Despre credință, rugăciune și vindecare, cu un maestru al plantelor – GHEORGHE MOTORCA (Fitoterapeut)

„Îți trebuie puritate sufletească ca să te însănătoșești!”

Apusenii s-au îmbrăcat în mantia ruginie a toamnei. Pădurile se ivesc de sub ceața subțire. Razele soarelui aprind ici, colo, scântei pe roua adunată în căușul frunzelor moarte. E-o liniște adâncă aici, pe creasta ce adâncește-n mis­ter umbra pădurilor ce se întind până hăt, de­parte. Mă îndrept spre Oradea, pe un drum puțin um­blat, plin de gropi și de porțiuni din care asfaltul lipsește. La poale, pe alocuri, poteci subțiri pornesc spre înăl­țimi, către inima muntelui. Sunt drumurile să­tenilor din Poie­nii de Jos, ultimii dintre cei mai buni cu­nos­­cători ai buruienilor tă­mă­du­i­toa­re. Multe dintre străve­chi­le lor plante de leac, printre cele mai pu­ternice din România, ajung la cel spre care mă îndrept acum: Gheor­ghe Motor­ca, un veritabil rege al lor.

Vreau să aflu ce mai face, ce boli mai vindecă, să știu dacă tra­ta­men­tele sale cu plante medicinale au la fel de mare căutare… După câteva ore l-am gă­sit în cabinetul său din Oradea și am așteptat până a plecat și ultimul pacient. Pentru că boala și suferința au prioritate!

„Dacă un tratament natural funcționează la 99% dintre pacienți, n-are rost să cauți formule noi!”

Bucuroși de revedere, după cei 17 ani în care nu ne-am văzut, stăm la taifas ca doi vechi prieteni. Îi mulțumesc pentru tratamentele trimise prin poștă, care mi-au salvat rude și prieteni de boli mai mult sau mai puțin grave…

– Păi, n-ar fi păcat să umble prin spitale, dacă tot mă cunoști? Bine că-s toți sănătoși, eu n-am altă mulțumire mai mare!

– Gheorghe, ce noutăți ai în tratamentele tale cu plante? Ai inventat rețete noi, ai mai învins vreo boală fără de leac?

– În fitoterapie nu-i loc de improvizație! Fiecare plantă are o forță a ei și indicații anume pentru o boală sau alta. Eu mi-am făcut experimentele în ur­mă cu 30 de ani, acum doar le aplic! Dacă un tra­ta­ment natural funcționează la 99% dintre pacienți, n-are rost să cauți formule noi! De altfel, eu nici n-am preparate gata făcute, pe care să le dau pentru vreo boală sau alta; fie­care pacient primește o rețetă uni­că, personalizată, în urma dis­cuției pe care o am cu el, față în față sau la telefon, să-i aflu toate su­fe­rin­țele. Că degeaba îi tratezi ficatul, dacă inima nu-i în regulă… Cine-i mai de-aproape, din zonă, vine la ca­binet. Altfel, n-are rost să pun bol­­­navul pe drumuri până la Ora­dea, să-i dau câteva pungi cu ames­tecuri de plante, extracte și indicații de uti­lizare… Pun coletul la curier, îi ajun­ge omului acasă a doua zi și poate începe tratamentul! Ne-am mai mo­dernizat și noi, slavă Domnului!…

„Cancerul e-o boală teribilă și extrem de parșivă, care trebuie tratată cu maximă precauție!”

– Știu că nu-ți prea place să vorbești despre boli… Totuși, ce rezultate ai mai obținut în tratarea cancerelor, ce procent de vindecări ai?

– Despre cancer nu se poate vorbi în procente! Cancerul e-o boală teribilă și extrem de parșivă, care trebuie tratată cu maximă precauție! Pacientul face ce face, merge la doctor, urmează terapia onco­logică, ia și un tratament naturist, își schimbă și modul de viață, dar vine apoi o zi în care crede că a învins boala, se lasă pe-o ure­che și cancerul revine… Orice tip de can­cer pe care te chinui să-l vindeci e in­fluențat de stilul de viață al omului, de alimentație, de bolile cronice de care su­feră, de tăria lui psihică în fața bolii… Nu-i o luptă ușoară nici pentru bol­nav, nici pentru terapeut! Și apoi, fiecare om e unic, boala nu se manifestă niciodată la fel la doi bolnavi diferiți, chiar dacă au ace­lași diagnostic. Am avut pacienți cu can­cere depistate în stadiul 3 sau 4, unii cu metastaze, care s-au vindecat în câteva luni, și alții cu cancere descoperite în stadii inci­pien­te, dar care n-au supraviețuit! Nu știu dacă au urmat corect sau nu tratamentele, nu știu ce-au făcut… cert e că nu mai sunt printre noi. Mare păcat de atâtea vieți irosite!…

