Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum)

Foto: Shutterstock – 2

CĂMĂRILE TOAMNEI

Este un arbore creativ, căruia îi place să ofere spectacole. Primăvara își transformă ramu­rile în candelabre formate din flori co­lorate și par­fumate suav, vara își ră­sucește trunchiul spre dreap­ta, așa, într-un gest de exuberanță, iar toamna se în­carcă de ghiulele țepoase, care cad cu pocnet sec pe pământ și din care ies niște fructe lucioase, ciudate, cu un ochi mare în frunte și care fac bucu­ria copiilor. Și-a gos­podinelor, câ­teo­dată, atunci când își amintesc rețete stră­vechi de spă­lare a ru­felor fine, cu miez de cas­tane dat pe ră­zătoarea cea mare, sau când pre­pară din ele un leac îm­potriva reu­ma­tismului.

Portret – castanul sălbatic creș­te ușor, urcând spre 35 de metri. Trunchiul lui poate atinge grosimi remarcabile, de până la 2 metri în diametru, iar ca vârstă ajunge la 300 de ani. Bo­gat în ramuri drepte și dese, când înverzește are coroane de-a dreptul im­periale, de-o magică frumu­sețe, de unde și aclimatizarea lui în ora­șe, multe din ele celebre pentru bule­vardele lor cu castani.

În zodiacul plantelor (dacă nu știați până acum, el există!), cas­ta­nul sălbatic îi este subordonat ma­relui Zeus, mai-marele zeilor din Olimp, care este aso­ciat cu or­go­liul, măreția, bo­gă­­ția și optimis­mul. Primăvara, când mugurii mari și strălucitori ex­plodează și lasă să iasă din ei snopuri de frunze verzi, mă­­reția olim­piană a casta­nului ni se arată în toată splendoarea ei.

Frunzele cas­ta­­nu­lui își încep via­ța ascunse în mu­­guri mari și lu­cioși, aco­­pe­riți cu un lac lipi­cios. Co­pacul în­­­ver­­zeș­te pe deplin în lu­na apri­lie. Du­pă ce cresc, frun­ze­le au un pe­țiol lung de 5-10 cm și o for­mă de degete (bu­­cu­ria copiilor, care ju­poaie ner­­vurile și le trans­for­mă în „mâini” de sta­fii).

Florile castanului au formă de cande­la­bru și își schimbă cu­loa­rea din alb în roz, și în roșu, un semna­li­za­tor pentru al­bine, care află, ast­fel, când e vre­mea să le adune nec­ta­­rul (vre­mea bună e la în­ce­put, când pe­talele albe au margini vag au­rii). În felul ăs­ta ar­tis­tic, casta­nul își asi­gură po­le­ni­za­rea, fiind­că și albi­nelor le plac pro­vocă­rile.

Fructele cas­­­ta­nu­lui săl­batic nu se pot con­suma, deși pen­tru u­ne­le ani­ma­le ele re­prezintă o deli­catesă. În iernile lungi, ele sunt, chiar, o hra­nă in­dis­pen­sabilă pen­­­tru căpri­oare și porcii mistreți. În schimb, cas­tanele au vir­tuți me­di­ci­na­le re­mar­ca­bile, printre care la loc de frunte se află efectul lor benefic asu­pra su­ferințelor provo­cate de bolile vene­lor și de reumatism.

Remedii de sănătate din castane

Foto: Dreamstime – 2

Fructul castanelor sălba­tice con­­ține sub­stanțe acti­ve care prote­jea­ză pielea de soa­re, activează circu­lația sân­gelui în picioare și com­pri­mă va­se­le de sânge dila­tate (vari­ce­le), cărora le întă­rește pe­­re­ții. În plus, îm­piedică for­ma­rea trom­bo­zelor, acționează îm­po­triva umflăturilor și a reți­ne­rilor de apă. Nici florile și nici scoar­­­ța nu sunt, însă, de le­pă­dat. Ele au în­tre­buin­țări în răceli, ne­vralgii și reuma­tism, suferințe ale trac­tului intes­tinal.

Ceai din flori de castan

Rețetă: O jumă­tate de linguriță de flori us­cate (primă­va­ra, se fo­lo­sesc florile proas­pe­te, în cantitate de o lingură cu vârf) se opărește cu o cană de apă fier­­binte, se la­să la infuzat 5 mi­nu­te, apoi se stre­­coa­­ră. La ne­voie, ceaiul se în­dul­cește cu mie­re. Se beau 2-3 căni pe zi.

Întrebuin­ța­re: ră­celi, di­a­ree, tu­se, ne­­vralgii, reu­ma­tism, gu­tă, reți­neri de apă, men­stru­a­ții cu sân­ge­rări exce­si­ve. Cal­mează și in­du­ce un somn profund.

Ceai din scoarță de castan sălbatic

Rețetă: o linguriță de coajă mărunțită se pune într-un sfert de litru de apă rece, apoi vasul se pune pe flacără mică. După 2-3 clocote se trage deoparte, și lichidul se stre­coară. Se beau două căni pe zi, în caz de diaree acută și probleme intestinale.

Tinctură de castane

Rețetă: se adună castane proas­pete, se înlătură coaja lucioasă, se scoate miezul galben și se toacă mă­runt. Se pune apoi într-o sticlă, până aproape de gâtul ei, se aco­peră cu spirt de 70° și se închide er­metic. Se lasă la macerat trei săp­tămâni, în loc um­bros și răcoros și se scutură o dată pe zi. Lichidul se strecoară și se trage în sticluțe mai mici, de culoare închisă.

Întrebuințare: cu tinctura obți­nută se ung picioarele obosite, um­flate, și zonele cu varice. Este la fel de eficientă dacă se amestecă cu câteva pică­turi de ulei de măsline sau de migdale. Cataplas­mele cu tinctură de castane au efect și în combaterea hemoroizilor (care sunt tot niște vene umflate, pla­sate în­tr-un loc dureros).

Alifie de castane

Rețetă: o lingură de tinc­tură de castane se amestecă cu osânză de porc. Se folosește cu succes în tra­tarea hemoroi­zilor.

Unguent cu lanolină

Rețetă: o lingură de tinc­tură de castane se amestecă cu 2 linguri de lanolină (far­ma­cie). Se folosește în tratamen­tul vari­celor.

Adaos în baie

Rețetă: pentru o baie completă, e nevoie de o jumătate de căldare de castane proaspete. Se spală, se taie în patru (cu coajă cu tot) și se lasă peste noap­te în apă, ca să se înmoaie. A doua zi se fierb scurt într-o oală, se strecoară, și lichidul se toarnă în apa din cadă. Se ames­tecă cu mâna, pentru a se forma o spumă extrem de sănătoasă, pro­du­să de saponinele conținute în castane.

Întrebuințări: reumatism, gută, tulburări ale circulației sângelui.

Leacuri băbești

* În trecut se credea că două-trei castane purtate în buzunarul șorțului sau al pantalonilor ușu­rea­ză durerile provocate de gută și reumatism.

* Vindecătorii populari reco­mandau purtatul castanelor și pen­tru călăreți și bicicliști, pe care ur­mau să îi apere de inflamații ale epidermei în zonele supuse frecă­rii.

Întrebuințări casnice

Detergent fin

Saponinele conținute în cas­tane fac spumă la fel ca un șam­pon. Se pot folosi la spălatul hai­nelor fine (mătase, lână, or­gan­za).

Mod de preparare: se co­jesc castanele de învelișul lor subțire, maro, se taie mărunt sau se dau pe răzătoare și se usucă. Se pun în apă, la fel ca orice detergent.

FARMACIE MEDIEVALĂ

Remedii contra varicelor

Infuzie

Ingrediente: flori de castan (o lin­guriță), flori de păducel (o linguriță), flori de arnică (o jumătate de lingu­riță), flori de coa­da-șoricelului (o lin­guri­ță).

Mod de folosire: se amestecă bine toate plan­tele. Se ia o lingură din compoziție, se opărește cu apă clocotită și se lasă la infuzat 5 minute. Se beau trei căni pe zi (se pot îndulci cu puțină miere) după o jumătate de oră de la mesele principale.

Tinctură combinată pentru uz intern

Ingrediente: tinctură de castane (30 de pică­turi), tinctură de coada-șoricelului (15 picături), tinctură de arnică (5 picături).

Mod de folosire: se amestecă ingredientele. Se iau 15-25 de picături, di­luate în puțină apă, de trei ori pe zi, înainte de mesele principale.

Tinctură combinată pentru uz extern

Ingrediente: tinctură de arnică (10 picături), tinctu­ră de gălbenele (20 de pi­cături), tinctură de castane (20 de picături), tinctură de tătăneasă (20 de picături).

Mod de folosire: se amestecă toate tincturile și cu lichidul obținut se ung, dimineața și seara, locurile cu proble­me.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian