Bătălia care urmează

Se spune, în sport, că cel mai im­portant meci e cel care urmează. Acum, că ale­ge­rile prezidențiale s-au încheiat, cel mai im­portant „meci” devine cel al localelor. Iar când vorbim de locale, cel mai important test este cel al alegerilor pentru Primăria Ca­pitalei. Ca număr de vo­turi necesare pentru înves­ti­re, ale­ge­rile pentru fotoliul de primar al Bucu­reș­tiului sunt cel mai re­prezentativ scru­tin după cel pentru Co­troceni și repre­zintă, neoficial, o declarație de intenție pentru o viitoare carieră la cel mai înalt nivel, lucru probat deja în cazul lui Traian Băsescu. Gabriela Firea era și ea, cât pe ce, să folosească trambulina Pri­mă­riei Generale pentru un post de preșe­dinte al PSD și, mai apoi, pentru o candidatură la prezidențialele din acest an. Nu s-a în­tâmplat asta, și nu e sigur dacă primărița nu a preferat ea însăși să rămână în afara jocului, calculând, la fel ca Dacian Cioloș, că mizează pe o carte necâștigătoare în fața lui Klaus Io­hannis.

Acum, însă, ambiția lui Firea e să re­câștige Bucureștiul, iar cum PNL nu pare hotărât să parieze pe alegerile în două tururi – în ciuda indicațiilor lui Iohannis în acest sens – opoziția din Capitală va avea serioase probleme în a învinge candidatul PSD. Spre deosebire de Viorica Dăncilă, Gabriela Firea chiar este un candidat re­dutabil. Că, sub con­du­cerea sa, Bucu­reș­tiul se înfundă pe zi ce trece, nu e o noutate pentru nimeni. La 30 de ani de la căderea comunis­mu­lui, zeci de blocuri din capitala cu un produs intern brut la nivelul celor mai bogate regiuni ale Europei au ajuns să stea în frig și să se roage la sfinți pentru un dram de apă călâie. Dar carisma fostei jurnaliste, inteligența și rețeta sa populistă, cu bani pompați în tot felul de facilități și gratuități pentru diferite categorii de vo­tanți, îi garantează un scor peste cel al par­tidului. Însă ade­vărata dificultate în schim­barea prima­rului de la București nu ține de Ga­bri­ela Firea, ci de incapacitatea parti­delor de centru-dreapta de a se coaliza pen­tru a-și asigura victoria. Alianța USR-PLUS, șubrezită după eșecul de la prezi­dențiale, are deja mai multe nume pe listă. PNL, marele câștigător de la prezidențiale, nu are un nume pregătit și sondează, din nou, vechea stratagemă cu Rareș Bogdan. Ar fi un semnal prost pentru un partid gon­flat precum PNL, să nu meargă cu un candidat propriu la București, dar realitatea e că nu prea are pe cine să împingă în față. USR-PLUS are, în schimb, două nume cu mare vi­zi­bilitate, Nicușor Dan și Vlad Voi­cu­lescu. Greu de crezut că unul dintre ei poate fi impus prin decizie politică! Toc­mai de aceea, devine foarte plau­zibilă pre­luarea „modelului Budapesta”, unde opo­zi­ția unită tocmai a câștigat în fața can­didatului lui Viktor Orban ale­gerile pre­li­minare. Nu e un model in­ven­tat de unguri, e doar importat în par­tea noastră de lume din America, acolo unde fiecare candidat e va­lidat printr-un scrutit deschis, neoficial. Sunt voci care merg deja pe linia asta, când vine vorba de alegerea candidatului pentru Bucu­­rești: să fie amplasate mai multe cor­turi prin oraș, unde oamenii să aleagă, timp de mai multe zile, contracandidatul Gabri­elei Firea. Rămâne de văzut dacă va fi așa. Ar fi, în orice caz, un pas mare înainte în democrația noastră: un candidat ales de oameni, nu impus în discuții de culise.