„În bolile grave, psihicul bolnavului contează enorm”

– E bine ca bolnavii să urmeze, în paralel, tratamentul oncologic și cel naturist? Nu cumva se bat cap în cap?

– Dimpotrivă! Fiecare tratament are rolul lui, asta e clar! În timp ce terapia oncologică acționează asu­pra formațiunii tumorale și asupra celulelor scăpate de sub control, fitoterapia acționează asupra cauzei cancerului, e un veritabil suport pentru siste­mul imu­nitar și ajută la detoxifierea organismului. Ar fi o ne­să­buință să-i cer unui bolnav să renunțe la trata­men­tul recomandat de medic; nu-i etic, nu am dreptul să fac așa ceva! În schimb, știu că terapia naturală îl ajută foarte mult, atât în tratarea bolii în sine, dar mai lent (și câteodată timpul e un factor decisiv în can­cer!), cât și în limitarea efectelor secundare ale tera­piei oncologice – care uneori slăbesc atât de tare bol­navul, încât poate muri din alte cauze. În can­cer, suc­cesul tratamentului de­pinde de puterea organismului să lupte cu boala, dar și de psihicul bol­navului – un factor de o impor­tanță majoră, la care puțini sunt atenți! Dacă afli că mai ai trei luni de trăit și ție îți in­tră asta în cap, dacă ești demoralizat și te lași pra­dă deznădejdii, cu gândul că oricum n-ai nicio șansă și n-are sens să mai lupți pentru viața ta, e posibil să trăiești doar o lună, nu trei! Psihicul bolnavului contează enorm în bolile grave! Cei dragi ar trebui să-l înconjoare cu dragoste și optimism, să-i ali­menteze continuu speranța, să nu-l lase să clacheze vreo clipă în lupta cu boala… Nu de resemnare și lacrimi are nevoie bolnavul, că nu-l ajută cu nimic!

„Când orizontul tău devine nemărginit, punându-ți viața în mâinile lui Dumnezeu, și tu capeți puteri infinite!”

– Asta nu-i mai degrabă treaba unui psiho­terapeut? Poate cei din familie nu știu cum s-o facă sau nu-și pot ascunde îngrijorarea…

– Nu știu ce rezultate au psihologii în astfel de cazuri, dar există și alte soluții: credința și rugă­ciu­nea. Când orizontul tău devine deodată nemărginit, punându-ți viața în mâinile lui Dumnezeu, ale Mai­cii Domnului și ale sfinților, și tu capeți puteri in­finite! Pentru că puterile Celor Sfinți sunt infinite! As­cultă la mine, forța rugăciunii nu are egal! O știu din ex­periență personală, pentru că sunt un om cre­dincios, un creștin practicant. De-a lungul anilor mi s-au rezolvat lucruri mari cu o uşurinţă incredibilă. Am fost uimit de graba cu care mi-a răspuns Dum­nezeu! Și apoi, în viață nimic nu-i întâmplător, cu nimeni nu te întâlnești din greșeală. Mai devreme sau mai târziu, înţelegi de ce a trebuit să se întâm­ple. De multe ori mă gândesc la vorbele părintelui Iustin Pârvu: „Dacă oamenii ar şti să se folosească de momentele rugăciunii, dacă le-ar înţelege şi le-ar căuta, atât de uşor ar trece prin călătoria asta vre­melnică!… Această viaţă este o călătorie care ne este dată ca să ne mântuim. Dacă nu ne mân­tuim, înseamnă că am trăit degeaba!”. Omul se înde­păr­tează tot mai tare de Dumnezeu și astfel uită de cel mai prețios țel al său, de scopul existenţei sale: mân­tuirea! Pentru că nu e vorba de viaţa asta, ci de veş­nicie!… Pregătirea pentru veșnicie e un di­alog con­ti­nuu cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfin­ții, iar mijlocitoarea acestui dialog e ru­gă­ciunea!

Cam la fel e și cu suferința adusă de boală. Vin­de­carea nu vine doar din tratamentele alopate sau naturiste pe care le iei, ori din schimbarea stilului de viață; îți trebuie puritate sufletească ca te în­să­nătoșești! Când ai puterea să înțelegi acest lucru, rugăciunea aceea sinceră, care vine cu ade­vărat din suflet, se transformă în vindecare. E me­sajul divin că ești pe calea cea bună! Mulți spun că boala-i o încercare de la Dum­ne­zeu, dar eu râd când aud așa inepții. Că doar El e bun și iubitor, nu le-ar da oamenilor așa pacoste pe cap! Doar omul gre­șește, pentru că mă­nân­că tot felul de prostii, nu face deloc mișcare, nu se odihnește su­ficient și-l macină în­continuu fel de fel de gânduri. Tu ai observat că lu­mea asta și-a pierdut bucuria? Uită-te pe stradă, în jurul tău! Nu mai zâm­bește nimeni, toți sunt triști, po­saci, îngândurați… Poate că lumea are în­tr-adevăr necazuri sau n-o duce prea bine, dar astea nu-s motive să-ți otră­vești singur sufletul! Fii opti­mist, omule, că vine soarele și pe strada ta! Nu mai vor­besc de alte gânduri negre care unora nu le dau pace, ca ura, invidia, răutatea, bârfa, grija pentru „capra ve­cinului”… Cum să lași timp de bucurie sufletului, cum să te mai emoționeze surâsul unui copilaș sau un răsărit de soare? Boala se naște doar într-un suflet chinuit!

„Dacă Dumnezeu ne vede sufletul și inima curate, ne răspunde imediat!”

– Dar și oamenii curați la suflet se îmbol­nă­vesc…

– Se îmbolnăvesc, e drept, dar indiferent de boală, dacă au credință și sârg în rugăciune, se fac bine! O știu din tinerețe! Abia mă apucasem eu de re­țete naturiste, după caietul bunicii Sofia, găsit în podul casei bătrânești, și norocul a făcut ca fostul meu socru, moț din Apuseni (Dumnezeu să-l ierte!), să se ocupe tot cu plantele medicinale. După ce a ieșit la pensie, mergea singur pe munte să culeagă plan­­te, apoi vindea în piață amestecuri pentru cea­iuri și fel de fel de preparate tradiționale: alifii, tinc­turi, frecții etc. Am învățat multe de la el, recunosc! Pe atunci eram profesor de educație fizică, nu prea mă „trăgea ața” să mă las de atletismul de perfor­man­ță, pentru că luasem câteva titluri naționale și încă făceam față la competiții. Dar uite că viața m-a vrut… fitoterapeut! (Râde) Caietul cu rețete al bu­nicii și socrul meu mi-au schimbat destinul! După ce am început să mă pricep cât de cât la plante și la boli, am observat că bolnavii credincioși se vin­de­cau mai repede și n-aveau recăderi după trata­ment. Și am urmărit cu atenție ce fel de oameni tra­tez. Într-o zi, i-am spus socrului meu (un ateu con­vins, care susţinea sus şi tare că Dumnezeu nu există și ne întreba de ce tot mergem noi duminica şi de săr­bă­tori la mânăstire), care mă tot tachina pe tema pri­ceperii în tainele plantelor, că vreau să facem o pro­bă: să luăm fiecare în tratament trei pacienți cu boli grave (am ales cancerul, ciroza și psoriazisul), să le dăm același tratament, din ace­leași plante, după aceleași rețete, iar la final să com­parăm rezultatele. Zis și făcut! Eu am ales trei bolnavi cu dragoste de Dumnezeu și în câteva luni toți erau vindecați! Ai lui… deloc! Pe lângă cura cu ceaiuri, le-am cerut bol­­navilor să se spovedească, să se împărtășească și să țină post în zilele sfinte, nimic mai mult! Ex­pe­riența aceasta mi-a întărit convingerea că nu facem nimic fără ajutor divin. Nu o dată, am văzut boli grave, care s-au rezolvat inexplicabil, peste noapte! Dacă un medic cu experiență ar fi văzut analizele bolnavului, sigur ar fi zis că-i imposibilă vindecarea. Și totuși… există minuni! Din păcate, azi suntem tot mai departe de Adevăr! Iar adevărul e că cineva ne ocro­tește, ne iubește și așteaptă de la noi doar un gest, un gând, un cuvânt… Dacă Dumnezeu ne vede sufletul și inima curate, ne răspunde imediat! Unii oameni se duc mai des la biserică, alţii mai puţin sau deloc. Dar să-mi termin povestea: socrul meu, după ce a văzut rezultatele, a venit cu mine pentru prima dată la biserică, la 80 de ani, și s-a spovedit! Apoi a fost un bun creștin cât a mai trăit! Cât des­pre pacienții lui, i-am vindecat şi pe ei, mai târziu…

