Dr. RADU TINCU, medic primar ATI, toxicologie: „Oamenii simt o stare de liniște atunci când își înving patimile”

Când vorbesc despre urcușul la cer, sfin­ții folosesc adesea metafora zbo­rului unei păsări. La fel ca ele, și noi avem două aripi – postul, lucrare a trupului, și rugăciunea, lucrare a sufletului. Dacă una dintre aripi nu se mișcă, nu ne putem ridica de la pă­mânt spre împărățiile lumi­nii. De aceea, încă din zorii săi, creștinismul a folosit postul. Hris­tos însuși a ținut un post de 40 de zile în pustiu, urmat apoi de cohorte de asceți, care au aflat în înfrânare leacul pentru despătimire și izbăvire de pă­cate. Dar postul nu este folositor doar pentru înainta­rea duhovnicească. El face parte, astăzi, din arsenalul me­di­cinei, care a înțeles că, de multe ori, în ce privește mân­carea, mai puțin în­seamnă mai mult. Vechile concepții medi­cale, care puneau exclusiv ac­cent pe o alimentație bo­gată, în stare să fortifice trupul, au căzut în desuetu­dine, după ce „pandemia” fast-food a um­plut pământul de obezi. As­tăzi, omenirea nu mai suferă de foame de­cât în regiunile foarte sărace. Princi­pala ei problemă este îmbuibarea și cohortele de boli care o înso­țesc, din păcate, de la vârste din ce în ce mai fragede. Tocmai de aceea, o discuție despre pos­tul ortodox, cu un medic credincios (pe care îl cunoașteți din numărul trecut al revistei noastre) este în măsură să ne lămurească – nu numai despre folosul interior al postirii cât, mai ales, despre binefacerile pe care el le aduce trupului. Așadar, despre trup, dar și despre suflet, am stat de vorbă cu domnul doctor Radu Țincu, medic primar de ATI-toxicologie la Spitalul Floreasca și șef de lucrări la Universi­tatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.

– Domnule doctor, pe când eu îmi făceam studiile de teologie, la sfârșitul anilor 90, mulți medici, dacă nu majoritatea, strâmbau din nas atunci când era vorba de postul ortodox. Nu nu­mai lactatele, dar și carnea erau privite ca niște componente esențiale în alimentație, fără de care ajungi repede la carențe nutritive. Cum stă situația acum în medicină? Mai este văzut pos­tul ca o pacoste?

– Nu, dimpotrivă, sunt recunoscute valențele lui terapeutice. În 2019, Ministerul Sănătății din Marea Britanie a propus pentru persoanele diabe­tice o reducere a aportului caloric la 800 de calo­rii, timp de două zile pe săptămână. Asta înseam­nă să ne alegem două zile pe săptămână în care vom consuma alimente care să nu depășească opt sute de calorii. Ei bine, aceste două zile s-ar suprapune foarte bine cu zilele de miercuri și de vineri din timpul săptămânii, când biserica orto­doxă recomandă postul. Propunerea englezilor venea în urma unui studiu care se desfășurase pe mulți pacienți. După doar un an de zile de post cu 800 de calorii, timp de două zile pe săptă­mână, 80% dintre diabeticii care acceptaseră experi­mentul au înregistrat o reducere a medi­cației diabetice, ceea ce este fantastic! Dintre ei, cam 35-40% nu au mai avut deloc nevoie de tra­tament dia­betic, oral sau cu insulină. Acest studiu a fost cru­cial pentru medicină. Chiar în timp ce noi vorbim, această terapie prin post se aplică în Anglia, pen­tru că este recomandată de autoritatea medicală supremă! Și nu este singura variantă de tratament prin post. Există o altă metodă, numită în litera­tura de specialitate „intermitent fasting”, adică post alimentar intermitent. Ce presupune el? Să ai o perioadă de minim 12 ore între două mese. Dacă seara avem cina la ora 18, timp de 12 ore nu vom mai mânca nimic, pentru ca orga­nismul să aibă timpul necesar utilizării caloriilor și nu­trienților ingerați pe parcursul zilei prece­dente.

– Domnule doctor, dar populația sănătoasă a lumii de ce ar avea nevoie de post?

