– Rezultatele catastrofale obținute de România la testele PISA au generat nu numai aprinse controverse politice, ci și sentimentul că educația devine un pariu pierdut. Cu ce consecințe? Și care ar fi soluțiile?
– Consecințele sunt dramatice și se traduc, pe scurt, în exodul creierelor, adică plecarea în masă a absolvenților valoroși către instituțiile de învățământ din țările avansate. Cei care rămân, mai ales în zonele mai puțin dezvoltate ale țării, devin victimele unui sistem submediocru, care nu îi pregătește pentru o piață a muncii tot mai competitivă. În perspectivă, penuria de forță de muncă înalt și mediu calificată va afecta economia românească, o economie care, de altfel, resimte și lipsa forței de muncă manuale. Imaginați-vă apoi și care va fi nivelul spiritului civic al unei populații pe jumătate incapabile să înțeleagă un text sau un raționament, adică analfabetă funcțional, și tabloul înapoierii naționale va fi aproape complet. Este tabloul cel mai elocvent al consecințelor guvernării PSD din ultimii 7 ani, căci principala preocupare a acestui partid în 2012 a fost să distrugă reforma realizată de Daniel Funeriu și Mircea Miclea, cu sprijinul lui Traian Băsescu și al lui Emil Boc. Mai grav este că nici PNL nu a înțeles că educația avea nevoie de un echivalent contemporan al lui Spiru Haret, și nu de o mediocritate care să ne spună că nu trebuie să fim îngrijorați de rezultatele testelor PISA, pentru că „sunt evaluări internaționale”, iar accentul acestora „nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă”. Mai bine codași la noi în sat, nu-i așa, decât fruntași în clasamentul OECD, cum sunt China, Estonia, Irlanda, Finlanda și Polonia, de pildă. Când un ministru al educației gândește în acești termeni, este greu să speri că lucrurile se vor schimba în bine, pentru că înțelegi că nici PNL nu este mai interesat de reformarea educației decât era PSD. Poate doar de menținerea unui statu quo păgubos pentru țară, dar benefic pentru politicieni.
– După înlăturarea Vioricăi Dăncilă de la conducere, PSD dă semnale că s-ar pregăti pentru o „schimbare la față”. Ne putem gândi la o schimbare de substanță, sau va fi doar o operațiune cosmetică?
– Este greu de spus, deocamdată, pentru că oamenii din jurul noului lider, Marcel Ciolacu, nu sunt personalități de mare calibru intelectual sau moral. Ei au înțeles doar că obediența partidului față de Liviu Dragnea i-a dus la 20-22% din opțiunile de vot, mult în urma PNL. Surse politice din partid ne asigură că PSD va renunța la discursul aberant, privind „statul paralel”, și va încerca să remedieze dezastrul din justiție, renunțând chiar la Secția Specială, pe care a apărat-o cu înverșunare, așa cum a apărat și legea recursului compensatoriu, pentru a cărei abrogare a votat acum. O schimbare de ton am văzut și față de diaspora, mai mulți lideri criticându-l dur pe Niculae Bădălău, pentru afirmațiile sale insultătoare la adresa românilor din străinătate. Cât de sincere au fost însă aceste critici? Mai degrabă sunau ca un discurs rostit la comandă de oameni care au tolerat ani de zile mitocăniile unui Șerban Nicolae, Eugen Teodorovici sau Nicolae Bacalbașa. Trebuie să fim deci prudenți și să nu ne entuziasmăm. Oamenii PSD au rămas, în linii mari, aceiași. Se vorbește, într-adevăr, de marginalizarea unor personaje toxice, ca Florin Iordache sau Eugen Nicolicea, dar ce va face partidul cu Olguța Vasilescu, exponenta de frunte a curentului prm-ist din partid, cea care zilele trecute susținea că PNL ar fi avut bani la buget, dacă refuza să-și plătească datoriile față de companiile private sau față de furnizorii internaționali. Nu am auzit vreun psd-ist care să o critice pentru această apologie a incorectitudinii, cum nu am auzit nici o condamnare a modului catastrofal în care Gabriela Firea a gestionat Capitala, condamnându-i pe bucureșteni să se confrunte zilnic cu o infrastructură în colaps. Să așteptăm, așadar, materializarea pașilor înapoi anunțați în privința justiției, dar să nu-i credem pe cuvânt. Este timpul să fim mult mai exigenți, nicidecum mai indulgenți, față de clasa noastră politică și, mai ales, față de cei care au adus România în situația actuală.
