Deschiderea oficială a campaniei prezidențiale găsește candidații deja ierarhizați pe “grila de start”. Sondajele de opinie (multe deformate de interesele comanditarilor) indică un impact diferențiat, de la “granzi” – candidații cu șanse de accedere în turul secund al alegerilor, la “iepuri” – aspiranții la surprize electorale sau (pur și simplu) “cu misiunea” de a-i încurca sau favoriza pe ceilalți – asupra votanților. Prezența la vot, estimată la 55-60% din electori, care face obligatoriu al doilea tur de scrutin (niciun candidat nefiind capabil să adune “la prima strigare” jumătate plus unu din numărul total al cetățenilor care au dreptul să aleagă), dă “iepurilor” un rol important, pentru că, în finală, recomandările lor pot orienta “pentru” sau “împotrivă” opțiunile susținătorilor. Cele mai mari șanse de a lupta în runda a doua a “prezidențialelor” le au – în ordinea definită de majoritatea sondajelor – Klaus Iohannis, președinte în funcțiune și candidat al PNL (creditat cu peste 20% din voturi peste celălalt finalist), Viorica Dăncilă, prim-ministru și candidat al PSD, și Dan Barna, reprezentant al coaliției USR-PLUS, câștigătoarea morală a “europarlamentarelor” din 26 mai a.c. Confruntat cu guverne adverse pe toată perioada mandatului său, președintele Iohannis a reușit să păstreze un echilibru precar al statului român, în contextul asalturilor neîncetate asupra lui, din partea coaliției toxice PSD-ALDE. Iohannis are meritul de a fi păstrat România în concertul instituțiilor occidentale UE și NATO, din care guvernările PSD-ist-ALDE-iste tindeau să o scoată. În cei cinci ani de mandat, el a dobândit o experiență inconturnabilă în meandrele politicii dâmbovițene. Intrarea lui în “finala prezidențialelor” este, din această perspectivă, deplin justificată.
Situația este mai complicată în cazul celorlalți doi candidați susceptibili de ocuparea poziției secunde la scrutinul din 10 noiembrie. Challengerul lui Klaus Iohannis va fi ales între Viorica Dăncilă și Dan Barna. Aparent, Dăncilă va fi câștigătoarea acestei “finale dinaintea finalei”, pentru că are în spate o “mașinărie de vot” uriașă, organizarea teritorială a PSD-ului, cu filiale în toate localitățile și cu cel mai mare număr de primării dintre toate partidele. PSD-ul a suferit însă, sub conducerea lui Liviu Dragnea, cele mai cumplite lovituri de imagine, lovituri care l-au transformat, pentru electoratul cât de cât informat, într-un partid nefrecventabil. Dragnea a promovat conștient incompetența (și corupția aferentă) pentru a-l putea stăpâni, Viorica Dăncilă fiind produsul exemplar al unei asemenea “politici”. Cu Dragnea, PSD-ul a devenit – cel puțin la nivelul conducerii – o gașcă mafiotă, capabilă de orice lovitură pentru a pune stăpânire pe instituțiile statului în interesul ei particular. În “buna tradiție comunistă”, standardul dublu, pentru exterior și pentru interior, a devenit singurul său limbaj. Din “doctrina social-democrată” s-a ales praful, măririle de salarii și pensii – o “cerință cu iz social” – devenind derizorii în raport cu creșterea galopantă a prețurilor și cu inflația. Motivația “acoperită” a salariilor și pensiilor nesimțite, “speciale”, este încercarea de “a pune la adăpost” de urmările așa-zisului program economic PSD-ist “aristocrația de aparat” impusă țării. Dăncilă, care a preluat ștafeta conducerii după încarcerarea lui Dragnea, nu a schimbat nimic în orientarea “partidului”, continuându-și misiunea cu aceiași slujnicari dragniști, care îi fac discursurile și strategia. Lansată în campania prezidențială în mod obligatoriu (PSD neputându-și permite luxul unui candidat din afara lui), ea a acumulat gafă după gafă, ajungând să-și contrazică propriile “ziceri”, fără să clipească la ridicol. Vorbind de necesitatea ca românii să-și dovedească patriotismul prin solidaritatea în fața agresiunilor străine, ea a contestat-o pe Laura Codruța Kovesi (prin “prezumția de vinovăție” – o noutate în limbajul juridic) în drumul ei spre șefia Parchetului UE, dar a susținut-o pe Rovana Plumb (personaj oneros, acuzat oficial de corupție) pentru că face parte din camarila sa. Occidentul este însă perfect informat cu situația din România, susținând-o pe prima, și blocând-o pe cealaltă în încercarea ei de a deveni comisar al UE. Felul în care a fost tratată Dăncilă în SUA, unde s-a dus pentru “a face poze”, confirmă că standardul dublu nu mai e de actualitate în actualul context internațional. Dan Barna are șansa de a intra în competiție cu acest personaj inconsistent, care ar trebui să fie principala lui țintă în lupta pentru finală. A-l ataca pe Iohannis în această etapă este o greșeală care ar putea să-l priveze de locul secund.
Rezultatele “iepurilor” vor conta tocmai în actul final. O înfrângere a Vioricăi Dăncilă (cu efecte demolatoare pentru PSD) va face ca voturile “exoticilor” Diaconu și Cumpănașu (arondate de la început stângii PSD-iste) să își piardă valoarea, susținătorii lor derutați renunțând la “exprimare” sau votând, mai degrabă, cu Iohannis, ale cărui reacții le cunosc cât de cât. O intrare în finală a șefei PSD-iste ar coagula în jurul ei (și după negocieri “de cumpărare”) voturile acestor “susținători inocenți”, dezinformați sau fanatizați, dând o gură de aer “partidului” în cursa lui spre supraviețuire. Încă un an cu guvernarea PSD-istă, coruptă și incompetentă, ar însemna însă un dezastru anunțat pentru România, deja fragilizată de ceea ce s-a petrecut până acum.
