Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Generalul și iedera timpului

Generalul Henri Ci­hoschi

Pe bulevardul Dacia din București, în Pia­ța Spaniei, se află o vilă cu etaj ale cărei ziduri sunt acoperite de iederă. Vara, frunzișul bogat o camuflează aproape cu to­tul, de parcă ar fi o stâncă masivă într-o pă­dure de fag. Iar­na, când frunzele us­ca­te au fost deja luate de vânt și împrăș­tiate pe asfalt, poate fi observată o pla­că din marmură, lipită pe zidul ex­terior. Mă apropii și citesc: „În aceas­tă casă construită de el în­suși, a locuit generalul de armată Henri Ci­hoschi, erou al războiului de reîn­tre­gi­re, cavaler al ordinului Mihai Vitea­zul, fost ministru al Apă­rării Na­ționale, exterminat la Sighet, în 1950”.

Un ofițer de încredere

Biografii îi conferă origini poloneze, confirmate și de numele său. Tatăl, Alexandru, tot militar, a ajuns să activeze la Tecuci, orășel unde apoi s-a năs­cut Henri, în 4 august, anul 1871. Mai târziu, Moldova îi va oferi tânărului o soție, pe Sophie din Foc­șani, de origine armeană. Fiul polonezului a ales tot cariera militară. Întocmai a făcut și fratele lui, Alexandru. Doi frați militari au fost, desigur, de ajuns într-o singură familie. Un alt frate, Sta­nis­lav, a ales studiile comerciale. Parcur­sul militar al lui Henri Cihoschi a fost unul firesc pentru un tânăr ambițios: studii militare, absolvite cu gradul de sublocotenent, apoi înaintări în grad și în funcție, ajungând șef al Serviciului Geniu al cetății Bucu­rești. Era în România începutului de secol al XX-lea, perioadă de avânt economic, dar și de tulburări sociale. Din 1877, ar­ma­ta română nu mai par­tici­pase la niciun răz­boi im­por­tant: își exersase abilitățile re­pri­mând cu tunurile ță­ranii răsculați în 1907 și in­va­dând fulgerător nord-es­tul Bulgariei, teritoriu lipsit de o apă­rare solidă. Iz­buc­nirea Primului Război Mon­­dial, în 1914, i-a alertat pe militarii de carieră, chiar dacă Ro­mâ­nia a ales neutra­li­tatea. Într-un viitor apro­piat, și armata ro­mână avea să fie trimisă să lupte în marele război. S-a întâmplat peste doi ani, la sfârșitul lui au­gust, 1916. A­tunci, soldații ro­mâni au trecut pes­te Car­pați, în Transil­vania. Hen­ri Cihoschi avea deja gra­dul de colonel și a primit comanda sta­tu­lui major al Cor­pului 1 Armată. Su­pe­riorii îl cunoșteau bine și contau pe el. Nu s-au înșelat.

Eroul de la Olt

După o înaintare fără opreliști semnificative și după o stagnare pe anumite poziții cucerite în Ar­deal, stagnare contestată de unii analiști militari, ar­mata română s-a văzut contracarată în scurt timp de forțele germane și austro-ungare, care, între timp, se organizaseră și se dotaseră cu armament greu. Militarii români încercau să facă față noilor asalturi ale inamicului, dar raportul de forțe deja se schimbase. Românii riscau să fie arun­cați îna­poi peste munți. Lui Henri Cihoschi i s-a încre­din­țat, în noaptea de 6/7 octombrie, comanda Detașamentului Tactic „Argeș”, în fruntea că­ruia a reușit să stopeze pătrunderea inamicului în lungul văii Topologului (scriu surse militare, pe site-ul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, din Arma Geniu). Apoi, la 16 oc­tombrie, a primit co­manda Di­viziei 18 Infanterie, situată pe malul drept al Oltului, la in­trarea râului în defileul ce-i poartă numele. A reușit să țină pe loc, timp de 35 de zi­le, forțele inamice. Micul tri­umf al lui Cihoschi și al sol­daților săi a întârziat, dar nu avea cum să evite pro­ducerea catastrofei. Ar­mata inamică a covârșit trupele românești și le-a obligat să se retragă înapoi pes­te munți, apoi le-a urmărit până în sudul Moldovei. O ultimă în­cer­care de oprire a inamicului, pen­tru a salva Bucureștiul, a avut loc pe linia Argeș-Neaj­lov, în 17-20 noiembrie. În timpul acestei mari bătălii, Henri Ci­hoschi a fost grav rănit și trans­­­portat la spitalul din Plo­iești, apoi la Galați și la Iași. Însănătoșit pe deplin, în 31 ia­nuarie 1917, a fost de­sem­nat comandant al Diviziei 10 In­fanterie/ Cor­pul 5 Armată Vaslui și i s-a acordat gradul de general de brigadă. Pentru meritele sale pe câmpul de luptă, din timpul primei cam­­panii a răz­boiului, președintele Fran­ței, Raymond Poincaré, i-a a­cor­dat, în 6 iulie 1917, Le­giunea de Onoare în grad de Ofițer. Marele Cartier Gene­ral i-a acordat Ordinul Stea­ua Românei cu Spade în grad de Ofițer. S-a re­marcat, de asemenea, în luptele de la Mă­rășești, reu­șind să opreas­că îna­intarea inamicului. Du­pă războiul care s-a sfârșit în favoarea Ro­mâniei, prin rea­lizarea Marii Uniri, generalul a primit și alte dis­tincții. Era un general glorios, care și-a ob­ți­nut gradul în focul răz­boiului. A intrat în in­terbelic cu laurii pe frunte. Tot în in­ter­be­lic, avea să-i vadă veș­tejindu-se.

În mlaștina politicii

Faima câștigată de Henri Cihoschi pe front a fost trans­for­mată, în noua Românie, de du­pă răz­boi, în capital po­litic. Generalul care ți­nuse piept ina­mi­cului timp de 35 de zile, la Olt, și care fusese grav rănit în încleștarea de la Neajlov, a fost ispitit să primească un porto­foliu ministerial, pe cel al Apă­rării, și să intre într-un război mai pervers decât cel cu pușca și cu tunul, în războiul dus cu zâmbete subțiri, cu șoapte tainice, în dosul ușilor în­chise, cu dosare și documente secrete, cu tot arsenalul care face din activitatea politică și ad­mi­nistrativă, o lume a ni­sipurilor mișcătoare, ba chiar și a mlaș­ti­ni­lor în care și cel mai sagace înotător se poate scufun­da. Generalul a ajuns să semneze cel mai controversat contract din perioada interbelică românească: do­cu­mentul prin care statul român ur­ma să cum­pere de la fabrica cehoslovacă Skoda ar­ma­ment și accesorii pentru armata ro­mâ­nă, prețul de achiziție fiind însă unul mult su­praevaluat. De implicare directă a fost acuzat la vremea aceea și omul politic Iuliu Maniu, șef al PNȚ. De aceea, scandalul Skoda a declanșat o ma­re criză politică, opinia publică fiind la rândul ei oripilată de marea afacere, despre care presa vremii a relatat la foc con­tinuu. Războiul îi adusese lui Cihoschi gloria bi­nemeritată. Pacea de după i-a adus oprobriul pu­blic. Dintr-o notă de subsol la un ar­ticol publicat în nr. 3 (61)/2013 al Buletinului Arhivelor Militare, aflăm că ministrul ar fi încer­cat, împreună cu co­legul de la Justiție, să înlăture probe, în timpul de­rulării anchetei. Cihoschi și-a dat demisia. Așa a luat sfârșit scurta lui carieră de ministru. Cel de-al Doilea Război Mondial l-a găsit retras din viața mi­li­tară, dar cu statutul de senator de drept. În 1945, i s-a acordat gradul de general de armată în rezervă.

Ultimul act: Sighetul

Părea că își va sfârși bătrânețile în tihnă, în vila construită în 1934, pe Bulevardul Dacia. Ecourile afa­cerii Skoda se stinseseră, după 15 ani, dar mai ales după un război de patru ani, mai crâncen decât cel precedent. Dacă Primul Război Mondial, la ca­re a participat Cihoschi și s-a umplut de glorie, a fost favorabil României, cel de-al Doilea Război Mon­dial s-a sfârșit cu prezența unor trupe străine pe teritoriul național și cu instaurarea unui nou re­gim politic, care a răsturnat violent vechea ordine so­cială, din care făcea parte, de pe acum, bătrânul ge­­neral. În noaptea de 5 spre 6 mai, 1950, când avea vârs­ta de 78 de ani, Henri Cihoschi a fost ridi­cat de Securitate și dus la în­chi­soarea din Sighetu Mar­ma­ției, acolo unde au fost arun­cați și alți generali, dar și oameni politici din pe­rioada interbelică. Ope­ra­țiunea din noaptea aceea a fost numită în is­toriografia românească „Noaptea dem­nitarilor”. Prin­tre cei ares­tați s-au nu­mă­rat foști prim-miniștri, miniștri, secretari de stat, funcționari su­periori ai ad­mi­nis­tra­ției și alți ge­ne­rali ai armatei. Vârst­nic, pro­babil su­ferind, scos din obișnuința unei vieți com­for­tabile, și a­run­cat în celula unei închisori, Henri Ci­hoschi a decedat du­pă 12 zile, iar corpul ne­în­su­flețit i-a fost aruncat într-o groapă comu­nă din apro­piere. După revo­lu­ția din 1989, fiica sa, Henriette Cihoschi (decedată în 1999), a obținut aprobarea pentru așezarea unei plăci co­memorative și apoi a unui bust de bronz, la Mau­soleul Eroilor de la Mărășești.

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian