Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Încotro, PNL?

După ce PNL-ul a anunțat că va acorda votul de învestitură (cu anume condiții) guvernului Luca Niculescu, dominat de reprezentanții PSD-ului, în media românească s-au conturat două poziții opuse în aprecierea deciziei. Unii analiști (dar și unii politicieni) au considerat actul drept o înfrângere a liberalilor de către „sistem”, pentru că toate reformele inițiate de liderul lor, premierul demis Ilie Bolojan, vor fi stopate, demnitarii PSD-iști împingând noul guvern la reluarea practicilor care, înaintea ultimelor alegeri generale, au declanșat criza financiară majoră cu care ne confruntăm. După declaraţiile liderilor PSD, de dinaintea, dar și după demiterea în Parlament a cabinetului Bolojan, se pare că, indiferent de opinia „independentului” Luca Niculescu, aceasta va fi calea pe care guvernul o va urma. PSD-ul nu-și poate schimba manierele de gestiune a resurselor țării, pentru că, fiind prin definiție o structură clientelară, orice amendare a clientelismului îl destabilizează. Acceptând, după ce a fost scos de la guvernare de către PSD (cu ajutorul AUR), să cauționeze instalarea unui guvern dominat de acesta, PNL și-ar recunoaște – în situația dată – înfrângerea și, mai mult (după unii din liderii săi cu funcții în guvernările anterioare ale „alianței stabilității”) își pierde relevanța pentru acea parte din electorat care aștepta rezolvarea intereselor sale particulare. Această presupunere, vânturată în special de vuvuzelele mediatice PSD-iste, îi convine atât președintelui Nicușor Dan, cât și liderului PSD-ist, Sorin Grindeanu (autorii discreți ai „țesăturii politice” ce a culminat cu demiterea cabinetului Bolojan) și are menirea de a pregăti o revoltă în interiorul PNL pentru demiterea liderului care „a scos partidul de la butoane”. Și președintele Dan, și Grindeanu, speră într-o revenire a PNL-ului la „tandemul” cu PSD-ul, pentru o nouă formulă a „stabilității”. Nicușor Dan are nevoie de sprijinul ambelor partide, pentru ceea ce anvizajează (realegerea sa) în 2030. Bolojan a retras PNL-ul din alianța cu „socialiștii” pentru că, după cum s-a văzut la ultimele alegeri, partidul său a încasat cele mai multe pierderi (ajungând la 14% din voturile exprimate) datorită subordonării totale față de PSD.

Alți analiști (și politicieni) susțin că, trecând în opoziție, după ce a acceptat susținerea guvernului Niculescu, PNL-ul și-a salvat nu numai identitatea doctrinală și programatică, ci și viitorul. O observație ce ține de evoluția post-comunistă a României ar permite chiar afirmația că retrăgându-se din „combinația” cu PSD-ul, PNL-ul a dejucat un proiect de fond al „sistemului”, acela de a avea numai partide-surogat, deosebite doar aparent, ideologic și doctrinal. Cu Bolojan, PNL-ul s-a smuls în ultima clipă din îmbrățișarea „frățească” a PSD-ului,    înțelegând că participarea în continuare la guvernare ar fi însemnat transformarea ultimului partid istoric românesc într-un satelit PSD-ist. Se ştie ce s-a întâmplat cu toți sateliții potențați de păpuşarii PSD-ului, de la PUNR, PSM, PRM, PPDD etc. Trecând voluntar în opoziție, PNL-ul pierde toate pozițiile-cheie pe care liderii săi le ocupau în „sistem”, cu beneficiile de rigoare pentru ei și pentru clientela lor, dar poate să-și fructifice șansa de a deveni (alături de USR și de alte posibile partide din afara „sistemului”) polul restructurării statului român la care, după toate semnele, electoratul aspiră.

Luca Niculescu își va vedea cabinetul validat în urma deciziei liberalilor de a-i da „un vot de necesitate”. PNL-ul nu mai poate fi acuzat că „se agață de putere” sau că a lungit interimatul pentru a-și pune în siguranță avantajele obținute. Interimatul s-a datorat, în mare măsură, încercărilor președintelui Dan de a găsi un premier acceptabil pentru PSD. Nominalizarea liberalului (acceptat de partid) Siegfried Mureșan a fost o acțiune diversionistă, sortită de la început eșecului, pentru a demonstra că șeful statului (sau al „sistemului”, cum a recunoscut chiar președintele Dan) este echidistant față de partide, singura lui „linie roșie” pentru acestea fiind păstrarea direcției pro-occidentale (în fapt, pro-americane!) a țării. Cu nominalizarea „independentului” Luca Niculescu, Nicușor Dan a închis capcana pe care – împreună cu PSD-ul – a întins-o PNL-ului (care anunțase ferm că nu va mai susține niciun guvern condus de PSD), obligându-l să accepte ceea ce el și partenerii săi au numit „interesul național”. Față de USR – care a fost mereu gruparea cea mai ferm-reformistă și care a anunțat ca nu va susține cabinetul Niculescu –, dar și față de UDMR, care nu vrea să sprijine pe față noua „aventură sistemică” a PSD-ului –, PNL-ul este aproape obligat să voteze noul cabinet și pentru a exclude acuza că, blocând a patra propunere de guvern, este alături de antioccidentalul AUR, în căutarea alegerilor anticipate, costisitoare și destabilizatoare pentru țară.

Luca Niculescu va conduce, așadar, un guvern PSD-isto – tehnocrat. Tehnocrații însă nu contează practic față de cei unsprezece reprezentanți ai PSD-ului. Aceștia sunt, cum a observat toată lumea, emuli verificați ai „sistemului”. Programul cabinetului Niculescu este obligatoriu reformist, pentru că, după ultima criză financiară, „sistemul” nu mai poate funcționa normal. Ce va face Luca Niculescu? Va accepta sa devină paratrăsnetul PSD-ului sau – după cele șase luni de „probă”, se va retrage? În ce privește PNL-ul, aflat în opoziție, se va putea curăța de toți „liberalii PSD-izați”, redevenind polul politic în jurul căruia se vor strânge grupările veritabil-antisistem.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.