PRIMARII NOȘTRI

Renumită pentru apele sale minerale cu dovedite calități terapeutice, Bodoc este una dintre comunele din țară în care ți-e mai mare dragul să ajungi. Fie c-o străbați cu mașina – cele trei sate: Bodoc, Olteni și Zălan fiind amplasate de-a lungul drumului național –, fie la pas, n-ai cum să nu remarci mâna de om gospodar în întreg aspectul comunei. Și cine este mai potrivit să ne spună câte ceva despre Bodoc, decât însuși primul gospodar, cum se spune, adică primarul comunei, István Fodor. În funcție încă din 1990, ne-a vorbit din păcate, cu tristețe despre problemele cu care se confruntă nu doar Bodoc, ci toate administrațiile publice locale din țară.

„Jurăm pe Biblie, dar guvernanții nu respectă jurământul depus”

De profesie medic veterinar, István Fodor avea doar 24 de ani când oamenii locului i-au propus să le fie primar. Poate și pentru că niciodată destinele acestei comunități nu au fost conduse de un om al locului, iar el era fiu al satului și îi cunoștea pe toți, inclusiv prin prisma profesiei.

– Domnule Fodor, care a fost cea mai grea perioadă, ca primar, de când ați fost ales la cârma comunității? Au fost atâtea guverne, atâția președinți, atâtea schimbări legislative…

– Niciodată n-a fost ușor. Am așteptat mereu vremuri mai bune, acum nu mai aștept nimic, că, dacă binele n-a venit până acum, se pare că nu mai vine niciodată. Cum să lucrezi, când ai atâtea investiții în derulare și nu ai un guvern stabil?

– Cine credeți că e vinovat pentru situația în care ne aflăm?

– Toți senatorii, deputații, președintele, primarii, când suntem aleși, jurăm pe Biblie. Dar văd că oamenii aceștia nu respectă jurământul depus. Toți sunt vinovați, pentru că nu se gândesc la popor, ci la ei, se tot ceartă un partid cu altul, așa trece jumate de an. Am ajuns de râsul lumii! Cine e vinovat? PSD, c-a făcut ce-a făcut, dar și Bolojan, că pare că se-ncăpățânează și nu vrea să plece. Am gândit că a fost președinte de Consiliu Județean și știe administrație, dar, dimpotrivă, a distrus administrația. Nu trebuia să înceapă tăierile de la comune, căci noi avem angajați care lucrează pentru 3500 de lei. Eu, ca primar, primesc 5000 de lei în mână. Trebuia să taie întâi de la cine primește 30000 de lei, să înceapă de sus în jos, nu invers. Avem de toate, apă, pământ, cereale, resurse, avem de toate în România, dar nu avem conducători care să se gândească la popor. Se gândesc doar care cum să fie mai mare și să ia mai mult.

– Ce populație are comuna Bodoc? Ați fi vizați de reorganizarea administrativă dacă s-ar pune în aplicare ideea aceasta?

– Comuna Bodoc are 2630 de locuitori, dar ideea comasării comunelor mi se pare, sincer, o prostie. Ca să fie 5000 de locuitori, la noi ar mai trebui arondate trei sate sau cele trei ale comunei noastre să fie arondate altei comune. Până la Bixad, de exemplu, sunt vreo 30 km, cum să vină oamenii sau să meargă de aici acolo, când majoritatea sunt bătrâni? În astfel de condiții, n-ai avea cum să te ocupi de oameni așa cum trebuie. La noi, la Bodoc, suntem zece oameni în primărie, cu mine cu tot, ce să mai tăiem? Sunt instituții de stat unde nu încap în birouri, acolo trebuie văzut cine ce lucrează și dați afară.

„Totul merge invers”

– Cu ce investiții vă lăudați? După 36 de ani de primărie, a mai rămas ceva de făcut?

– Am început cu rețeaua de apă, dar a fost o prostie, pentru că trebuia întâi canalizarea sau ambele, simultan, dar atunci nu se finanțau localitățile sub 2000 de locuitori. Noi, tot ce am putut prinde, am prins. Am asfaltat toate străzile din comună, dar acum spargem asfaltul, ca să băgăm rețeaua de gaz. Totul merge invers. În primul meu mandat, nu era un centimentru de asfalt, acum avem cămine culturale, școli, grădinițe, utilaje, de la mașini mari până la autogreder. Doar șofer nu avem, pentru că cine are carnet pentru mașini mari nu vine să se angajeze la primărie pe 3200 de lei. Până și eu am ajuns și fochistul primăriei, de trei ani, iarna, eu fac focul. Dacă se mai insistă cu tăierile mult, poate ajung și femeie de serviciu, și paznicul primăriei.

– Din ce trăiesc oamenii din zonă?

– Din fericire, avem mulți agricultori care au cumpărat teren sau au luat în arendă peste 100 de hectare, dar și fermieri care cresc animale, vaci de lapte sau, mai nou, vaci de carne rasa Angus. Avem o brutărie și o firmă de transport și construcții, și acolo sunt vreo 80 de angajați. Mulți fac naveta la Sfântu Gheorghe, că sunt doar 12 km până acolo.

