Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Un căutător pe calea vieții – CAMELIA MIHALACHI

Doamna Camelia Mihalachi iubește na­tura și plantele. De copil mergea cu pă­­rinții și cu fratele ei în lungi plim­bări pe dealuri… Culegeau plante medicinale. Au cres­cut cu ceaiuri și cu tincturi, uleiuri și creme prepa­rate în casă. Desigur, când a fost cazul, nu au ocolit nici medicamentele, tatăl Cameliei fiind medic la spitalul din Onești.

Ani și ani mai târziu, când a avut și ea familie și copii, Camelia a continuat să se încreadă în pu­terea plantelor de leac și nu a încetat să învețe de la natură și să se bucure de ea cu fiecare ocazie. Stă mai mult în pădure decât acasă și asta se vede din tonusul ei extraordinar. Și fiindcă se apropie iarna, m-am gândit ca înainte de toate, s-o rog să ne împărtășească și nouă din știința ei.

– Dragă Camelia, îți propun să le dezvălui ci­titorilor noștri o rețetă-minune împotriva viro­zei, bazată pe mirodenii. Asupra mea a avut un efect extraordinar…

– Chiar așa?! Păi haidem, atunci! Cred că toate gospodinele au prin „laboratorul lor de bunătăți” din bucătărie semințe și mirodenii pentru gătit. Printre ele se găsesc plante cu calități antivirale recunoscute, prietene bune cu sistemul imunitar. Scorțișoara măcinată sau în batoane, cui­șoare întregi, anason stelat, pi­per roșu sau piper negru, rădăcină de ghim­bir ori tur­meric, cimbru uscat sau sovârf (oregano), soc și busuioc. Dacă ai și salvie și echi­na­cea, deja succesul e garantat. Ori­care dintre aceste mirodenii se pot trans­forma cu ușu­rință într-un ceai nemai­po­menit de aromat și gustos, puternic încăl­zitor, ce alungă numaidecât orice stare ne­plăcută ce pre­cede o viroză. Atenție, doar, să nu fie nici prea iute, nici prea puternic, din fiecare in­gredient se ia măsura po­trivită. Adică, pen­tru un litru de ceai, sunt de ajuns 6 cui­șoare, 6 boabe de piper, 2 frun­ze de salvie, 3 smocuri de cimbru și ore­gano și câte un vârf de linguriță de scorțișoară, ghimbir sau cardamom.

– Cum ai ajuns să cunoști plantele așa de bine? Au fost suficiente cunoștințele din copi­lă­rie, pe care le-ai adunat în plimbările prin na­tură?

– Cu timpul, mi-am cumpărat și multe cărți-ghid de folosire a plantelor medicinale. Dragul de citit vine de la mama, care avea o bibliotecă im­pre­sio­nantă de cărți de plante medicinale. Părinții mei, la 80 de ani, până anul trecut, mer­geau sin­guri pe dealuri la cules de plante, își preparau cea­iu­rile, tinc­turile, uleiurile, cremele, era o at­mos­feră ab­solut fabuloasă în casa lor. Ziceai că intri într-un la­borator de alchimie. La un moment dat, am pri­mit cadou de la mama o carte: „Trata­men­tul bolilor prin legume, fructe și cereale” a lui Jean Valnet, unul dintre cei mai mari fitotera­pe­uți ai Franței, aromoterapeut și specialist în me­di­cină naturistă cu plante… Mi s-a părut aur curat să am în casă un ghid de încredere pentru ges­tionarea problemelor de sănătate prin ali­men­tație. Așa am învățat să folosesc miro­deniile, dar și fruc­tele și legumele, pe principii terapeutice…

– S-a întâmplat vreodată să te vindeci sin­gură cu vreuna din rețetele tale?

