Rodica Culcer despre… „Partea a doua a «filmului moțiunii» n-a mai fost pregătită”

– Moțiunea de cenzură care a dus la căderea Gu­ver­nului Dăncilă a creat haos. Nu era obli­ga­toriu ca Opoziția să pregătească o alternativă concretă și ime­diată? Bălmăjeala creată nu face decât să scadă încre­derea electoratului în schimbarea mult visată…

– Bineînțeles că opoziția ar fi trebuit să pregătească o formulă viabilă pentru susținerea unui nou guvern, dar acest lucru era, practic, imposibil, pentru că, după cum se știa deja, partidele care au votat moțiunea aveau de fapt fiecare o agendă proprie: PNL executa o comandă a președintelui Iohannis, care voia să se laude în cam­panie că ne-a scăpat de PSD, Victor Ponta voia să scape de Viorica Dăncilă pentru a avea, spera el, cale liberă spre o fuziune cu un PSD care ar fi rămas decapitat, iar PMP, UDMR și ALDE au intrat în joc pentru că nu mai pu­teau rămâne alături de PSD, fără să-și piardă aproape tot electoratul și pentru a putea negocia ulterior ceea ce nu și-ar fi permis să ceară decât unui PNL strâns cu ușa, cum se află acum. Este deci important să-i identificăm pe principalii responsabili pentru actuala derivă poli­tică: Klaus Iohannis, care, obsedat exclusiv de propria campanie, nu a pregătit și partea a doua a „filmului mo­țiunii,” Victor Ponta, care își urmărește strict interesul de fost și viitor psd-ist, în dauna țării, și micile partide șan­tajiste de care am vorbit. Din cauza lor, schimbări necesare, cum ar fi desființarea SSIIJ, pe care o cere UE, sau alegerea primarilor și a președinților de CJ în două tururi, riscă să fie compromise. Numai alegerile anti­cipate ne-ar scăpa de acești paraziți politici, ca și de to­xi­cul PSD, și ar asigura majoritatea necesară reformelor, dar numai USR le cere. Din acest motiv, dar și pentru că Dan Barna este candidatul la președinție care pune pro­bleme, atât pentru Viorica Dăncilă, cât și pentru Klaus Iohannis, USR a devenit ținta tuturor atacurilor politice și din media. Proiectul unui gu­vern viabil fără PSD a căzut victimă jocurilor elec­­torale din cursa pentru Co­troceni și jocurilor per­so­nale ale domnilor Ponta, Tă­riceanu și Kelemen. Să spe­răm că alegerea preșe­din­telui nu va fi viciată de aceste demersuri mizerabile.

– Răzvan Cuc, ministrul Transporturilor, a intrat în colimatorul DNA pentru furtișaguri care au dus la pră­bușirea CFR – una dintre cele mai mari între­prin­deri de stat. Același individ e vinovat și de fali­men­tul au­tostrăzilor. Ce pedeapsă poți să-i dai pentru ase­menea ticăloșii?

– Pedeapsa prevăzută de lege, de preferință după ce legea va reveni la forma sa inițială, dinainte de mutilarea efectuată de PSD, Pro România, ALDE și UDMR, par­tide preocupate exclusiv de salvarea penalilor. Chiar și acum cred însă că s-ar găsi prevederi legale pe care dom­nul Cuc le-a încălcat, doar că administrarea de pro­be în cazurile de corupție și abuz în serviciu a devenit mult mai dificilă, din cauza hotărârilor CCR și a legilor votate de majoritatea toxică de care s-a bucurat PSD până nu de­mult. De altfel, și ultimul raport din cadrul MCV observă că lupta anticorupție a scăzut din inten­si­tate. Să admitem însă că DNA găsește destule probe pentru incriminarea domnului Cuc, dar chiar și așa, viitorul acestui ministru catastrofal tot luminos rămâne, pentru că, fiind parla­men­tar, nu poate fi anchetat decât cu încuviințarea Parlamen­tu­lui. Nu cred că își imaginează cineva că PSD și acoliții săi, care au ră­mas fideli cauzei salvării corup­ților, vor în­cuviința vreo­dată o anchetă DNA asupra pro­priilor mem­bri. Deci, Cuc poate să scape, cum a scăpat și Rovana Plumb de ancheta din dosarul Belina. În acest Parlament, voința politică pentru eliminarea corupției și a corupților lipsește. Din păcate, chiar și cu un nou gu­vern în jurul PNL, devenit necesar după moțiune, si­tuația va fi aceeași, pentru că nu se schimbă componența politică a legis­la­tivului. Dar nu numai Cuc ar trebui ju­decat pen­tru răul fă­cut țării, ci aproape toți miniștrii gu­vernului Dăn­cilă, pentru că și în sănătate, și în învă­ță­mânt și în alte mi­nistere, situația este aceeași. Poate că mi­nistrul Trans­por­turilor este printre cei mai catastrofali, într-adevăr, iar recentul scandal în care este implicat, cel legat de ten­tativa de a bloca sosirea în București a par­la­men­tarilor opoziției în ziua moțiunii, este revoltător și stri­gă­tor la cer. Impunitatea lui Cuc este însă, să nu ui­tăm, strict de sorginte politică și nu poate fi eli­minată de­cât po­litic, adică prin alegerea unui nou par­la­ment, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altă soluție democratică nu există.