Vârstele Săgetătorului

Nașterea

Ca orice semn de foc care se respectă, Să­ge­tătorul se mișcă repede și dorește să ajungă departe. Nu degeaba îi plac călătoriile în străinătate. Și ce călătorie poate fi mai palpitantă decât voiajul de trecere din tărâmul celor nenăscuți, în lumea în celor care au treabă pe lumea aceasta? Iată motivul pen­tru care travaliul mamelor de Săgetător nu este, în general, traumatic. Așa cum și perioada de gra­viditate este pentru mama Săgetătorului una ușoară și lipsită de probleme (deși se poate îngrășa ex­cesiv), deoarece ea se desfășoară sub oblăduirea ma­relui benefic Jupiter, care guvernează, printre altele, sarcina. Lucru lesne de înțeles, dacă ne gân­dim că Jupiter este cea mai mare dintre planetele cu­prinse în sistemul nostru solar, și femeile însăr­cinate ajung la forma lor maximă – la propriu și la figurat – cât timp așteaptă un copil. Dimen­siunile lui Jupiter i-au atras, de altfel, porecla de „planeta exagerării”, ceea ce poate explica faptul că fătul care se naște sub semnul Săgetătorului este, de mul­te ori, mai mare decât media nou-născuților. Pro­tec­ția oferită de Jupiter se mai reflectă și prin faptul că la nașterea unui Săgetător, rareori apar com­pli­cații, pentru mamă sau pentru copil. Iar plânsul unui Săgetător abia ajuns pe lume nu e un orăcăit molcom, ci mai degrabă un sunet triumfător de trâm­biță, prin care-și face simțită prezența, care, desigur, nu trebuie să treacă neobservată sub nici o formă. El anunță astfel că a venit pus pe treabă și plin de pozitivitate și dorește ca toată lumea să afle acest lucru. Pentru că energia mamei interac­țio­nează încă dinainte de naștere cu cea a copilului pe care-l poartă în pântece, la multe gravide însăr­cinate cu prunci Săgetători se observă o aplecare pronunțată către studii, călătorii, spiritualitate sau lecturi instructive.

Sugarul

E fără îndoială un bebeluș vioi, care captează nu numai atenția părinților, dar și pe cea a bunicilor, a bonei, a vizitatorilor, a celor care trec pe lângă cărucior, în parc… Cum Dumnezeu face asta, fiind atât de mic? Păi, în primul rând, dispune de toate trăsă­turile care fac să ne fie drag un sugar: fruntea bombată, ochii (cea mai mare parte a timpului) zâmbitori și o manieră amuzantă de a-și mișca bra­țele și picioarele. Veți spune că orice prunc își miș­că incongruent membrele, pentru că nu a învățat încă să le stăpânească. Dar dacă-l urmăriți cu aten­ție pe copilul Săgetător, care-și agită brațele și pi­cioarele, veți observa că, într-adevăr, felul în care o face are ceva caraghios, care te face să zâmbești. Ce mai atrage atenția asupra lui este un aer bine­voitor față de adulții care se simt flatați de faptul că sunt băgați în seamă de mititel, care nici nu e în stare încă să stea în picioare.

Bebe Săgetător poate rămâne singur fără pro­bleme. De multe ori, cei care au grijă de el îl găsesc treaz, jucându-se liniștit cu degetele de la mâini sau de la picioare sau studiind jucăriile care se rotesc deasupra patului. Nu e genul care începe să plângă dacă se trezește și nu se află nimeni prin preajmă. Gân­gu­rește mai mult decât țipă sau plânge. Însă în momentul în care are cu ade­vărat nevoie de ceva, țig­nalul pe care-l dă e greu, dacă nu impo­sibil de ignorat, și nici nu încetează până când nu este îndepărtată cauza disconfortului său. Unul dintre cele mai re­confortante lu­cruri la sugarul Săge­tător este pofta lui de mâncare. Multe mame tinere se plâng că odraslele pe care le alăp­tează nu au putere să sugă. Nu e și cazul marii ma­jorități a mamelor de Săgetători. Aceștia cresc văzând cu ochii, pentru că au puterea și deter­minarea de-a se servi din plin de la sânul mamei.