Nu știm cât se vor mai putea ocupa și de creșterea animalelor, că nu se găsesc ciurdari și îngrijitori de animale. Pășunile se pustiesc, că nu mai avem loc de urși și lupi, nimeni nu are curaj, din cauza lor, să intre în pădure sau să țină animalele pe pășune. Avem în fiecare zi probleme cu urșii, umblă nestingheriți prin sat, distrug porumbul, livezile, atacă oamenii. Noi tot facem acte, le trimitem la cei competenți și așteptăm ca oamenii să primească despăgubiri, dar asta nu rezolvă problema. Au îngrădit oamenii o pășune de 30 de hectare, au pus și gard electric, dar degeaba, că ursul sapă pe sub ele, trece și omoară animalele. N-am văzut în viața mea așa ceva!

– Bodoc a fost o stațiune renumită, cu izvoare de apă minerală. Mai funcționează?

– Da, am avut apă minerală, iar la fabrică lucrau 40 de oameni, așa cum am avut și fabrică de cărămidă, cu vreo 30 de angajați, dar și fabrică de spirt, la Zălan. Nimic nu mai este. Fabrica de apă minerală a fost vândută de lichidator, cumpărată de o firmă, la fel fabrica de cărămidă, iar argila bună de Bodoc merge la Sighișoara, pentru fabricarea țiglei și cărămizilor. Fabrica de spirt de la Zălan a fost vândută și demolată, totul se distruge, nimeni nu mai investește.

– Satele comunei Bodoc sunt toate la drumul național, nu izolate. Cum stați pe partea de turism?

– La Olteni, am renovat Castelul Mikó, un monument istoric de categoria A. A fost construit în 1827, zeci de ani a adăpostit o școală pentru copii cu handicap. Conform legii, acești copii au fost mutați în locuințe de tip familial și castelul retrocedat, iar când moștenitorii au decis să-l vândă, Consiliul Județean Covasna și Primăria Bodoc l-am cumpărat, jumi-juma. Castelul a fost renovat, printr-un proiect în valoare de 20 de milioane de lei, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu o contribuție a Consiliului Județean Covasna de 11,7 milioane de lei, din fonduri proprii.

Castelul Mikó este unic în Transilvania prin decorațiunile sale interioare, iconografia unitară și valoroasele picturi murale. Castelul va găzdui Muzeul Ecvestru Secuiesc și va funcţiona ca secţie externă a Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe, va fi deschis vizitatorilor din luna Septembrie a acestui an, așa că avem ce să arătăm celor care ajung pe la noi.

Castelul Mikó va fi integrat în Ruta curiilor din Transilvania, una dintre cele 12 rute turistic-culturale naționale, finanțate prin PNRR. Prin salvarea acestui monument de patrimoniu, intenționăm să sporim atractivitatea turistică a zonei, să facilităm accesul locuitorilor la cultură și să creăm, totodată, noi locuri de muncă în comunitate.

Tot în zona castelului, avem un teren pentru atelaje și în fiecare an organizăm un concurs internațional de atelaje cu doi cai, la care vin sute de turiști.

„De ce dai amenzi, dacă nu se achită?”

– Mai e puțin și începe școala. Sunteți pregătiți să-i primiți cum se cuvine pe elevi?

– În comuna Bodoc, avem 300 de copii care frecventează instituțiile de învățământ, de la grădiniță până la clasa a VIII-a. Școala poate să înceapă fără probleme, totul e pregătit.   

– Dincolo de problemele existente la nivel național de care am vorbit deja, cu ce alte probleme vă confruntați, la nivelul comunei?

– Avem probleme la Olteni, unde e o comunitate de 400 de romi. Nu fură și nu fac scandal, se ceartă doar ei între ei, zilnic. Pentru asta, primesc constant amenzi usturătoare pe care, evident, nu le plătesc. De aceea, am ajuns să avem peste un milion de lei care ar trebui să intre în bugetul local, dar asta nu se întâmplă niciodată. Sunt peste 400 de dosare la Judecătorie, dar de acolo ni se spune ca rău-platnicii să vină să facă muncă în folosul comunității. Sunt cel mult 20 de romi care pot fi aduși la muncă, restul pleacă în toată Europa, întind mâna și primesc bani, dar când vin acasă, n-au niciun gând să-și plătească amenzile. E evident că, din acest punct de vedere, legea a fost făcută doar pe jumătate. Dacă poliția dă amendă, atunci ar trebui ca tot poliția să se ocupe să o și strângă, nu să pună recuperarea banilor în cârca primăriilor. Și dacă nici zile de muncă nu vor să facă, atunci ar trebui duși la închisoare, ca să vadă cât de bine e. Dar nimeni nu face nimic, pe nimeni nu interesează, legea e neterminată, oamenii ăștia râd de polițiști. Atunci, pentru ce mai dau amenzi, dacă nu se ocupă să fie și achitate? Doar ca să arate că se lucrează? Se lucrează, dar în folosul cui? Nici al statului, nici al primăriei, al cui, oare? Prea a fost greșit înțeleasă democrația, câștigată cu sânge în 1989! Și asta e trist, e foarte trist.