– E simplu să aflăm un răspuns, dacă ne uităm la bolile modernității care afectează mare parte din populație. Avem foarte multe sindroame me­ta­bolice, adică oamenii care cred că mănâncă normal au, simultan, valori mari ale coleste­ro­lului, trigliceridelor și lipi­delor. Adică suntem obezi! Noi, ro­mânii, am ajuns să avem un indice al obezității extrem de ridicat și, ceea ce este îngri­jorător, am ajuns să avem obe­zitate până și la copii! Ne tre­zim cu cazuri sem­nalate de medicii pediatri, cu pacienți de 14-15 ani, care au 80-100 de kilograme, fără o cauză endo­crino­logică. În plus, a apărut o patologie he­patică recentă, așa-numitul „ficat gras”. Singura con­clu­zie a cercetătorilor care inves­tighează această patolo­gie, de mai bine de 10 ani, este că e pro­vocată de o alimentație în exces, cu foarte multe glu­cide, pe care nu le eliminăm, pentru că nu desfășurăm o ac­tivitate fi­zică proporțională cu apor­tul energetic, iar exce­sul caloric și glucidic se de­pune la nivelul ficatului, sub for­mă de grăsime. Și imagi­na­ți-vă că acest ficat gras a început să apară și la ado­les­cenți! Mai mult decât atât, pato­logia fica­tului gras evo­luează, încărcăm atâta gră­sime în celula hepatică, în­cât ea începe să se distrugă, umflată în exces. Așa apare o nouă boală, des­crisă în ultimii ani, steatohepatita non-alcoolică. Pacienți care nu au niciun motiv să dez­volte o hepatită, nu sunt nici alcoolici, nici nu au o altă cauză, de pildă o infecție virală, ajung să aibă ficatul distrus din cauza alimen­tației, a particu­lelor de grăsime care se depun în el în exces. Așadar, concluzia mea ar fi – da, astăzi trebuie să ținem post, în primul rând, pen­tru că ne aduce beneficii mari pentru sănătate. Realitatea ne spune că îmbuibarea în exces a omului actual, sedentar, nu a făcut decât să ducă la diferite boli cronice.

„Dacă ții postul de miercuri și vineri, în fiecare săptămână de peste an, îi dai organismului tău două zile de odihnă”

– Toți sfinții ne sfătuiesc ca în posturi să mâncăm puțin, să nu ne îmbuibăm, dar și să ajunăm cu totul. De pildă, rânduiala Postului Mare prevede ca în timpul săptămânii să nu mănânci nimic, până seara. Dar ce părere aveți despre cealaltă prevedere a postului ortodox – aceea de a te hrăni doar vegetarian, fără niciun aport de proteină animală, fie ea din carne sau lactate?

– Eu cred că postul acesta ortodox este foarte bun, pentru că eliberează organismul de o serie de substanțe care necesită o metabolizare mult mai complexă. Alternanța între hrana bazată pe proteina animală și cea bazată pe vegetale îți ofe­ră o punere în repaus a întregului sistem enzima­tic al corpului. Dacă ții postul de miercuri și vineri, în fiecare săptămână de peste an, îi dai organismului tău două zile de odihnă în care, spre exemplu, sărurile biliare sunt puse în repaus, pen­tru că alimentele vegetale nu necesită o can­titate mare de acizi biliari pentru a fi digerate. De asemenea, lipaza, amilaza – enzime pancreatice, sunt eliberate în cantități mult mai mici, ceea ce e foarte bine pentru orga­nism. Și mai este ceva – postul ortodox, care pre­vede o alimentație strict vegetală, asigură un aport foarte important de fibre. Poate că vi se pare un aspect minor, dar vă pot spune că una dintre ma­rile probleme ale omului modern este tocmai ali­mentația săracă în fibre. Cauza rezidă în faptul că mâncăm o mân­care intens prelucrată tehnologic, mân­căm des de la fast-food, alimente care conțin preponderent carne, și atunci, cantitatea de fibre a scăzut foarte mult. A­ceastă lipsă de fibre de­termină o paletă de boli gastro-intestinale, cum ar fi constipația cro­nică, sin­dromul de colon iritabil sau cancerele de tub di­gestiv. Aceste afecțiuni sunt adesea legate între ele. O constipație cronică presupune o expunere a mucoasei digestive pen­tru un timp foarte lung la substanțele toxice pe care le inge­răm. Cu cât timpul este mai lung, cu atât efec­tele sunt mai nocive. Cel mai mare studiu popu­­lațional de anul tre­cut, efectuat de „Lancet Com­mission”, a arătat că un consum de peste 25 de grame de fibre alimentare pe zi duce la scăderea cu o treime a bolilor diges­tive și, indirect, a boli­lor cardiovasculare. Pare sur­prinzător, dar există o legătură între aportul de fibre și aparatul car­dio­vascular, pentru că un con­sum ridicat de fibre scade aportul de grăsimi, colesterol și tri­gliceride din sânge. Așadar, este foarte bine că postim doar cu vegetale, astfel încât, timp de două zile pe săptămână și de patru ori pe an, în posturile mai mari, să avem un aport sănă­tos de fibre. Sigur, recomandarea ar fi ca și în zilele de dulce să reducem consumul de carne în favoarea ali­mentelor vegetale, iar din alimentele vegetale să le alegem pe cele care au un aport mai mare de fibre, cum ar fi fasolea, mazărea, varza sau prazul, ori fructe pre­cum merele, perele sau strugurii. Așadar, recomandarea mea ar fi ca și în zilele în care nu postim, să nu lăsăm cu totul deoparte alimentele de post!

La final ar trebui să adaug ceva – să fim atenți cum reluăm alimentația de dul­ce, după un post prelungit. Orice om simte diferența, după ce își reia alimentația cu carne în perioada de „dulce”, dar, uneori, facem excese. Am avut dese cazuri de pacienți care, după perioada de post de 40 de zile, au mâncat în exces alimente de origine animală și au dezvoltat complicații digestive acute, precum pancreatita acută. Am avut un pacient care, după ce a postit timp de 40 de zile, a mân­cat un borcan întreg cu smântână și a murit de pan­creatită acută. De aceea, reintroducerea alimentelor de origine ani­mală, după o perioadă de post trebuie să se realizeze progresiv, pen­tru că orga­nismul, pur și simplu, s-a dezobișnuit să le meta­bo­lizeze și să le pre­lucreze în ritmul în care era obișnuit înainte.

– Domnule doctor, am vorbit până acum despre trup, însă postul este și despre suflet. Cum pri­vește un medic avantajele spirituale ale postului? Pot fi ele evaluate dintr-o perspectivă științifică?

– Să știți că oamenii simt o stare de liniște a­tunci când își înving pati­mile. Este surprinzător, dar patimile pot fi identificate foarte ușor chiar și de per­soanele non-religioase. De pildă, cei care sunt lacomi și mănâncă în exces știu acest lucru foarte bine, chiar dacă nu recunosc asta foarte ușor, sau nu vor să accepte de la început că au această problemă. La fel și fumătorii sau cei care au alte dependențe, de alcool sau de droguri. Când acești oameni își înving aceste neputințe, aceste slăbiciuni de caracter, se simt foarte bine. E o biruință a ta asu­pra unui defect pe care l-ai identificat. Și se mai pe­trece ceva. Există în me­dicină o așa numită axă numită creier-tub digestiv. Există chiar cercetători ca­re spun că avem un soi de al doilea creier la nivelul tubului digestiv. De aceea este foarte important să mâncăm liniștiți, fără stres, fără alte activități, precum uitatul la televizor sau vorbitul la telefon.

Și ar mai fi un aspect de semnalat pentru relația suflet-creier-restul organismului. Alimen­tația în exces îți aduce un exces de energie, pe care nu ai cum să o consumi, energie care se va transpune, în final, în interior, printr-o stare de neliniște. Multă lume spune: „Nu mă pot odihni noaptea, pentru că am mâncat peste măsură!” Este firesc! După ce ai ingerat la ore târzii (21-23) mari cantități de alimente hipercalorice, când te vei întinde în pat, vei avea în organism un exces de calorii care nu te vor lăsa să te odihnești. E de înțeles și reciproca – reducând aportul calo­ric, nu vei mai avea acest exces de energie și te vei simți, în adâncul sufletului, mai liniștit. De aceea eu cred că perioadele de post rânduite în ortodoxie, fie că este vorba de cele două zile pe săptămână, miercuri și vineri, fie că e vorba des­pre cele patru posturi de peste an, reprezintă nu numai cele mai bune metode de detoxificare, ci și de repaus interior, de liniște pentru minte și suflet. Lumea modernă plătește astăzi sume enorme către clinici private de detoxifiere și se folosesc tot felul de substanțe, crezând că vor funcționa ca un burete absorbant al tuturor toxi­nelor din organism, când, la îndemână avem aces­te posturi ortodoxe, niște prilejuri extraor­dinare pentru detoxifiere naturală gratuită. Sigur că posturile ortodoxe nu ar fi nimic dacă ar ră­mâne la acest nivel – strict alimentar. Dar ele sunt și niște prilejuri foarte bune pentru rugăciune și fapte bune. Eu cred că este o diferență foarte mare între citirea Sfintei Scripturi și aplicarea ei. Postul nostru alimentar reprezintă doar o mică parte din efortul nostru de a deveni buni creștini. El trebuie să fie întotdeauna completat cu o viață creștină, pentru că religia și credința, în general, nu sunt noțiuni abstracte. Nu putem fi creștini doar în biserică. Trebuie să continuăm să fim credincioși prin aplicarea noțiunilor creștine și după ce am plecat din biserică. Aici cred că este cheia unei societăți normale, o societate care se va ghida în viața ei reală, modernă, după învăță­turile bisericii.