• Pentru prima oară în ultimele trei decenii, în România a fost declarată stare de alertă în sectorul energetic. Nu, nu înseamnă că va fi întreruptă furnizarea curentului electric la nivel național, ca în comunism, când primeam lumină în casă cu țârâita. Guvernul, din cauza scăderii drastice a debitului Dunării, a decis să declare starea de alertă, pentru a putea lua câteva măsuri utile în această perioadă nefavorabilă •
O situație generalizată
Cauza primă a crizei energetice actuale este reducerea considerabilă, în ultima lună, a debitului Dunării, cel mai mare fluviu european, de curgerea căruia depinde, în parte, și economia României. Administrația Națională „Apele Române” a raportat că, în prima jumătate a lunii August, debitul a scăzut sub minimul istoric înregistrat în 2023. De ce asistăm la acest fenomen de secare parțială a apelor? Răspunsul este de natură meteorologică: lipsă de precipitații, secetă severă. Nu vreau să ocup spațiul editorial al acestui articol ca să mă refer la opiniile nedovedite care circulă în infosferă (presă și rețele de socializare) pe seama unui fenomen natural negativ. O teză bizară e aceea că au reținut statele din amonte (Serbia, Ungaria, Slovacia, Austria și Germania) apa în lacuri de acumulare uriașe. Da, au și acele țări investiții hidrotehnice, dar este imposibil să păstreze înapoia barajelor volume de apă atât de mari, încât să afecteze curgerea Dunării pe sectorul românesc, chiar și când sunt debite mici. Ar produce, presupunând prin absurd că ar încerca să oprească apa la ei, inundații în zonele lor, unde malurile sunt populate dens și învecinate îndeaproape cu terenuri agricole. Fluviul a secat și la unguri. Pe de altă parte, cel mai mare lac de acumulare pe Dunăre este la Porțile de Fier 1. Despre ce vorbim? Dar gata! Izvorul teoriilor conspirației nu seacă niciodată. Să trec, așadar, la lucruri serioase.
Atacul de la Pârjoaia
În ce constă această criză energetică, din cauza căreia Guvernul a decis instituirea stării de alertă? Scăderea impresionantă a debitului Dunării în ultima lună afectează direct funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă, o sursă importantă de electricitate pentru Sistemul Energetic Național (SEN). Nu cunosc detalii tehnice, dar explicația oficială este că o cantitate de apă sub un anumit nivel nu mai asigură răcirea reactoarelor nucleare care produc energie electrică. Guvernul a decis deja oprirea activității Reactorului 1, în 28 Iulie. Asta înseamnă că jumătate din producția de energie electrică a centralei dispare din SEN. Avem un gol de aproape 700 MW. În total, centrala asigura 20% din energia produsă la nivel național. Acum, contribuie cu 10%. Dar nici Reactorul 2 nu se simte bine. Pentru a evita suspendarea activității celei de-a doua unități, autoritățile de la București au recurs la aruncarea în aer a unei stânci situate pe malul drept al Dunării, în apropiere de Călărași. Mai exact, acolo unde Brațul Borcea se desparte de Dunărea propriu-zisă. Stânca Pârjoaia direcționa o parte din ape spre Brațul Borcea, în detrimentul cursului principal al fluviului, pe malul căruia se află, la câteva zeci de kilometri în aval, Centrala de la Cernavodă. Planul de a distruge cocoloșul de rocă buclucaș ar fi existat încă de pe vremea lui Ceaușescu, tocmai pentru a avea un plus de apă la centrală. Ajunși în situația de criză energetică din vara acestui an, guvernanții au luat taurul de coarne și au ordonat armatei să atace Stânca Pârjoaia. După mai multe încercări, misiunea a fost îndeplinită, în 3 August. Cu 180 de kilograme de explozibil, treaba a fost dusă la bun sfârșit. Geologia a fost învinsă! Rezultatul nu este însă unul decisiv. Nivelul Dunării ar fi crescut cu 2 cm, zice-se suficient pentru a asigura funcționarea Reactorului 2, dar numai pentru o scurtă perioadă! Poate în ziua când va apărea numărul Formulei AS cu acest articol, centrala va stagna cu totul. Sau poate situația va fi salvată. Dependența de ploaie, iată, nu o resimțim numai în agricultură, ci și în sectorul energetic. Revin la întrebarea de mai sus: în ce anume constă criza energetică? Răspunsul este acesta: consumăm mult mai mult curent electric decât producem. Diferența ar ajunge până la 2.000 MW. Producem 5 – 6.000 MW și consumăm peste 7.000 MW. În această situație, trebuie să importăm de pe unde apucăm. Au mai fost astfel de diferențe. Observația mea este că, de data asta, plătim mai mult pentru ce importăm și că vecinii noștri au și ei cam aceleași probleme. Adică există riscul să nu avem de unde să importăm cât avem nevoie. De aceea, premierul interimar Ilie Bolojan a cerut public să economisim energie seara, când este vârful de consum. Este alegerea fiecărui consumator ce face. O mică economie la curent înseamnă bani mai puțini pe factură.
Săraci energetici
Dar ce înseamnă, totuși, starea de alertă în sectorul energetic? Am sub ochi actul normativ adoptat de Executiv și publicat în Monitorul Oficial. Mai întâi, starea de alertă a fost declarată la 31 Iulie, pentru 30 de zile. Ar expira la finalul lunii August. Apoi, mai multe ministere analizează situația operativă și identifică soluțiile necesare pentru creșterea nivelului apei din bazinul de retenție al Reactorului nr. 2, pentru a se putea menține în funcțiune Centrala Nuclearelectrică Cernavodă. O primă soluție a fost deja aplicată: pulverizarea stâncii Pârjoaia. Ar urma scufundarea a patru barje încărcate cu piatră, pentru a creea un altul, în aval de centrală, ca să crească nivelul apei. În același timp, Transelectrica (o companie de stat, un ghem de interese politice și financiare, n.m.) „dispune toate măsurile necesare pentru asigurarea funcționării Sistemului electroenergetic național, inclusiv prin creșterea producției tuturor surselor disponibile, asigurarea importurilor sau reducerea consumului”. Este luată în calcul inclusiv oprirea temporară a activității unor unități economice. Totodată, cere actul normativ, ar trebui puse în funcțiune toate capacitățile de producție aflate în stadii avansate de autorizare. Este vorba de acele parcuri fotovoltaice sau eoliene construite de investitori, dar care, din cauza birocrației sau a unor interese obscure, nu sunt racordate la rețeaua națională de transport al energiei, rețea patronată de stat prin Transelectrica. Nu sunt racordate și, prin urmare, nu furnizează electricitate pentru consumatori. Niște înalți funcționari și personaje din umbră se dovedesc frânari ai evoluției sectorului energetic românesc către producția preponderentă din surse alternative și către obținerea unei capacități de stocare mai mari. Au fost făcuți pași importanți în ultimul deceniu, în generarea de electricitate prin construirea de parcuri eoliene și fotovoltaice. Opinia mea este că am fi avut surse de electricitate mai mari decât avem în prezent și am fi suportat mai ușor criza provocată de scăderea debitului Dunării dacă statul român ar fi stimulat noi proiecte, fără să interpună bariere birocratice descurajante pentru investitori. O altă problemă este cea a capacității de stocare a energiei electrice. În prezent, România are o capacitate de stocare de 2.000 MWh, dar puterea de stocare (încărcare/descărcare) este de vreo cinci ori mai mică, 400 MW. Și puterea de stocare este foarte importantă, fiindcă reprezintă alimentarea efectivă a rețelelor.
Capacitatea a crescut uimitor în ultimele luni, însă nu este suficientă. Mai trebuie baterii. Uniunea Europeană acordă sume generoase în acest scop. Să sperăm că vom trece cu bine peste această criză energetică, deși unii comentatori avertizează că există riscul de black-out, adică de colaps al Sistemului Energetic Național. Cei mai mulți cetățeni suntem dependenți de energia furnizată de rețeaua națională, nu avem surse proprii. Unii români au devenit independenți de SEN. Au surse proprii, pe cheltuiala lor sau sprijiniți de stat. De un singur lucru mă tem: să nu ajungem niște săraci energetici toți cei fără panouri fotovoltaice pe acoperișul casei!
Foto: Pexels.com, Facebook@Come to Budapest
