Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Energizantele toamnei: NUCILE și ALUNELE

Foto: Shutterstock – 4

Suntem la mijlocul toamnei. În curând, vor cădea frunzele, va veni iar­­na, cu gri­pele și răcelile ei. Noroc că ma­ma-natură ne poartă de grijă, adunând în cămările ei provizii îm­belșugate, care să ne dea ener­gie, pentru a învinge cu fruntea sus anotimpul. E su­fi­­cient să ieșiți la margine de oraș sau să vă plimbați prin grădina bunicilor de la țară și veți vedea darurile pline de sănătate ale naturii, pregătite să vă pice în coș. Prin crân­guri, alunii și-au scos deja la vedere fructele miti­tele și cafenii, iar în grădini, nucii au început să-și scuture ro­dul.

Departe de a fi anotimpul melancoliei, pentru țăranii noștri, care trăiau în preajma naturii, toamna era ano­tim­pul vitalității, în care ago­niseau rezervele de hra­nă și energie care trebuiau să-i ajungă până în pri­mă­vară. Un anotimp lăsat de la Dumnezeu pentru a acu­mula conștient resurse de sănătate, care să îl for­tifice și să transforme venirea iernii într-un eveni­ment firesc.

NUCILE

Miezul de nucă este unul dintre cele mai con­sistente și sănătoase alimente cunoscute. Este un înlocuitor perfect al cărnii, mai bun și decât soia, atât de în vogă astăzi și în Occident. Miezul de nucă dat prin mașina de tocat înlo­cuiește perfect carnea tocată în aproa­pe orice, de la chiftele la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogată în grăsimi și proteine, nuca întrece carnea ca valoare calorică, având o to­xicitate de câteva ori mai mică și fiind ușor di­ge­rabilă și foarte puternică din punct de vedere ener­getic.

Tratamente

* Accident vascular – con­sumul regulat de nuci ne­prelucrate termic întărește vasele de sânge și previne, mai ales la persoanele în vârstă, ruperea lor. Iată o rețetă foarte eficientă: 3 mieji de nucă pisate, o lin­guriță de polen de albine și două linguri de miere de albine se ames­tecă foarte bine, modelându-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest amestec, pe sto­macul gol, dimineața.

* Boli de piele – miezul a 20-30 de nuci, con­sumat zilnic, grăbește vindecarea bolilor de piele și refa­ce­rea pielii după arsuri, oprește pro­cesele de­generative. Con­sumul de nuci este indicat ca substitut pentru car­ne, dar și ca tratament în sine con­tra psoriazisului, a ecze­melor aler­gice rebele, a infecțiilor cu ciuperci la nivelul pielii.

* Constipație – se consumă miezul a patru nuci prăjite ușor, la zece minute după ce s-au consumat unu-două pahare de compot de prune sau două linguri de miere lichidă cu apă. Tratamentul se face pe stomacul gol.

* Diabet – la fel ca și alunele, nucile sunt foarte sărace în zahăr, ceea ce le face un aliment de bază în diabet, unde se recomandă în mod special cruditățile și renunțarea la carne. În plus față de alune, nucile au chiar și o acțiune ușor hipo­glicemiantă, contribuind la ameliorarea acestei afecțiuni.

* Greutate corporală sub cea normală – datorită conținutului mare de grăsimi ușor de asi­milat și care nu cresc colesterolul atunci când sunt consumate în cantități mari, nucile sunt o piesă de bază în curele de îngrășare. Persoanelor care vor să-și mărească greuta­tea, fără a risca o creștere bruscă a colesterolului, o suprasolicitare a apara­tului cardio­vas­cular ori apariția unor probleme cum ar fi celulita ori vergeturile, le este călduros recomandat acest ali­ment.

* Hipertiroidie – nucile au un efect reglator asupra activității tiroidei și, în plus, aduc un aport considerabil de calorii, care în această afecțiune sunt consumate în exces, de unde și starea de devitalizare pronunțată care apare frecvent.

* Sterilitate, impotență – aportul de vita­mina E, prezența unor substanțe reîntineritoare, care protejează și cu­răță vasele de sânge, fac din nuci un aliment foarte indicat în tratamentul aces­tor două afecțiuni. Este de notat efectul bene­fic al nucilor în prevenirea impotenței vasculare (care reprezintă peste 50% din cazurile de impo­tență).

ALUNELE

Alunul românesc este un arbust, o tufă ceva mai mare, care crește mai ales la marginea pâlcu­rilor de pă­dure, acolo unde este lumină din belșug și pământ afâ­nat. Mai există o specie de alun, turcească, mai pro­duc­tivă, dar ale cărei fructe nu au virtuțile tămăduitoare și vitalitatea alunului au­tohton. Fructele alunului sunt o adevărată mină de energie, având o valoare calorică și nutritivă foarte apropiată de cea a cărnii, dar fiind mai digerabile și având o toxicitate mult mai mică. În plus, alu­na este foarte bogată în vitamine (A, B1, B2, C) și în minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu). Ca medica­ment, alunele au valoare terapeutică atunci când sunt con­sumate crude, neprăjite.

Tratamente

* Anemie – conținutul de fier și asimilația ușoară re­comandă alunele ca pe un antianemic puternic, util mai ales convalescenților, persoane­lor subponderale. Alu­nele sunt indicate mai ales în anemia hemolitică.

* Anemie posthemoragică – o altă calitate a alunelor este aceea că favorizează coagularea, ceea ce le face foar­te prețioase în tratamentul ane­miei care apare du­pă sângerări abundente. Ele sunt foarte indicate fe­mei­lor care se simt foarte slăbite în perioada ciclului men­strual, din cauza pierde­rilor masive de sânge.