Preșcolarul

Mulți copii născuți sub acest semn zodiacal atrag atenția prin ușurința cu care, încă de la o vârstă fragedă, sunt în stare să învețe o sumedenie de lucruri, rapid și fără dificultăți, îndeosebi să scrie și să citească. Acești copii precoce au o mare do­rință de-a ști cât mai multe și par să învețe fără efort. Părinții și educatorii ar trebui să știe să-i îndrume ca să-și continue progresul în ale învățării, fără să le bage însă în cap că sunt mai presus de ceilalți, căci asta poate să le alimenteze vanitatea, la care destul de mulți sunt predispuși. Dacă li se spune, în schimb: „Uite, tu știi deja să citești și citești ca un copil care merge deja la școală, dar Tudor sare cel mai departe, Gabriela desenează fru­­mos, iar Victor cântă fără greșeală”, Săge­tă­torul va înțelege din timp să aprecieze varietatea și diversitatea de însușiri a oamenilor și nu va ajunge să-i privească cu bunăvoință reală (ceea ce face oricum), dar puțin de sus. Lecție de un folos cu atât mai mare, cu cât o învață mai devreme. Și mai este un pericol care apare atunci când se bate prea tare moneda pe faptul că iese în evidență. Prea multe lau­de i se pot urca la cap și e foarte posibil să se străduiască mai puțin să exceleze, cât să se facă remarcat.

În anii de școală

Școlarul Săgetător nu face parte dintre copiii care de abia așteaptă să meargă la școală, pen­tru a veni acasă dezamăgiți, anunțând că nu se mai duc și a doua zi. Procesul de învățare, în multiplele sale forme, îl fascinează și se implică activ. Dacă îl in­teresează un subiect, se documen­tează cu pasiune, ajungând să trezească interesul dascălilor și ad­mirația colegilor. Contrar credinței larg răspândite, e mai greu să-i faci pe colegi să te pri­vească cu respect, decât pe profesori. Cum reu­șește Săge­tătorul? El are două atuuri. Primul, faptul că nu e tocilar, e practic incapabil să învețe mecanic ceva ce nu are sens pentru el. Cel de-al doilea este pa­siunea și stilul viu în care redă cunoștințele. Ce îl mai distinge pe școlarul Săge­tător, situându-l într-o categorie aparte, este modul în care se pliază pe formatul sistemului de învăță­mânt, fără să de­vină un rezultat șablon al acestuia. Pentru el, sistemul de învățământ este un fel de hrană care i se oferă, pentru ca el să aibe de unde să aleagă. Își des­coperă, pe măsură ce are acces la mai multe materii predate, mai multe subiecte de interes și este im­portant ca, de la un punct încolo, părinții și edu­catorii să intervină, dacă numărul temelor se înmulțește prea tare. În felul acesta evităm ca Să­getătorul să devină un adult cu o mare deschidere mentală, dar cunoștințe superficiale, în mai multe domenii. Sau, cum se spune în sport, „s-a născut talent și a murit speranță”. În general, este ușor să-i predăm cunoștințe unui elev Săgetător. Mai greu este ca tânărul să fie învățat să stabilească o prio­ri­tate clară a numeroaselor sale preocupări și să nu trea­că de la o temă la alta, înainte de a o fi aprofun­dat pe prima. Pe de altă parte, lejeritatea față de ce înseamnă școală, plăcerea reală de a învăța îm­preună cu alții îl fac pe Săgetător să fie apreciat de ceilalți colegi. Asta, cu atât mai mult cu cât are răb­dare să le explice celor care nu au înțeles anumite noțiuni, despre ce este vorba. O face cu claritate și, adesea, cu o doză binevenită de umor.

În adolescență

Pentru că Săgetătorul vine la pachet cu simțul umorului, iar râsul este, după cum se știe, o mo­dalitate ga­ran­tată de a se face agreat, ajunge cu ușurință să câș­tige o popularitate de care, mai ales la această vârs­tă, orice om are nevoie, pentru a se simți integrat și acceptat în grup. Căci despre asta este vorba în această dificilă perioadă de tranziție numită ado­lescență: gradul de acceptare al celor din aceeași generație. Odată ce află despre această ca­litate și se asigură că nu este trecătoare, ado­les­centul Să­getător ajunge adesea să dea tonul. Ni­ciodată nu este în pană de idei. Într-un weekend plic­tisitor de vară, știe să organizeze ad-hoc un concert în garajul părinților. Ba chiar lansează și in­vitații și se poate alege în final și cu niscaiva ca­douri. Asta nu înseamnă că acel concert improvizat se ri­dicase la înălțimea celor de la Sala Pa­latului, dar probabil că fusese mult mai simpatic. De exem­plu, Săgetătorul inventiv poate folosi o cratiță pe post de tobă și știe să facă lu­minație de sce­nă cu veiozele din dor­mi­torul pă­rinților. Efectul va fi amuzant, stân­gă­ciile accep­tate, adău­gând un far­mec aparte acestui act artistic spontan. Evi­dent, pozele și filmulețele vor fi distri­buite rapid în mediile sociale și vor provoca, dacă nu ad­mirație pentru virtuozitate, apreciere pentru încer­carea sinceră și forma amuzantă a proiectului improvizat. Peste o săptă­mână, Săgetătorul nostru se poate trezi cu o cerere de bis și către sfârșitul verii, cine se trezește că, mai în glu­mă, mai în se­rios, a creat o trupă?! Sen­sibil mai relaxat de­cât alți ado­­lescenți care trăiesc mai degrabă peni­bilul vârstei, cu încercările sale dramatice de a-și des­coperi identitatea prin rebeliune, Săge­tătorul are ca­pacitatea de a se privi pe sine cu umor. Sigur vor fi momente în care va da cu bâta în baltă, va mai țipa la mama, cu sau fără rost, îl va mai critica pe tata, dar în esență, va ajun­ge la împă­ciuire, arun­când la momentul potri­vit o glumă care să deten­sioneze starea conflictuală creată.

Tânărul adult

În mod paradoxal, mulți Săgetători se simt mai în largul lor în perioada expansivă a adolescenței, decât în postura limitativă de adult, care presupune că e cazul să se înhame la tot felul de res­pon­sa­bi­lități de care nu are nici un chef. Motiv pentru care unii dintre ei ajung să se refugieze în ipostaza de veșnic student. E adevărat, nu sunt neapărat con­știenți că aceasta este o formă de evadare din plic­tisitoarea lume a obligațiilor și așteptărilor sociale. Ei sunt cu adevărat pasionați de cunoaștere, cu con­diția să fie vorba de cel puțin două domenii dis­tinc­te. Un cunoscut astrolog britanic spunea, mai în glumă, mai în serios, că Săgetătorii ar avea nevoie de două joburi în domenii diferite și de un hobby care să-i pasioneze. Din fericire, există cariera de pro­fesor universitar, care îl poate salva pe Săge­tătorul cel veșnic însetat de cunoaștere, de tentanția de a-și lua cel de-al cincilea masterat, la patruzeci și ceva de ani. Va face o treabă foarte bună, cu condiția să-și dea seama că îi este deschisă această opțiune. Vedeți dumneavoastră, Săgetătorul vede uneori atât de departe, încât nu observă ce se află sub nasul lui.

Pentru majoritatea Săgetătorilor, însă, nevoia de mișcare se manifestă concret, motiv pentru care îi găsim pe mulți dintre ei activând în lumea spor­tului, unde pot fie continua competitivitatea desco­perită încă în copilăria mică, fie să își descarce energia puternică, dar inegală. În ceea ce privește viața profesională, după ce trec prin câteva dezamă­giri provocate de încrederea lor câteodată excesivă în oameni și câteva schimbări (uneori surprin­ză­toare) în carieră, își dau seama cam ce li s-ar po­tri­vi. Dar mai învață ceva despre ei, și anume, că au un grad de independență care îi face să nu se simtă confortabil când desfășoară o muncă rutinie­ră, de birou, ci au nevoie să cerceteze mereu și să-și lăr­gească orizontul, să încerce noi abordări. De aceea se simt atât de în largul lor să interac­ționeze cu persoane din culturi sau medii sociale diferite, căci din fiecare experiență de acest fel au de învățat ceva nou. Ajung astfel să înțeleagă că viața arată altfel în perspectiva altora, că sunt multe puncte de ve­dere asupra unui subiect și că nu-și poți forma o pri­vire de ansamblu înainte de-a le înțelege. Le face plăcere să evolueze într-un mediu multicultural, unde se simt ca peștele în apă, deoarece într-un ase­menea ambient reușesc să strângă genul de cu­noștințe care-i pregătesc pentru ceea ce au de făcut ulterior.

În floarea vârstei

Există o corespondență între planete și diferitele vârste pe care le traversează omul în devenirea lui. Jupiter, planeta guvernatoare a Săgetătorului, este asociată cu maturitatea. Lunând în considerare așteptarea de viață în epoca actuală, cei mai mulți autori îi atribuie cel de-al cincilea deceniu de viață. Este vârsta la care omul a adunat suficientă expe­riență și, în cazul Săgetătorului, destulă cunoaștere pentru a fi sigur pe sine, atunci când transmite al­tora ceea ce știe. Pe parcursul deceniilor premer­gă­toare, el a experimentat, a obser­vat, a studiat, ceea ce îi permite acum să acceadă la poziții importante în societate. Fiindcă a încercat mereu să vadă lumea și prin prisma al­tora, a devenit o persoană tolerantă și și-a format dis­cer­nământul necesar pentru a-și susține con­vingător argumentele. Discursul său este interesant, presărat cu glume, dar totodată profund. El a devenit un specialist, cineva capabil să se descurce în poziții care presupun autoritate, prin­ci­pialitate și luarea deciziilor.

Pe Săgetători îi găsim ade­sea ca înalți funcțio­nari în sfera justiției sau a bisericii, în cer­cu­rile academicienilor sau în sfera diplo­mației, printre parlamentari, dar și în lumea modei sau prin­tre medicii care-și trăiesc voca­ția. La acestă vârstă, Săge­tă­torul și-a consolidat principiile (rămâ­nând însă re­ceptiv la nou și la inedit) și și-a do­vedit că presti­giul și siste­mul de valori îi sunt mai im­por­tante decât simpla acumu­lare de bani. Același Jupi­ter, stă­pânitorul zodiei, are grijă ca su­pușii săi care au avut o traiectorie demnă de energia marelui benefic să pros­pere și să se poată dedica pre­ocu­părilor lor, scutiți de gri­ja zilei de mâi­ne.

Vârsta maturității e una a îm­plinirilor. Acestea nu se mani­festă doar în plan social sau pro­fesio­nal, ci și la nivelul cor­pului, care se poate împlini chiar peste măsură, de­oarece Jupiter deține și porecla de „planeta exa­gerării”. La cei pe care-i guvernează Jupiter, vorba potrivit căreia „pofta vine mâncând” se aplică în 90 la sută dintre cazuri, iar rotunjimile, odată depuse, vor fi tare greu de dat jos. Din fe­ricire, felul în care se depun kilogramele le subli­niază aerul binevoitor, amabil. Una dintre exage­rările de care Săgetătorul ar trebui să se ferească, în dorința sa de-a ajuta pe toată lumea, e să promită că va interveni. A se an­gaja astfel, mai ales ajuns într-o poziție vizibilă, poate fi o greșeală, dacă nu e sigur că poate cu ade­vărat rezolva problema respectivă. Pentru Săgetător ar fi mai înțelept să spună că va încerca să rezolve o problemă decât să promită că o va face. Mai ales că rezolvarea unor probleme se dovedește uneori mult mai complexă decât pare la prima vedere. Adoptând o atitudine mai prudentă, el nu riscă să se se dezamăgească nici pe sine, nici pe petiționar.

La vârsta senectuții

Se spune adesea că la bătrânețe, oamenii dau în mintea copiilor. Acest lucru nu i se poate întâmpla Săgetătorului (și nici Gemenilor, semnul său opus), deoarece încă din vechime, această axă zodiacală a primit numele „puer eternus”, veșnicul copil. Cum ar putea un „veșnic copil” să dea în mintea copiilor, dacă nu a părăsit-o niciodată?! Săgetătorul care știe să-și păstreze forma fizică (cu rotunjimile de rigoare, dar în limite rezonabile) și face suficientă mișcare, se bucură chiar la o vârstă înaintată de sprinteneală și de o remarcabilă tinerețe a spiritului. Îi fac cum nu se poate mai bine plimbările lungi în aer liber, de preferință cu câinele său credincios, plim­bări care nu arareori îi aduc noi prieteni. Da, Săgetătorul știe când și cum să plaseze o vorbă de duh, care aduce zâmbete și comentarii amuzante din partea celor din jur. Și pentru că are mereu cu­vintele la el, iată cum se ajunge la un schimb de nu­mere de telefon. De când cu mediile sociale, Săge­tătorul cel obișnuit cu statutul unei persoane popu­lare, încă hăt!, din adolescență, poate să strângă și ca senior o puzderie de like-uri și de persoane care-i urmăresc peripețiile în spațiul virtual. Dar, pentru că este un personaj la fel de viu la vârsta a treia ca în oricare altă perioadă a vieții sale, Săge­tătorul simte nevoia de interacțiune directă, de acel schimb de energie care însuflețește atât actorul, cât și pu­bli­cul din sală, atât profesorul, cât și pe cei din cla­să, și care se pierde în bună parte atunci când ener­giile sunt mediate de un ecran. Săge­tătorul îi va citi nepotului o carte mai degrabă, decât să îi pună în față un film de desene animate, și îl va duce să că­lărească un ponei mai degrabă, decât să se joa­ce cu el pe calculator.

În decursul vieții, Săgetătorul și-a băgat nasul într-o sumedenie de cărți. Sau a cercetat diferite culturi și popoare care i-au creat o înțelegere mai cu­prinzătoare asupra vieții decât cea a majo­rității semenilor săi. Acest lucru se simte în perso­nalitatea lui și îi face pe mulți dintre oamenii tineri care-l în­conjoară să vină la el pentru răspun­suri la marile întrebări ale vieții. Și apoi, Săgetătorul se pri­cepe să dea răspunsuri care să-i ajute pe cei mai tineri să se orienteze în cău­tările lor. Însăși personalitatea lui, în ultima parte a vieții, este o inspirație pen­tru cei care vor ajunge, vrând ne­vrând, să se confrunte și ei cu aceas­tă vârstă de bilanț. Pentru că el pri­vește viitorul, cel de dincolo de trup, nu doar cu acceptare și îm­păcare, ci și cu încredere și umor.