– Dar tu, ca bun creștin, simți ajutorul divin în ceea ce faci?

– Întotdeauna! Am atâtea exemple, că nici nu știu cu ce să-ncep! Multe țin de viața personală… Nu e puțin lucru să trăiești în timpurile acestea nebune și să spui că ai liniște sufletească și fericire! Cât des­pre tratamentele pe care le dau oamenilor, uneori nici mie nu-mi vine să cred că au re­zul­tate așa bune și rapide. Câteo­dată, vin bolnavi în stare atât de gravă, încât nu cred că-i pot ajuta cu ceva. Dar le dau leacurile „ca la carte”, pentru că vin cu speranță în suflet și știe bunul Dumnezeu ce are de făcut… După câteva luni, primesc un telefon sau mă trezesc cu pacientul la cabinet, pe picioarele lui, să-mi mulțu­mească pentru rezultate. Au fost sute de astfel de cazuri, de mă mir și acum ce minune i-a ținut în viață! I-am mulțumit lui Dum­nezeu pentru fiecare suflet sal­vat, pentru că eram conștient că acolo n-am avut niciun merit – și nu spun asta din smerenie! Sunt convins că există și un har dat de sus, că și eu, ca terapeut, am nevoie de binecuvântare în ceea ce fac… Cum să nu-i fiu recunoscător Dom­nului pentru darurile Sale?

– Pentru că tot vorbeai de minuni, po­ves­tește-mi câteva cazuri care te-au impresionat…

* O femeie trecută de 50 de ani, din Bacău, al că­rei soţ avea cancer la ficat, mi-a povestit: „De câte ori am avut probleme mari în viaţă, ori miercurea, ori vinerea, visam ce am de făcut. Luni trebuia să merg cu soţul să facă citostatice la Bucureşti, iar vineri am visat că doi băieţi îmi adu­ceau braţe pline cu plante și mi-au zis: «Astea sunt de la Oradea, acolo trebuie să mergi!»”. A venit la mine, i-am dat tra­ta­mentul şi soţul său s-a vindecat în cinci luni.

* Un alt caz e cel al unei femei robuste, înalte, din Sibiu, cu cancer la sân și metastaze. Avea brațul mai gros decât piciorul, atât de umflați erau gan­glionii limfatici… Ajunsă la cabinet, când a intrat, s-a aplecat și mi-a sărutat mâna. Nu mă așteptam, m-a surprins, am fost stânjenit… Mi-a zis că mi-a visat întocmai chipul, fără să mă cunoască! „Eram în spital şi aţi venit în vizită, m-am aplecat să vă sărut mâna, iar când m-am uitat în sus, nu mai eraţi dvs., era domnul Iisus Hristos! Am mare încredere în tratamentul dvs.!”. Nu știu cum să interpretez visul, important e că și ea s-a vindecat!

„Nu trebuie neapărat să porți haină sfântă ca să te bucuri de mila lui Dumnezeu!”

– Mergi des la mânăstiri, cunoști mulți călu­gări, măicuțe și preoți. Au slujitorii Domnului mai multe șanse de vindecare, când boala îi ajunge din urmă? Se vede la ei curățenia sufletului de ca­re amin­teai mai devreme?

– Îți povestesc câteva si­tuații… Noi mergem des la Pris­lop, iar pe vremuri mai­ca Ef­timia, mai mili­tăroasă de fe­lul ei, îi punea la punct pe cei ca­re vor­beau prea mult sau fă­ceau fotografii în exces la mor­mântul părintelui Arsenie Boca. Văzând-o că poartă oche­­lari și do­rind să-i intru cumva în gra­ții, am abor­dat-o și i-am zis că aş putea să o scap de dioptrii. M-a întrebat cum. „Cu cea­iuri!” – i-am zis. I-am tri­mis cea­iuri şi o soluţie externă pen­tru trei luni de cură şi iată că s-au împlinit șapte ani de când nu mai poartă ochelari!

Părintele Serafim de la mâ­năsirea Rohia nu vor­bea de 29 de ani; scotea doar câteva su­ne­te, avea cancer laringian. I-am dus trata­ment și după o lună m-a sunat se­cre­tarul mânăstirii să-mi spu­nă că s-a pro­dus o minune: părintele Serafim vorbeşte! A dorit să ţină prima predică după 29 de ani de boală într-o du­minică din iulie. Am participat şi noi, de­sigur, și am rămas tare impresionați de cuvintele lui… Apoi ne-am dus des la el, an de an, mai ales vara. Ne primea cu mare drag, ne aştepta me­reu în pragul chiliei. S-a dus și el la Dumnezeu în 2013, era bătrân…

Sunt foarte multe cazuri – i-am tratat pe pă­rin­tele Veniamin și părintele Cleopa de la mânăs­tirea Rarău, pe părintele Nicodim de la Bacău (doctor în matematică, profesor universitar, care stătuse 22 de ani în pustnicie, într-o colibă de pe lângă Tarcău)… pe mulți alți oameni sfinți! Și n-a fost unul care să nu se facă bine, indiferent de ce suferea – asta ca să-ți răspund mai exact la întrebare! Vezi, deci, cât de mult contează curățenia sufletească a omului! Dar eu cred că nu trebuie neapărat să porți haină sfântă ca să te bucuri de mila lui Dumnezeu!

„Nu-i o surpriză să aflăm că în urma curei pacientul se vindecă de mai multe boli în paralel!”

– Cât durează o cură cu ceaiuri și extracte din plante? În cât timp se văd primele efecte benefice?

– Depinde de boala pacientului și de gravitatea ei, uneori și de pre­zen­ța în paralel a altor afecțiuni cro­nice. Un tratament complet durează circa trei, patru luni, însă în cazul bolilor grave, se poate urma chiar un an sau mai mult. Efectele clinice se fac simțite după primele săptă­mâni, dar se pot observa și în ana­lizele de sânge: parametrii specifici ai bo­lilor de care suferă se îmbună­tățesc. Și asta, pentru că formulele noastre de ceaiuri și extracte sunt in­­dividualizate, făcute anume pen­tru bolnav! În asta constă, de fapt, succesul tratamentului! În plus, în com­poziție, punem plante cu efect de întărire a siste­mului imunitar, deci ajutăm organismul să lup­te singur cu boala. Fitoterapia ac­țio­nează mai lent, e drept, dar rezolvă cauzele declanșatoare ale bolii, ceea ce e fantastic! Principiile active din plante ajung până la nivel celular, detoxifică organismul, purifică sângele, curăță organele interne, procesele bio-chi­mice revin încet, încet la normal și corpul se revita­lizează. Nu-i o surpriză pentru noi să aflăm că în ur­ma curei pacientul se vindecă de mai multe boli în paralel!…

***

Renumele lui Gheorghe Motorca a depășit gra­nițele țării. În cabinetul lui din Oradea întâlnești pa­cienți din S.U.A., Ungaria, Germania, Israel, Repu­blica Moldova sau Austria… Echipa de medici și bio­chimiști cu care lucrează s-a întregit cu noi mem­bri, chiar din rândul familiei: soția sa, Ga­bri­ela, este medic, profesor universitar la Faculta­tea de Medicină din Oradea; fiica sa, Monica, me­dic pediatru de pro­fe­sie, a terminat de curând cursu­rile de fitoterapie ale Facultății de Me­di­cină „Carol Davila” din Bucu­rești. Așadar, la „Far­ma­cia Verde” viito­rul fitoterapiei e pe mâini bune!

Plec din Oradea încărcat cu da­ruri: trei pungi cu amestecuri de plan­te medicinale pentru ceaiuri, două stic­le cu extracte maronii și mi­ros amar, plus o sticluță mică, pe care scrie de mână „Florentin – Tam­ponaj pleoape”. Curând, o să-mi le­păd și eu ochelarii!

D-l GHEORGHE MOTORCA poate fi contactat la Cabinetul „Farmacia Verde” din Oradea, str. Traian Goga nr. 17, tel. 0259/425.252, 0744/570.585, 0745/521.988