Turist în Transilvania

România simplă, frumoasă și vie

Biserica evanghelică fortificată din Axen­te Sever nu e nici cea mai mare, nici cea mai spectaculoasă dintre cele care îm­pân­­zesc Ardealul și, mai cu seamă, județul Sibiu. În schimb, cine ajunge acolo are prilejul să întoarcă cu cheia ceasul cel bătrân, o dată la 30 de ore. Iar da­că te-a prins seara pe drum și n-ai unde înnopta, o poți face într-una din camerele amenajate în chiar zidul cetății. Experiențe inedite, la care ne pro­voa­că doi tineri medieșeni, Tudor Răvoiu și Ladislau „Laci” Ciocan, prieteni vechi și buni, parteneri într-o afacere în care au investit mai mult capital sufletesc decât financiar.

Locuri care nu erau pe hartă

Tudor a absolvit Jurnalismul, iar Laci, Geo­gra­fia Turismului. Dincolo de aspectele turistice intens mediatizate care definesc zona în care trăiesc, cea a județului Sibiu și a orașului Mediaș, au descoperit cu uimire fațete neștiute ale locului, ca într-un caleidoscop învârtit la nesfârșit, care nu arată de două ori aceeași imagine. Și pentru că n-au vrut să țină doar pentru ei experiențele inedite pe care le-au trăit, au inventat „Turist în Transilvania”, o poveste ce se vrea împărtășită cu cât mai mulți oameni din întreaga țară, în ideea de a scoate la lumină România de dincolo de pliantele publicitare și de clipurile de promovare ale autorităților. Ro­mânia frumoasă și vie, simplă și curată, străbătută la pas, pe care tot mai mulți turiști străini o caută și o vor ca destinație de vacanță.

„Am început în 2012, cu un blog pe care vroiam să promovăm Transilvania, dar nu prin zone deja cunoscute, ci mai degrabă prin mici atracții locale, inexistente în ghidurile turistice, dar care fac farmecul unei așezări. La Mediaș, aveam încă de pe-atunci galeria bunicului meu, regretatul Emil Mureșan, cu tablourile-unicat în lume, din pânză de păianjen, despre care și acum localnicii știu prea puțin, dar pe care am reușit să le aducem în atenția turiștilor străini. Și acesta e doar un exem­plu”, spune Tudor.

La început, nu aveau nici măcar mașină, le foloseau, în drumețiile lor, pe cele ale părinților. Au creat o pagină pe facebook, în ideea de a-i încu­raja și pe alții să vorbească despre locurile intere­sante pe care le descoperă. Postau zilnic fotografii și, în scurt timp, oamenii au început să răspundă provocării, amintindu-și povești, întâmplări, trimi­țând ei înșiși alte fo­to­grafii din timpul vizite­lor în Transilvania. S-au arătat interesați de tra­diții, de legende stră­vechi, chiar și de rețete de bucate din zonă.

Așa au început să or­ganizeze circuite în pe­rimetrul Mediașului și al județului Sibiu. Tudor era jurnalist la Cluj, iar Laci lucra în Bazna, cu turiști străini, într-un sistem cu circuit închis. Li s-a ivit ocazia de a par­ticipa cu un stand la Târgul de Turism de la Berlin, în 2014, și așa au început primele con­tac­te, mai ales că astfel de ser­vicii nu erau încă ofe­rite de nimeni în zonă. „I-am dus pe turiști la ateliere tradiționale de tâmplărie, de fierărie, i-am dus în case țără­nești, le-am arătat gos­podăriile românești, iar oamenii i-au pus la ma­să și i-au ospătat cu bucate tradiționale. Au fost fas­cinați! Au putut gusta din tot felul de pre­pa­rate, îmi amintesc chiar că, la Alma Vii, au dat nas în nas cu vacile ce se întorceau de la pășune, și nu le venea să creadă…”, povestește Laci.

Ca orice început, nici cel al afacerii lor n-a fost unul ușor. Nu dețineau spații de cazare proprii, trebuiau să concentreze cât mai multe acțiuni în circuite de doar 24 de ore și au observat rapid că turiștii, deși încântați, erau extenuați la sfârșitul zilei. În plus, cei mai mulți căutau locuri de cazare unde ar fi putut să-și gestioneze singuri vacanța. „Atunci mi-am dat seama că putem folosi casa bunicii mele din Mediaș, ea fiind plecată de mult timp din țară. La început, am amenajat doar apartamentul de la etaj, iar după doi ani, am destinat întreaga casă acestei activități”, spune Laci. Acum, au făcut un parteneriat cu un sas și administrează și o clădire superbă, pe care acesta a moș­tenit-o în centrul Mediașului.

„Ar fi fain să ne organizăm într-o comunitate!”

În 2014, Tudor s-a mutat în Germania. A început să lucreze mai mult la site și la aspectele de social-media, ceea ce a dat o mai mare deschidere activității lor. Mulți îi sunau și le spuneau că nu mai fuseseră în România de 30 de ani, că le e dor să vadă un loc sau altul. De aceea, ofer­ta a devenit configurabilă pen­tru fiecare alt turist sau grup. „Vrem să facem o aplicație prin care fiecare să poată intra să-și configureze un anume tra­seu, cu tot ce dorește, degustări, prânz tradițional etc., tariful fiindu-i calculat în funcție de ce alege. Ne-am dori, însă, foarte mult să găsim, la nivel local, cât mai mulți interesați să se implice în ceea ce facem. De exemplu, în Alma Vii, colaborăm cu o doamnă care pune pe masă bunătăți din gos­po­dăria ei, din grădina ei. Asta ar fi ideal: să unim acest gen de oferte din toată Transilvania și să le con­centrăm într-un singur loc, pe un site cen­tralizat, unde să le poată găsi cei doritori.

Suntem convinși că mai există în țară și alții ca noi, dar nu știm unii de alții, nu ne cunoaștem și, de fapt, am putea face lu­cruri foarte multe și foarte faine împreună. Ne gân­dim să impunem un stan­dard de calitate, verificat, ca eu, dacă trimit turiști în Apuseni sau Brașov, de exemplu, să fiu sigur că au parte de condiții bune și experiențe interesante, și să fiu și eu mulțumit, și cel care se ocupă de ei acolo. Ar fi fain să ne organizăm într-o comunitate, să-i implicăm pe oameni, să-i facem să-și împărtășească pe această platformă ex­pe­riențele pe care le tră­iesc în România, ca să afle și alții despre ele. În plus, o putem face fără să ape­lăm la autorități”, spune Tudor. Și completează: „De când locuiesc în Ger­mania, le tot spun cunos­cuților de acolo despre toate astea, că pot dormi într-o cetate veche de 700 de ani, că pot vedea o casă veche, nerenovată și încă funcțională, că la noi poți intra în curtea omului și ești poftit la masă cu produse tradi­țio­nale, sănătoase, curate, ceea ce e altceva decât ce știau. Cei mai mulți vin și-și fac programul pre­stabilit, văd cetățile mari și ce e de văzut, dar ratează tocmai par­tea asta autentică, pe care noi, ro­mânii, n-o mai ob­ser­văm, pentru că ni se pare mult prea banală și firească. Să mergi la strâns de fân, să mergi cu mașina și să oprești pe câmp ca să culegi flori mi se pare că astfel de experiențe ar trebui mai intens promovate măcar în zona Tran­silvaniei, dacă nu în toată țara”.

„În Germania ai liniște, dar n-ai căldura de aici!”

De câțiva ani, în zidul cetății din Axente Sever au fost amenajate spații de cazare, dar cei de la Forumul German, care le administrau, n-au fost mulțumiți de cum merg lucrurile. La începutul acestui an, i-au pro­pus lui Laci, membru în conducerea Forumului, ca el și Tudor să preia administrarea cetății. Au acceptat, începând prin a renova casa clopotarului și transformând-o în spațiu de cazare. Pe care l-au promovat intens, la fel ca și pe celelalte ca­mere, deja existente, obținând, pentru ele, și licența de turism, și clasificarea de 3 stele.

Sunt tineri, entuziaști, plini de idei și de inten­ții lăudabile. Deocamdată, sunt doar ei doi, ajutați, ocazional, de părinți, mai ales în administrarea spațiilor de cazare. Își doresc să găsească și alți oameni dornici să se implice, să facă o comu­nitate, pentru că singuri nu reușesc să acopere tot ce e de acoperit și să promoveze acea Românie liniștită, harnică și frumoasă în care ei cred. Și pe care și-ar dori-o cunoscută mai profund de ro­mâni, în primul rând. „Românii muncesc mult și, când e vremea de concediu, nu se gândesc să aleagă un circuit în țară, deși e păcat. Dacă le arătăm că pot avea în România niște experiențe cu mult mai faine și mai interesante decât în alte țări, poate se gândesc de două ori înainte de a decide. Cei mai tineri încep să meargă spre aceste variante alternative, iar cei mutați deja de la oraș la țară îi ajută pe localnici să-și redescopere valențele și potențialul, să nu mai fie reticenți, așa cum erau încă în urmă cu câțiva ani”, constată, cu speranță, Tudor. „În Germania e plăcut, nu vezi vaci pe stradă, nici frunze pe jos, totul e impecabil, ai liniștea ta și câțiva vecini pe care nu-i cunoști. Dar, oricât ai căuta, nu găsești nici căldura, nici ospitalitatea cu care te întâlnești, aici, la tot pasul”.