„D’ale carnavalului” (ediție revizuită)

Hotărât lucru, Ion Luca Cara­giale s-a născut înainte de vreme! Barem 100 de ani mai târziu să fi văzut lumina zi­lei și-ar fi prins, după Revoluție, taman în plină matu­ritate artistică, trei de­ce­nii „de aur”, pen­tru umorul lui de viță nobilă: personaje unul și unul, răs­turnări de situație incre­dibile, a­mant­lâcuri fierbinți și trădări epo­cale, momente și schițe „gata scri­se”, vorba aceea… Căci unde mai găsești, în toată literatura ro­mână, de la Chirițele lui Vasile Alecsandri în­coa­ce, un personaj cu umorul „la pur­tător”, de statura Vioricăi Dăn­cilă, în rolul de prim-ministru? Un­de mai găsești un fante ca Tări­cea­nu, o încurcă-limbă ca madama Gra­­pini, un june-prim cu ifose de­lirante și gură spurcată, ca țanțoșul de Teo­dorovici? Dar un Petre Daea, păs­torelul agriculturii, ori un Darius Vâl­cov, dosindu-și operele de artă și averile, noaptea, ca strigoii, prin cripte de cimitir? E plină politichia româ­neas­că a ulti­milor 30 de ani, de mate­rie primă pentru marele Ca­ra­giale, doar că el, deocamdată, este plecat, și trebuie să ne mulțu­mim cu vodevilu­rile pe­nibile, difu­zate la emi­siunile de știri de pe mi­cul ecran, cu aceiași actori: Dăn­cilă, Daea, Grapini…

Peste toate, însă, se suprapune spectacolul recentei votări în Par­la­ment a Guvernului Ludovic Orban, un car­naval al trădărilor, cum nu s-a mai vă­zut pe la noi, tot de pe vre­mea lui Ca­ragiale. Trădare demnă de o mare montare dramatică! Pe scurt, piesa e așa:

Actul I

Fantele Tăriceanu îl trădează pe Daniel Constantin, care se supără și își face partid. Dragnea îl trădează pe Ponta, care își face partid în frun­te cu fostul premier Sorin Grin­dea­nu și un alai de trădători din PSD.

Actul II

Ponta îl prostește pe Tăriceanu să trădeze PSD-ul și pune umărul la de­mi­terea guvernului Dăncilă, dar îl tră­dează și pe Ludovic Orban, ho­tă­rât să nu sprijine noul guvern libe­ral.

Actul III

Ponta e pe cai mari. Crede că el face jocurile în numirea guvernului Or­ban. Numai că în seara de dina­in­tea votului de învestitură, Ponta însuși este trădat de Constantin, Câm­­peanu și Tudose, trădătorii pe care el însuși îi adusese de partea sa.

„Curat murdar, coane Fănică!”. Iar alegerile adevărate, cele locale și cele parlamentare, de-abia dau col­țul străzii. Atunci să vezi comedie, bre!