Când a forțat o lege „cu dedicație”, pentru a scăpa de primarul USR al Timișoarei, Dominic Fritz, cu riscul de a-și pierde, la rându-i, câțiva aleși locali aflați într-o situație similară de incompatibilitate, PSD a stabilit standardul unui nou mod de a face politică. Înghesuit în sondaje, chiar și în lunile în care a stat în opoziție – nu mai vorbim de cele în care era ziua la guvernare și seara ataca, la TV, executivul din care făcea parte – PSD s-a grăbit să revină în fruntea trebilor țării, în ciuda condițiilor bugetare extrem de restrictive. Adevărul e că greu s-ar putea găsi pe viitor un context mai favorabil decât cel de acum: un președinte extrem de binevoitor, vesel nevoie mare la ceremonia de învestire de la Cotroceni, câțiva „tehnocrați”, în frunte cu premierul, numai buni de scos vinovați la greu, plus control total – nu doar pe ministerele cele mai importante, ci și pe alte instituții-cheie din arhitectura așa-zis democratică a țării. Ca și în cazul Legii „Fritz”, noua aventură politică a PSD-ului presupune riscuri și, fără îndoială, se va lăsa și cu victime colaterale din propria tabără. Dar calculul cinic al PSD-ului, care nu știe acum dacă și când va mai fi vioara întâi la putere, e să își asume aceste riscuri cu scopul de a face reformele și ajustările necesare pentru menținerea pe linia de plutire a României, conform propriilor criterii. Felul isteric în care a reacționat la încercările de reformă ale Guvernului Bolojan, mai cu seamă în zona companiilor de stat, lasă de înțeles că PSD ține morțiș să facă el aranjamentele – măcar ca să minimalizeze pierderile, dacă nu ca să obțină profit pentru oamenii săi.
Deloc întâmplător, un proiect privind reforma administrativ-teritorială a României a fost pus în discuție imediat ce Guvernul Luca Niculescu a fost instalat. Într-un mod care înțelegem că va deveni practică, toate intențiile executivului ne sunt mai întâi prezentate de președintele PSD, Sorin Grindeanu, și abia apoi „asumate” de noul premier, în principiu cu exprimări foarte vagi, până la noi ordine dinspre Șoseaua Kiseleff. Reforma administrativ-teritorială trebuia făcută de măcar 15 ani. Guvernul Boc a căzut în 2012 și pentru că plănuia să abordeze problema care deranja și deranjează pe multă lume – mai cu seamă pe cei de la UDMR, din motive evidente. Faptul că PSD iese în față și spune că vrea să impună această reformă poate fi, desigur, praf în ochii celor care așteaptă bunăstarea promisă după plecarea lui Ilie „Sărăcie”. Numai că, în felul în care ne e prezentată, anume cu desființarea/comasarea comunelor sub 1.500 de locuitori (în condițiile în care reforma similară din Republica Moldova, aflată în curs de desfășurare, are o țintă mult mai ambițioasă, de 3.000 de locuitori!), dezvăluie limpede felul de a gândi al celor de la PSD: decât să facă cineva o reformă mai dură, mai bine facem noi una de formă, în înțelegere cu oamenii noștri din teritoriu. Decât să-și protejeze PNL sau USR redutele administrative din țară, mai bine ni le protejăm noi pe ale noastre. La fel și cu companiile de stat: reformă să fie, dar să fie pentru noi! De ce să schimbe Bolojan criteriile de performanță, de ce să facă alții concursurile pentru posturile de management, de ce să vândă alții acțiunile firmelor de stat interesante pentru investitori, când o putem face noi, PSD? Mai ales că, dacă iese ceva prost, vinovații de serviciu se cunosc deja…


