Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Biodiversitatea, în pericol!

• Una din preocupările lumii de azi, la nivel de experți și de instituții, este salvarea biodiversității, a numeroaselor forme de viață care ne înconjoară și a mediului natural în care trăiesc împreună cu noi. Este o luptă mai puțin vizibilă, care nu face parte din spectacolul mediatic zilnic. Cum își protejează România biodiversitatea? •

Readucerea naturii în viețile noastre

Natură sălbatică

Omul, o știm încă de la lecțiile de biologie din școala generală, a apărut târziu pe scara evoluției naturii. E un musafir de dată recentă. Originile noastre sunt identificate cu 4 – 5 milioane de ani în urmă, pe când primele forme de viață s-ar fi înfiripat acum aproape 4 miliarde de ani. Greu de crezut, mai ales că ne considerăm buricul lumii, deși miliarde de specii non-umane ne-au precedat, au mișunat pe acest pământ, cu amar de vreme înainte ca noi să-l luăm în stăpânire. Creșterea noastră demografică și economică a avut drept consecință restrângerea uimitoarei biodiversități care ne înconjoară. Sigur, nu trebuie să ne punem cenușă în cap pentru dispariția tuturor speciilor de pe Terra. Pe dinozauri nu i-am eliminat noi, ci legile implacabile ale naturii. Dar suntem responsabili de distrugerea unor habitate naturale, cu plugul, cu pușca, cu dinamita, cu deșeuri industriale toxice. De mai mulți ani, instituțiile și experții caută soluții pentru a stopa pierderea biodiversității și a restaura natura, acolo unde este posibil. Mai ales Uniunea Europeană s-a înhămat la acest demers, în cadrul unui proiect amplu, numit „Pactul Verde”, care se sprijină, printre altele, pe „Strategia UE, privind biodiversitatea pentru 2030”, cu subtitlul „Readucerea naturii în viețile noastre”. Sună interesant, nu-i așa? Nevoia de acțiune este urgentă. În deschiderea documentului, pe care l-au citit deja sute și mii de funcționari și experți europeni, inclusiv români, mai puțin publicul larg, fiindcă, așa cum am precizat, subiectul nu s-a bucurat de atenția mass-media, este prezentată o scurtă pledoarie pentru salvarea biodiversității: „De la minunatele păduri tropicale ale lumii la micile parcuri și grădini, de la balena albastră, la ciupercile microscopice, biodiversitatea ilustrează extraordinara varietate a vieții pe Pământ. Noi, oamenii, suntem parte din această ordine a firii și profund dependenți de ea: ne oferă hrana pe care o consumăm, ne filtrează apa pe care o bem și ne dăruiește aerul pe care îl respirăm. Natura este importantă și pentru bunăstarea noastră mentală și fizică, și pentru capacitatea societății noastre de a face față schimbărilor globale, amenințărilor la adresa sănătății și dezastrelor. Viața noastră are nevoie de natură”.