* Creștere – conținutul de calciu, potasiu și fosfor fac din acest fruct un stimulent ideal pentru creștere la copii. Consumul regulat de alune întă­rește sistemul osos, ajută la maturizarea cerebrală, ferește de afec­țiuni cum ar fi rahitismul, tulburările grave de puber­tate, anemia.

* Diabet – aluna este foarte bogată în calorii și foarte săracă în hidrați de carbon (sub 15%), motiv pen­tru care nu produce creșteri sensi­bile ale glicemiei (așa cum fac alte ali­men­te), fiind un aliment ideal pentru dia­betici, cu atât mai mult cu cât scade și can­ti­ta­tea de co­lesterol din sân­ge. Con­diția este ca alu­nele să fie con­sumate crude, ne­pră­­jite.

* Fragilitate ca­pi­lară – două lin­gu­rițe cu frunze de alun mă­runțite și 50-100 g de alune cru­de consumate zilnic în­tăresc va­sele ca­pilare și com­bat ten­din­ța de în­­vi­nețire ra­pidă a o­bra­­zului.

* Pietre la rinichi – în medicina populară, bolnavii care aveau pietre la rinichi erau hrăniți cu alune și ulei de alune din belșug, fiind în ace­lași timp puși la o cură de ceai de ienupăr (Ju­niperus communis) și de merișor (Vaccinium vitis idaea). Relativ recent s-a constatat că, într-adevăr, alu­nele – la fel ca și celelalte două plante menționate – au calitatea că dizolvă calculii renali și calculii din vezica uri­nară.

* Sarcină – 20 de alune mâncate dimineața și aceeași cantitate seara constituie un întăritor re­marcabil pen­tru femeile gravide. Ele înlocuiesc cu mult succes sofis­ticatele și scumpele tablete cu mi­nerale și vitamine, asigurând energia necesară în această peri­oadă și aju­tând la fortificarea orga­nismului în vederea nașterii.

* Tuberculoză, boli pulmonare în gene­ral – având o valoare calorică superioară cărnii și fiind în același timp mult mai ușor asimi­la­bile, alunele constituie un mij­loc rapid de vitalizare, foar­­te util persoanelor care suferă de aceste afec­țiuni. În locul fripturilor în sânge și al altor mâncă­ruri asemă­nă­toare – care sunt călduros re­­co­man­date uneori, dar ca­re pot obosi tubul digestiv și blo­ca procesele imu­ni­tare – este recomandată o por­­ție de 150-200 g de alune pe zi.

De reținut! Țăranii noștri din zonele de deal mai obțin încă, prin presare la rece, uleiul de alune, care nu se conservă foarte mult timp, dar care are efecte tămădui­toare foarte puternice. O linguriță de ulei luată seara și una dimineața, timp de 15 zile, duc la eli­minarea teniei; luat zilnic, uleiul de alune pro­tejează gâtul împotriva infecțiilor, fiind folosit cu mult succes și contra hipertensiunii arteriale – doza este aceeași (o lin­guriță dimineața și una seara, luate înainte de masă).

Prin zdrobirea alunelor crude în piuă sau măci­narea lor cu râșnița se obține o “făină” foarte gus­toasă, care amestecată cu miere și busuioc dă un vi­­ta­lizant de excepție. Pentru copii, mai ales, a­ceas­tă for­mă de admi­nistrare a alunelor este foarte indi­cată.

Câteva leacuri populare străvechi

* Femeile în pericol de a pierde sarcina trebuie să ia 10 mieji de nucă pe care să le piseze împreună cu o linguriță de semințe de castraveți. Se înghite acest amestec cu un pahar de apă de izvor.

* Bubele dulci (eczemele infecțioase care produc mâncărimi) trec dacă sunt unse nouă zile la rând cu miez de nucă proaspăt pisat, amestecat cu ulei de floa­rea-soarelui (presat la rece).

* Colicile abdominale la copii sunt alinate dacă iau miez de nucă bine uscat, amestecat cu puțin piper.

* Osul mort (tuberculoza osoasă) se tratează cu miez de nucă, ce se mestecă bine și apoi se aplică direct pe locul afectat, înfășurân­du-se cu o frunză și lăsându-se să stea o vreme, minimum un ceas.

Cojile verzi de nucă

Toamna, când se scutură nucile, pe pământ cade și învelișul verde, cărnos – cojile verzi de nucă. Se aleg numai fragmentele tari, verzi; coaja moale, gal­be­nă sau negricioasă se aruncă. Cojile se usucă în strat subțire și se folosesc într-o serie largă de afec­țiuni:

* Negii – se usucă și cad dacă sunt frecați de trei ori pe zi cu sucul de coajă verde de nucă, vreme de două-trei săptămâni.

* Părul albit prematur – poate fi înnegrit temporar prin frecarea cu coji verzi de nucă sau prin ungerea cu un decoct foarte concentrat: o mână de coajă verde se fierbe vreme de cinci mi­nute într-o cană de apă, după care se lasă la răcit. Această “vopsea naturală” poate fi folosită și pen­tru barba căruntă a bărbaților.

* Inflamații în gură și în gât, amigdalită – o mână de coji uscate se mărunțesc bine și se adaugă peste ele o jumătate de litru de rachiu de drojdie, cu care se lasă la macerat vreme de zece zile, după care se fil­trea­ză. Se fac gargare și clătiri ale gurii cu acest pre­pa­rat diluat cu apă.

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian