„Trei zile în afara timpului”, astfel este pre­zentată noua ediție, cea de-a 12-a, a unui festival inedit, ce se va desfășura în perioada 21-23 August, între zidurile unei biserici fortificate: Biserica evanghelică din Hosman, un vechi sat sibian cu un puternic trecut săsesc, ce aparține de comuna Nocrih. Aici se vor desfășura concerte, ateliere pentru copii și adolescenți, drumeții, de aici vor porni trasee inspirate de natură și de cultură.

„Pas cu pas, festivalul a evoluat organic”

– Probabil singurul festival din România ce se desfășoară între zidurile unei biserici fortificate ajunge la cea de-a 12-a ediție… Cum a fost prima ediție, de unde a pornit ideea unui astfel de festival?

– De la începutul anilor 2000, Organizația CEPIT, (Centrul European Pentru Întâlnire a Tineretului) a primit în grijă biserica fortificată din Hosman. Avea nevoie de restaurare, nu se afla într-o stare tocmai bună. S-a început cu casa parohială, pentru a putea funcționa ca un hostel sau centru de tineret, un hub pentru numeroasele proiecte culturale ce au adus aici mulți tineri din România și din străinătate. Ghidați de un arhitect, Ștefan Vaida, de la Ambulanța monumentelor, acești tineri au reușit să renoveze rând pe rând părți ale bisericii fortificate. Am făcut și eu parte din aceste grupe. Pe lângă aceste ateliere și munca la restaurare, ne ocupam și de proiectele noastre, seminarii, conferințe, pe care le țineam aici. Ne tot gândeam, vorbeam între noi ce frumos ar fi să avem în acest loc un festival, să aducem oameni, să punem în lumină acest patrimoniu. Pe atunci, puțină lume știa de Hosman, nu era un sat vizitat. În 2014, a avut loc prima ediție, ca o colaborare între grupa de tineret a Forumului Democrat German din Sibiu și CEPIT, supravegheată de un manager cultural german. La prima ediție, am avut o scenă mică, amplasată într-o șură, dar ne-am bucurat foarte mult că am pornit un festival.

– Care au fost provocările primelor ediții?

– Aveam gânduri mari, eram entuziaști, dar nici- unul dintre noi nu avea experiență pe partea organizatorică, am învățat pe parcurs ce înseamnă, financiar, logistic, să faci un festival, ca infrastructură. La primele ediții au venit câte o sută, o sută și ceva de oameni, dar și pentru ei era nevoie de toalete, de apă curentă, dușuri, condiții pentru camping. Am evoluat de la an la an, am tras o rețea de apă, ne-am lărgit echipa, am atras voluntari pentru săptămâna de pregătire de dinainte și pentru perioada festivalului. Totul s-a produs organic, încet-încet, așa că am putut face față creșterii festivalului.

Muzică, drumeții și multe ateliere

– Care a fost, de-a lungul edițiilor, tema centrală a festivalului?

– Desigur, muzica reprezintă atracția principală la festivaluri, are un rol important și la noi, însă nu suntem un festival focusat pe muzică. Vrem să oferim un program diversificat, vrem ca oamenii ce vin pentru un weekend să experimenteze cât mai multe lucruri și vrem să implicăm comunitatea locală. Am colaborat de la bun început cu școala de muzică din zonă, Elijah, au urcat pe scenă trupe de-ale școlii, avem mulți voluntari din sat. Moara Veche din sat ne-a fost alături, de asemenea, cercetașii din Nocrih.

– Câteva momente care v-au rămas în memoria afectivă…

– Serile târzii, când se lasă răcoarea și ne strângem la căldura focului de tabără. Concertele ce se lasă cu dans. Zilele de după festival, când rămânem doar organizatorii și voluntarii și ne povestim experiențele. Cuvintele frumoase venite din partea unor necunoscuți, care au admirat    satul și împrejurimile lui și s-au simțit bine la festival. Ca moment, îmi amintesc de o trupă de funk-soul venită din Germania, ce și-a început prestația chiar din curtea casei parohiale. Cu instrumentele de suflat în frunte și un sound super jazzy, au strâns treptat tot publicul festivalului într-o adevărată coloană muzicală, pe care au condus-o până la scenă. Odată ajunși acolo, au dat drumul concertului propriu-zis.

– Anul acesta cu ce program vă întâmpinați oaspeții?

– Pe partea de concerte, ne bucurăm să avem invitate trupe binecunoscute, ca Robin and the Backstabers, Fără Zahăr, dar și formații de care poate nu știați, dar care vă vor atrage atenția, precum Brainwasher, Membra, Far Away from Earth, Hertzinger, Hypno Ceperco, This Rromerican Life, The Groovy Bastards, Mano & Gregor.

Avem muzicieni de naționalități diferite și stiluri diferite, folk satiric, indie rock, funk, punk. Pe partea de ateliere, avem o ofertă foarte variată. Am început prin colaborarea cu ONG-uri din zonă, pentru a ne cunoaște mai bine, a stabili o rețea, apoi am ajuns la organizații din București sau Cluj, ceea ce oferă participanților posibilitatea de a afla și învăța și trăi experiențe diverse. Asociația SAT va ține ateliere de teatru, atât pentru copii, de la 6 ani în sus, cât și pentru adulți. Copiii vor fi îndrumați să comunice prin teatru mai bine, să își dea frâu liber imaginației, iar adulții să redescopere, prin improvizație, bucuria jocului. Joe England, de la agenția Hârtibaciu Nature Tours, vă invită la o investigație itinerantă, o drumeție de trei ore în natură, în preajma satului, pe urmele lăsate de animale sălbatice. Asociația Prie­tenii Mocăniței va oferi și anul acesta călătorii pe Valea Hârtibaciului.   

Avem un atelier de muzică corală, în care participanții își vor cizela vocea în acustica foarte plăcută a interiorului bisericii. Grupul vocal KataStrophen va oferi un alt atelier muzical, în care vocea și percuția corporală vor fi în prim- plan. Vor putea fi învățați pași sau dansuri întregi din tradiția saxonă a zonei, tehnici de prim-ajutor în caz de mici arsuri sau răni, sau ritmuri de poezie improvizată, pictură pe sticlă, sculptură în lemn, sau fotografia de tip pinhole, prin­tr-o simplă cutie fără lentilă. La toate acestea vă așteptăm fără experiență, pregătire prealabilă, doar cu bucuria și curiozitatea de a afla lucruri noi.