Înverzirea zonelor urbane

Un colț verde

E timpul să răsfoim paginile strategiei menționate, pentru a afla în ce ar consta, de fapt, salvarea biodiversității. Dar mai întâi, să vedem cât ne costă minusurile: „Pierderea biodiversității și prăbușirea ecosistemelor se numără printre cele mai importante amenințări cu care se va confrunta umanitatea în următorul deceniu. Acestea amenință, de asemenea, bazele economiei noastre, iar costurile inacțiunii sunt ridicate și se anticipează că vor crește. Lumea a pierdut servicii ecosistemice cu o valoare estimată la 3,5-18,5 mii de miliarde de euro pe an, din 1997 până în 2011, din cauza schimbărilor în materie de acoperire a terenurilor, și de aproximativ 5,5-10,5 mii de miliarde de euro pe an, din cauza degradării terenurilor. Concret, pierderea biodiversității duce la scăderea randamentului culturilor și a capturilor de pește, la pierderi economice sporite cauzate de inundații și de alte dezastre, precum și la pierderea de noi surse potențiale de medicamente”. Te ia cu amețeală! Pentru a stopa mișcarea distructivă, Uniunea Europeană a propus trei angajamente principale până în 2030: 1. să protejeze în mod legal cel puțin 30% din suprafața terestră a UE și 30% din zona maritimă a UE și să integreze coridoare ecologice în cadrul unei veritabile rețele transeuropene pentru natură; 2. să apere cu strictețe cel puțin o treime din zonele protejate ale UE, inclusiv toate pădurile primare și seculare care mai există în UE și 3, să gestioneze în mod eficace toate zonele protejate, prin definirea unor obiective și măsuri de conservare clare și prin monitorizarea adecvată a acestora. Câteva subtitluri din document sunt elocvente: „Planul UE de refacere a naturii: Refacerea ecosistemelor terestre și maritime; Consolidarea cadrului juridic al UE pentru refacerea naturii; Reintroducerea naturii pe terenurile agricole; Remedierea artificializării terenurilor și refacerea ecosistemelor solului; Mai multe păduri și îmbunătățirea sănătății și a rezilienței acestora; Soluții reciproc avantajoase pentru producerea de energie; Restabilirea stării ecologice bune a ecosistemelor marine; Refacerea ecosistemelor de apă dulce; Înverzirea zonelor urbane și periurbane; Reducerea poluării”. Și lista poate continua. Totul este acoperit de strategia menționată.

Acțiuni și contraacțiuni la București

Înverzirea orașelor

România a adoptat, pe baza strategiei europene, „Strategia pentru conservarea biodiversității 2026-2030”. Documentul, publicat pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, relevă că, în ultimii ani, la nivel național au fost realizate „progrese semnificative în ceea ce privește colectarea și integrarea datelor privind biodiversitatea (…). Continuarea acestor eforturi, precum și consolidarea colaborării între instituții, cercetători și societatea civilă pot contribui la extinderea și îmbunătățirea sistemelor de monitorizare existente”. În același timp, analiza evidențiază însă și faptul că „biodiversitatea continuă să fie influențată de o serie de presiuni asociate utilizării terenurilor și resurselor naturale, inclusiv în contextul activităților agricole, silvice, al dezvoltării infrastructurii și al urbanizării”. Nu e ușor, drept vorbind, să salvezi biodiversitatea, mai ales dacă există politicieni care pun bețe în roate, umblă la legislație, favorizează grupuri de interese locale care exploatează resursele naturale și sunt încurcați de legislația de inspirație europeană. Avem de a face cu o puternică rezistență, de la vârful statului până la baza societății, față de efortul acesta sublim de a salva natura și biodiversitatea ei. În vară, niște parlamentari PSD au cerut chiar suspendarea planurilor de management ale ariilor naturale protejate, în condițiile în care Comisia Europeană a deschis procedura de infringement tocmai din cauză că România nu a elaborat toate planurile de management ale ariilor naturale respective. Putem fi pedepsiți la Bruxelles, din cauză că nu ne-am făcut temele cum trebuie, iar niște politicieni de la București aruncă la coș caietul cu temele respective! Da, rezistența este puternică. Sunt invocate rațiuni economice, pe care eforturile de salvare a biodiversității le-ar amenința, însă Uniunea Europeană nu cere stoparea oricărei activități economice. Solicită protejarea naturii, prin desfășurarea unor activități economice prietenoase cu mediul natural: turismul, agricultura ecologică, producerea de energii alternative etc. Statul român, care este mână largă când e vorba să facă anumite cheltuieli, nu se prea îndură să aloce banii necesari pentru protecția naturii. Este subliniat acest aspect chiar în strategia națională: „Finanțarea conservării biodiversității în România se caracterizează, în prezent, printr-un grad ridicat de fragmentare și printr-o dependență structurală de surse externe, în special de fondurile europene, ceea ce limitează capacitatea de planificare și implementare coerentă a măsurilor de conservare pe termen mediu și lung. (…) Resursele financiare alocate la nivel național rămân insuficiente pentru a susține implementarea sistematică a acestor angajamente”. În concluzie, suntem încă deficitari la protecția mediului și salvarea biodiversității. Poate fiindcă avem „prea multă natură”, mai avem ce distruge!

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.