Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Rodica Culcer despre… Violarea justiției naște monștri

Opinia publică românească asistă terifiată la crima de la Caracal, încă o criză dintr-o lungă serie în care autoritățile statului se dovedesc incapabile de re­acție în situații critice. Cum s-a ajuns aici și de unde trebuie să pornească reconsolidarea instituțiilor sta­tului român?

– Rădăcinile răului se află în imoralitatea forțelor politice, care au acaparat puterea începând din 1989, în scopul îmbogățirii proprii și a securizării propriei imunități prin aservirea politică a instituțiilor. Autorul mo­ral al acestei pervertiri a democrației este PSD, în toa­te încarnările sale din 1989 încoace, partid care, îm­preună cu PNL/ALDE și UDMR, a anulat toate refor­mele realizate în spirit european și a instituit corupția ca practică politică oficială. Pentru că politica nu a fost niciodată făcută în interesul real al oamenilor, sigu­ranța cetățeanului nu a contat pentru majoritatea PSD-ALDE care a modificat legile justiției în interesul pe­nalilor, neținând cont de faptul că nu numai corupții, ci și infractorii de drept comun vor scăpa de rigorile le­gii. Cu o clasă politică majoritar penală, era firesc ca instituțiile menite să asigure ordinea publică și lega­litatea să fie slăbite și aservite. Poliția nu poate fi mai bună decât cei care o comandă politic, de aceea e putredă, începând cu instituția care îi formează cadrele, Aca­demia de Poliție, continuând cu șefii de inspec­to­rate care sunt anexe ale baronilor și terminând cu con­ducerea centrală, care depinde de interesele clanurilor din PSD și ALDE. Sal­varea unui stat eșuat, cum a ajuns România, este foarte greu de realizat, mai ales că românii au tolerat fără­delegea prea multă vreme, votându-i fără discer­nământ pe politicienii penali. Un prim pas ar fi eli­minarea PSD și a colaboratorilor săi apropiați – ALDE și UDMR – la următoarele alegeri, urmată de o acțiune rapidă de re­mediere a tuturor abe­rațiilor legislative pe care le-a produs actuala majo­ritate. După care ar trebui să urmeze un program de re­forme instituționale serioase, care să includă depo­li­tizarea instituțiilor publice. Pentru o astfel de reformă este nevoie de un proiect de țară, pe care Klaus Io­hannis nu s-a dovedit capabil să-l genereze, și de poli­ticieni devotați binelui public, pe care nu știu dacă îi avem în număr suficient. Ne-ar trebui o nouă mișcare pașoptistă, dar nici măcar germenii ei nu sunt prezenți în viața publică.

În plin scandal legat de presupusele crime de la Caracal, Curtea Constituțională a declarat ne­cons­ti­tuționale modificările aduse Codului Penal și Codu­lui de Procedură Penală, după ce amânase această de­cizie de șapte ori! La fel ca în cazul condamnării lui Liviu Dragnea, impresia e că instituțiile statului nu iau de­cizii în baza unor principii, ci în funcție de „tem­pe­ratura” socială din țară sau de unele eve­ni­men­te po­litice. Este o impresie sau e mai mult de atât?

– În primul rând, aș separa cazul verdictului ÎCCJ în procesul lui Liviu Dragnea, de deciziile CCR, pentru că judecătorii au amânat pronunțarea unui verdict din dorința de a nu fi acuzați că influențează rezultatul alegerilor europarlamentare, dar verdictul în sine nu putea fi decât unul nefavorabil pentru fostul lider PSD, de vreme ce toți cei implicați își menținuseră mărturiile inițiale. În cazul CCR însă vorbim cu adevărat de in­fluențe politice, pentru că judecătorii sunt numiți pe cri­terii politice. Cum CCR, în formula actuală, este dominată de oameni fideli intreselor actualei puteri, nu ne îndoim că respingerea modificărilor codurilor penale a fost motivată politic. Concret, PSD s-a temut că ar putea deconta dezastrul legislativ ce ar fi urmat, având în vedere sensibilizarea opiniei publice în urma dispa­riției tragice a adolescentelor din județele devenite feude ale PSD. Dacă ar fi fost vorba de criterii profesionale, modificările în cauză ar fi trebuit respinse de la prima lectură, ele fiind gândite exclusiv în interesul infrac­torilor. În mod aproape pervers, respingerea modi­ficărilor legislației penale de către CCR după șapte amâ­nări nu face decât să confirme aservirea sa față de PSD. Dar cazul CCR nu face decât să scoată din nou în evi­dență pericolele politizării instituțiilor de interes public, căci și alte instituții sunt conduse de echipe de­semnate conform algoritmului politic și devin instru­mente ale politicienilor, în loc să slujească interesul pu­blic. Ne referim, de pildă, la Consiliul Național al Audiovi­zua­lului, sau la Curtea de Conturi, dar mai ales la TVR și Radio România. Toate funcționează în baza unor legi care permit aservirea politică și nu conțin suficiente garanții privind independența instituțiilor sau profe­sionalismul celor care le conduc. Este un viciu fuda­men­tal al arhitecturii instituționale din țara noastră, care explică în mare măsură situația dezastruoasă în care am ajuns, dă măsură necesității reformării din temelii a vieții publice și ridică dureroasa problemă a lipsei de oameni de stat, capabili să corecteze situația actuală.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian