să-și dea seama de acest lucru. În special vârstnicii se confruntă adesea cu un cerc vicios periculos, în care diminuarea funcției renale și accentuarea problemelor cardiace se întrețin reciproc. Ce ne poate induce în eroare este că deteriorarea rinichilor este de regulă un proces insidios și rămâne mult timp asimptomatică. Dar odată ce a ajuns într-un stadiu avansat, devine adesea ireversibilă. Cu atât mai important este să știm cum funcționează aceste organe, ce le dăunează și de ce anume au nevoie pentru a rămâne sănătoase.

În absența rinichilor, organismul s-ar otrăvi

Rinichii lucrează fără încetare, deoarece întregul volum de sânge este pompat prin ei de aproximativ 300 de ori pe zi, ceea ce corespunde unui volum de circa 1.500-1.800 de litri. Din această cantitate de sânge se formează circa 150-180 de litri de urină primară, dar în final sunt eliminați doar aproximativ unu-doi litri de urină pe zi. Cea mai mare parte este reabsorbită de rinichi. În fond, în urina primară sunt dizolvate substanțe vitale, printre care se numără săruri minerale prețioase, precum sodiul, potasiul și fosfatul, dar și zaharuri, aminoacizi și vitamine.

În absența rinichilor, organismul s-ar otrăvi singur, încetul cu încetul, cu propriile substanțe reziduale. În plus, rinichii reglează întregul echilibru hidric și conținutul de săruri minerale din organism, hrănind astfel dinții, oasele și părul. De asemenea, mențin echilibrul acido-bazic, asigurând stabilitatea valorii pH-ului sângelui. Fără aceste mecanisme, metabolismul celular s-ar bloca, iar cele aproximativ 80 de trilioane de celule ale organismului nostru nu s-ar mai putea înnoi. Dacă rinichii cedează, se dereglează tot organismul. Cu toate acestea, medicina modernă acordă prea puțină atenție acestor organe atât de importante: în cadrul controlului medical preventiv începând cu vârsta de 35 de ani, nu este verificat niciun parametru al funcției renale.

Puterea hormonilor

Strălucirea lăuntrică, cea care reaprinde mereu viața din noi, este cunoscută și în vorbirea curentă, atunci când spunem despre cineva că „radiază”. La viitoarele mame observăm, de exemplu, acea strălucire specifică sarcinii și le spunem: „Ce luminoasă ești!”. Acest lucru se datorează modificărilor hormonale din timpul sarcinii, deoarece organismul viitoarei mame produce cantități considerabil mai mari de estrogen și progesteron. Pe lângă acești hormoni sexuali cu efecte puternice, numeroși alți hormoni ne influențează aspectul și vitalitatea. Aceștia nu sunt produși doar de glandele suprarenale, care sunt așezate deasupra rinichilor ca niște mici căciulițe, ci chiar de rinichi.

Diabetul este cel mai frecvent motiv pentru care persoanele afectate ajung să sufere de o boală cronică de rinichi

Rinichii pot crește tensiunea arterială scăzută și pot scădea tensiunea arterială prea ridicată, dar sunt neputincioși în fața hipertensiunii arteriale cronice. Atunci când vasele de sânge se îngustează și se rigidizează, nu apar doar boala coronariană și infarctele miocardice, ci și boala cronică de rinichi. Pentru că inima și rinichii colaborează îndeaproape, problemele unuia dintre aceste organe se răsfrâng aproape întotdeauna și asupra celuilalt. Atunci când problemele cardiace și cele renale se agravează reciproc, se vorbește, în termeni medicali, despre sindromul ­cardio-renal.

Cine dorește să-și protejeze rinichii ar trebui, așadar, să își monitorizeze sistemul vascular și să se asigure că tensiunea arterială se menține în limite normale (potrivit celor mai recente ghiduri medicale, 120/70 mmHg).

Însă diabetul dăunează într-o mai mare măsură rețelei de vase capilare (glomeruli) din rinichi decât hipertensiunea arterială. O tre­ime dintre pacienții care fac dializă suferă de diabet. Diabetul este, așadar, cel mai frecvent mo­tiv pentru care persoanele afectate ajung să sufere de o boală cronică de rinichi, să aibă nevoie de dializă sau de un transplant de rinichi.

Persoanele cu hipertensiune arterială sau diabet ar trebui să își evalueze o dată pe an nivelul creatininei din sânge și pe cel al albuminei din urină. Valoarea creatininei arată cât de bine filtrează rinichii sângele. Un rinichi sănătos reușește să producă 90 de mililitri de urină primară pe minut. Dacă această rată scade sub 60 de mililitri, înseamnă că ne confruntăm cu o boală cronică de rinichi.

Un stil de viață sănătos pentru rinichi

Rinichii sănătoși ne oferă bucurie de viață și degajare, făcându-ne radioși. Rinichii bolnavi duc la o întunecare a existenței. Pentru a nu ajunge în această situație, iar rinichii să funcționeze fără probleme până la o vârstă înaintată, ar trebui să ne îngrijim din timp de bunăstarea lor, într-o manieră holistică. Un rol important în acest sens îl joacă stilul de viață, alimentația și susținerea grijulie a rinichilor cu remedii naturiste.

Renunțați la ceea ce dăunează

Mai puțin stres, mai puține obiceiuri nocive și o abordare mai conștientă a propriului stil de viață pot contribui semnificativ la susținerea funcțiilor naturale ale organismului, incluzându-le pe cele renale. Reducerea țintită a unor factori de risc poate aduce o îmbunătățire considerabilă a sănătății rinichilor.

* Mai puține griji și mai puțin stres

Aceste organe pereche sunt foarte sensibile, nu doar la problemele de natură fizică, precum hipertensiunea arterială, diabetul și insuficiența cardiacă, ci și la emoții, cum sunt frica și stresul. Nu degeaba se spune că unele lucruri „îi merg omului la rinichi”. Astăzi, știința medicală înțelege mai bine de ce stau lucrurile așa: în situațiile care ne solicită din punct de vedere emoțional sau mental, glandele suprarenale produc mai mult cortizol, ceea ce crește tensiunea arterială și glicemia, sporind astfel riscul de diabet de tip 2. Acest efect este amplificat de un comportament tipic în situații stresante: mâncăm mai nesănătos, consumăm mai multe dulciuri și bem mai mult alcool, ceea ce solicită suplimentar rinichii, deoarece alcoolul perturbă echilibrul hidric. O soluție mult mai bună o constituie încercarea de a stărui într-o stare de liniște interioară. Yoga și formele blânde de mișcare, precum Qigongul, pot de asemenea contribui la diminuarea stresului și la dobândirea unei stări de calm.

* Mai puțină sare

Un consum ridicat de sare poate îngusta vasele de sânge, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale și, implicit, la suprasolicitarea rinichilor. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un consum de maximum cinci grame de sare pe zi. Atenție însă: nu este vorba doar despre sarea din solniță. Alimentele procesate, precum și produsele semipreparate, conțin adesea cantități mari de sare. Persoanele cu hipertensiune arterială ar trebui să adopte, în general, o alimentație cât mai săracă în sare.

* Mai puțin zahăr

Consumul de zahăr favorizează atât apariția diabetului, cât și a hipertensiunii arteriale, declanșând o reacție în lanț cu efecte fatale: dacă sângele conține în mod constant prea mult zahăr, se formează depuneri în vasele de sânge, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale și, implicit, la afectarea rinichilor. Deoarece persoanele cu diabet au adesea un nivel prea ridicat al glicemiei, rinichii lor sunt aproape întotdeauna afectați.

Specialiștii avertizează în special în privința băuturilor răcoritoare îndulcite, deoarece acestea conțin atât zahăr obișnuit, cât și fructoză. Ambele pot „afecta rinichii prin diverse mecanisme metabolice, pot crește valorile acidului uric și stimula procesele inflamatorii din țesutul renal, precum și hipertensiunea arterială și diabetul”.

* Mai puține analgezice – iar când sunt totuși necesare, alegeți-le pe cele potrivite

Antiinflamatoarele ne­steroidiene, precum ibuprofenul și diclofenacul, afectează vasele fine de sânge ale rinichilor, mai ales dacă sunt administrate în doze mari și pe perioade îndelungate. De aceea, medicii nefrologi le recomandă persoanelor care suferă de boală cronică de rinichi sau de insuficiență cardiacă să nu ia asemenea medicamente. În schimb, paracetamolul și aspirina nu provoacă probleme renale.

* Antibioticele trebuie luate doar atunci când sunt cu adevărat necesare

Unele antibiotice, așa-numitele aminoglicozide, se numără la rândul lor printre medicamentele care pot afecta rinichii. Ele trebuie luate doar atâta timp cât este absolut necesar. În plus, antibioticele pot crește riscul de apariție a pietrelor la rinichi, deoarece elimină bacteriile utile, cum ar fi Lactobacillus crispatus, favorizând în schimb dezvoltarea tulpinilor patogene de Escherichia coli.

* Mai puține suplimente alimentare

Multe persoane iau preventiv vitamina E sau vitamina C, pentru a-și proteja vasele de sânge ori pentru a încetini evoluția bolii cronice de rinichi. Însă studii de amploare arată că vitamina E nu aduce niciun beneficiu. Specialiștii avertizează în special asupra administrării unor doze mari de vitamina C. În organism, aceasta este transformată în oxalat. Dacă oxalatul se acumulează în rinichi, poate favoriza formarea pietrelor renale.

Vitamina D3, într-o doză de 1.000 U.I. pe zi este, în majoritatea cazurilor, suficientă pentru a compensa un deficit, potrivit publicației „Deutsche Apotheker Zeitung”. Totuși, multe persoane care se tem că au un deficit de vitamina D iau, fără recomandarea medicului, suplimente cu doze mari. Dozele de până la 4.000 U.I. pe zi sunt considerate în continuare sigure. Dozele mai mari, luate pe termen lung, pot duce la creșterea nivelului de calciu din sânge, afectând rinichii, de exemplu prin depuneri de calciu în tubii renali. Problema este că, în timp ce, în cazul medicamentelor, se pot vinde fără rețetă doar preparatele de până la 1.000 de unități, în cazul suplimentelor alimentare nu există limite maxime impuse.

* Renunțați complet la fumat

Nicotina deteriorează vasele de sânge. În plus, crește riscul de cancer renal. De aceea, fiecare țigară este cu una prea mult. De asemenea, ar trebui evitat, pe cât posibil, și fumatul pasiv.

Situațiile în care mai mult înseamnă mai bine

Uneori, însă, soluția nu constă doar în a renunța la ceea ce ne face rău, ci și în a adăuga în mod conștient lucruri care ne fac bine. Cei care doresc să acorde mai multă atenție propriului organism pot obține rezultate remarcabile, dându-i impulsuri simple: mai multă prospețime, mai multă fluiditate, mai multă vitalitate. Schimbările mici din viața de zi cu zi, care par insignifiante, pot avea efecte surprinzător de mari, dacă sunt aplicate cu consecvență. Este vorba despre a-i oferi corpului ceea ce îl susține, îl întărește și îl echilibrează.

* O alimentație echilibrată, bazată în special pe produse de origine vegetală

O dietă bazată pe legume, bogată în alimente alcaline și săracă în colesterol susține funcția renală și protejează vasele de sânge. OMS recomandă ca două treimi din proteinele consumate să fie de origine vegetală și o treime de origine animală. În acest fel, riscul formării pietrelor la rinichi se reduce cu 40% și este facilitată, totodată, scăderea în greutate. Acest aspect este important, deoarece și excesul ponderal solicită rinichii, favorizând diabetul și, implicit, boala cronică de rinichi. Studii ample de cohortă arată că persoanele care au fost supraponderale în copilărie și în adolescență se confruntă, la vârsta adultă, cu o incidență mai mare a bolii cronice de rinichi.

* Apă sau ceai de plante, în loc de cafea

Mulți își încep ziua cu două sau chiar trei cești de cafea tare. Medicina convențională include între timp cafeaua în cantitatea zilnică de lichide, însă medicina naturistă ia în considerare doar apa și ceaiurile din plante. Se recomandă să consumăm zilnic un litru și jumătate până la doi litri de ceai de plante.

Sucul de lămâie este, de asemenea, deosebit de binefăcător pentru rinichi. Acidul citric curăță rinichii și reduce cantitatea de oxalat de calciu. Aproximativ 75% dintre pietrele la rinichi sunt formate din calciu și oxalat. Cine consumă cu regularitate apă cu lămâie poate preveni astfel formarea pietrelor la rinichi.

* Mergeți mai des la toaletă

Dacă nu avem o toaletă în apropiere, nu ne rămâne adesea altă soluție decât să ne reprimăm nevoia de a urina. Însă aceasta ar trebui să fie excepția. Urina reziduală oferă bacteriilor condiții ideale pentru a se înmulți, iar consecințele pot fi infecțiile de tract urinar sau cistitele. Se consideră normal ca vezica să fie golită de cel puțin patru sau cinci ori pe zi. Persoanele care urinează mai rar, deoarece acumulează puțină urină, ar trebui să fie atente: o cantitate redusă de urină poate indica faptul că rinichii nu funcționează suficient de bine. În acest caz, apa se acumulează în țesuturi și duce la apariția edemelor, în special în jurul ochilor și la nivelul gambelor.

* Suficientă mișcare

OMS recomandă între 150 și 300 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână sau, alternativ, între 75 și 150 de minute de activitate fizică intensă, plus două ședințe de antrenament de forță. Mișcarea practicată cu regularitate are un triplu efect: scade tensiunea arterială, contribuie la reducerea greutății corporale și crește sensibilitatea la insulină, reducând astfel riscul de apariție a diabetului. În plus, favorizează o mai bună alimentare cu sânge a corpusculilor renali.

* Coada-calului despovărează și revitalizează rinichii

Coada-calului este la fel de binefăcătoare pentru rinichi cum sunt anghinarea și armurariul pentru ficat, iar păducelul pentru inimă. Equisetum arvense, cum este ea denumită științific, este o plantă străveche, foarte bogată în substanțe active, care stimulează receptivitatea rinichilor și legătura dintre trup și suflet, conținând, totodată, substanțe cu proprietăți opuse, precum siliciul și sulful. În timp ce sulful stimulează metabolismul, siliciul contribuie la claritate și puritate, deoarece favorizează eliminarea deșeurilor rezultate în urma proceselor metabolice.

Pentru uz intern, este indicat un ceai care trebuie fiert la foc mic, timp de patru până la cinci ore. Se bea câte o cană de două-trei ori pe zi. Binefăcătoare este și aplicarea externă a ceaiului, sub formă de comprese calde, la o temperatură de 38-40 °C. Compresele se aplică pe zona rinichilor și se lasă să acționeze 30 de minute.

* Încălziți rinichii

Rinichii sunt foarte sensibili la frig. De aceea, ar trebui să ne menținem calde nu doar abdomenul inferior și zona lombară, ci și tălpile picioarelor. Băile de picioare în apă încălzită la 40 °C le priesc rinichilor. Uleiurile esențiale, precum cel de rozmarin, intensifică efectul de încălzire. Un sfat bun pentru momentele în care vă aflați în deplasare: ungeți-vă picioarele cu un unguent cu cupru. Oxidul de cupru favorizează circulația sângelui, contribuind astfel la armonizarea echilibrului termic.

* ­Stimulați apariția luminii lăuntrice

O atitudine pozitivă și căldura sufletească favorizează, la rândul lor, sănătatea rinichilor, în vreme ce scepticismul și pesimismul îi afectează. Ca organe pereche, rinichii simbolizează capacitatea noastră de a iubi și de a construi relații. A ne bucura de ceva și a împărtăși acea bucurie cu ceilalți ne face de două ori mai fericiți.

Persoanele care își monitorizează rinichii, la fel de atent cum o fac cu inima, și au grijă de ei sunt răsplătite pe măsură. Căci rinichii, acești supereroi tăcuți, se dovedesc a fi extrem de recunoscători. Atunci când sunt sănătoși, ei asigură reînnoirea noastră trupească și sufletească. Rinichii ne stimulează creativitatea și ne fac să strălucim din interior.