Foto: Shutterstock

– Prin anii 2000, aveam mari dureri de spate. Locuiam la Câmpina pe atunci, și în piață am cu­­noscut un terapeut care vindea în special ră­dăcini, domnul Trandafir, Gheorghe Trandafir. Printre altele, vindea rădăcini de untul-pămân­tului. Ne-am împrietenit, pentru că ori de câte ori îl întâlneam, îi cumpăram o grămadă din plantele cu care venea la piață. De la el am învățat să fo­losesc untul-pă­mântului, singurul remediu care m-a ajutat în dure­rile de spate pe care le resim­țeam de câteva luni. La ora actuală sunt o gră­madă de preparate cu un­tul-pământului. Un fito­terapeut din zona Bihorului, Țirban Marius, prepară tincturi cu untul-pămân­tului, și cei de la „Viva Natura” au un unguent cu o formulă foarte frumoasă. Dar nimic nu întrece untul-pămân­tu­lui, pe care îl cumpăram de la d-l Trandafir. Cred că și dragul cu care sco­tea rădă­cinile din pă­mânt le dădea atâta pu­tere. Contează mult cu ce stare de spirit te apro­pii de plante. Trebuie să ai gânduri curate și suflet senin. Cu timpul, am învățat și eu starea în ca­­re e nevoie să fii când culegi plantele. Să fii cu voie bună. Să vor­bești cu plăntuța pe care o culegi, pentru ca ea să se des­chidă către tine. Uite, știu o zicală veche: „Flo­ricuță micuță/ Iartă-mă că te tai, drăguță/ Nu vin la tine cu gând de moarte,/ Ci cu speranță de sănătate”. Afecțiunea este unul dintre cele mai importante lucruri, pentru că, în momentul în care planta se sacrifică și ți se dăruiește, câmpul ei ener­­getic se deschide și primești, nu doar chimia plan­tei, ci și viața ei, toată energia ei. Despre asta e vorba atunci când se spune, în tradiția ro­mâ­nească, că plantele se culeg cu descântece. Apropo de asta, am început să fac facultatea de sociologie și etno­grafie, tocmai pentru că mi-a plăcut apropierea de tradițiile românești. Acolo iarăși am studiat câteva obiceiuri tradiționale în a culege plantele… Sunt des­cântece… de cules mătră­gu­nă, de exemplu. Mă­tră­guna este o plantă otrăvi­toa­re, dar în tradiția ro­mâ­nească, ea e folosită în tera­peutică, cu condiția să o cu­legi așa cum trebuie. Ră­dăcina de mătrăgună are forma unui om, și atunci când o culegi, spui un des­cântec anume și pui un bănuț în loc, drept ofran­dă, acolo de unde ai cules-o. Cred că aveam și descântecul…

– Tot ce spui seamănă cu niște povești. Pari o zână care trăiește pe-un nufăr. Pentru majo­ri­tatea oamenilor care se zbat în aglomerări ur­ba­ne, deconectați de natură, ce recomanzi?

– În fiecare zi putem să ne hotărâm să facem un pas mai aproape de natură. Am putea începe prin a nu mai cumpăra flori tăiate, ci flori la ghi­veci, flori vii, pe care să le creștem ca pe niște copii. Să ieșim în parc, în pădurile de pe lângă oraș, să con­tem­plăm natura, să participăm la acțiuni de volun­ta­riat pentru natură… Câteodată sunt fabuloase! Eu am fost invitată la un moment dat de un domn profesor de la Facultatea de Hor­ticultură, care a amenajat gră­dina de legume de la Asociația „Salvați satele co­piilor”. Știai că există așa ceva? Ei bine, d-l pro­fesor i-a învățat pe copii să cultive legume, cum să aibă grijă de ele, cum să le culeagă și cum să le gă­tească. Mi s-a părut extraordinar! Nici nu îți ima­ginezi că în București poate exista așa ceva. Merită o vizită acolo! De asemenea, îmi place mult să merg la piață. Știu ce beneficii au toate alimen­tele pen­tru sănătate, și de cele mai multe ori aleg ce tre­buie. Cei ai casei nu sunt prea fe­riciți, pentru că gă­tesc prea aromat, dar cu­noscând prin­ci­piile acti­ve ale plantelor, fo­losesc multe arome. În ultimul timp, am folosit la gătit un mix de co­riandru, chi­men și boabe de muștar. Ajută foar­te mut digestia, fi­catul și splina. Pentru că eu mă știu un pic defi­citară pe energia acestor organe, am ales aceste plan­te. Am învățat rețeta de la un me­dic indian ayur­­vedist, care ținea la noi, la BioFocus, niște cursuri.

– Acum, că te-ai dat de gol, spune-le și citi­torilor noștri ce este BioFocus, și ce legătură ai cu el.

– Centrul BioFocus (unde vă invit și pe dvs., dragi cititori) promovează viața sănătoasă, con­ști­entă, mișcarea, terapiile non-invazive și holis­tice. În ce mă privește pe mine, am cunoș­tințe aprofun­date despre plante medicinale, fitoterapie și aro­materapie. Fac parte dintre cei puțini care își culeg singuri plantele de care au nevoie și își prepară leacurile necesare. În plus, sunt instructor pentru activități în aer liber, jocuri pentru adulți și copii, ghid montan și iubitoare de drumeții, alpinism și escaladă. Sunt pasionată de sport (sub orice formă), artă, tradiții și folclor, și sunt un că­utator tenace pe calea vieții…

(Pe doamna Camelia Mihalachi o puteți găsi la Centrul BioFocus din București, Str. Calea Călărașilor nr. 161, et. 4, sector 3, București, [email protected], tel. 0773/73.31.14.)

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian