
Se spune, în sport, că cel mai important meci e cel care urmează. Acum, că alegerile prezidențiale s-au încheiat, cel mai important „meci” devine cel al localelor. Iar când vorbim de locale, cel mai important test este cel al alegerilor pentru Primăria Capitalei. Ca număr de voturi necesare pentru învestire, alegerile pentru fotoliul de primar al Bucureștiului sunt cel mai reprezentativ scrutin după cel pentru Cotroceni și reprezintă, neoficial, o declarație de intenție pentru o viitoare carieră la cel mai înalt nivel, lucru probat deja în cazul lui Traian Băsescu. Gabriela Firea era și ea, cât pe ce, să folosească trambulina Primăriei Generale pentru un post de președinte al PSD și, mai apoi, pentru o candidatură la prezidențialele din acest an. Nu s-a întâmplat asta, și nu e sigur dacă primărița nu a preferat ea însăși să rămână în afara jocului, calculând, la fel ca Dacian Cioloș, că mizează pe o carte necâștigătoare în fața lui Klaus Iohannis.
Acum, însă, ambiția lui Firea e să recâștige Bucureștiul, iar cum PNL nu pare hotărât să parieze pe alegerile în două tururi – în ciuda indicațiilor lui Iohannis în acest sens – opoziția din Capitală va avea serioase probleme în a învinge candidatul PSD. Spre deosebire de Viorica Dăncilă, Gabriela Firea chiar este un candidat redutabil. Că, sub conducerea sa, Bucureștiul se înfundă pe zi ce trece, nu e o noutate pentru nimeni. La 30 de ani de la căderea comunismului, zeci de blocuri din capitala cu un produs intern brut la nivelul celor mai bogate regiuni ale Europei au ajuns să stea în frig și să se roage la sfinți pentru un dram de apă călâie. Dar carisma fostei jurnaliste, inteligența și rețeta sa populistă, cu bani pompați în tot felul de facilități și gratuități pentru diferite categorii de votanți, îi garantează un scor peste cel al partidului. Însă adevărata dificultate în schimbarea primarului de la București nu ține de Gabriela Firea, ci de incapacitatea partidelor de centru-dreapta de a se coaliza pentru a-și asigura victoria. Alianța USR-PLUS, șubrezită după eșecul de la prezidențiale, are deja mai multe nume pe listă. PNL, marele câștigător de la prezidențiale, nu are un nume pregătit și sondează, din nou, vechea stratagemă cu Rareș Bogdan. Ar fi un semnal prost pentru un partid gonflat precum PNL, să nu meargă cu un candidat propriu la București, dar realitatea e că nu prea are pe cine să împingă în față. USR-PLUS are, în schimb, două nume cu mare vizibilitate, Nicușor Dan și Vlad Voiculescu. Greu de crezut că unul dintre ei poate fi impus prin decizie politică! Tocmai de aceea, devine foarte plauzibilă preluarea „modelului Budapesta”, unde opoziția unită tocmai a câștigat în fața candidatului lui Viktor Orban alegerile preliminare. Nu e un model inventat de unguri, e doar importat în partea noastră de lume din America, acolo unde fiecare candidat e validat printr-un scrutit deschis, neoficial. Sunt voci care merg deja pe linia asta, când vine vorba de alegerea candidatului pentru București: să fie amplasate mai multe corturi prin oraș, unde oamenii să aleagă, timp de mai multe zile, contracandidatul Gabrielei Firea. Rămâne de văzut dacă va fi așa. Ar fi, în orice caz, un pas mare înainte în democrația noastră: un candidat ales de oameni, nu impus în discuții de culise.