Rodica Culcer despre…”Tragicul tablou al înapoierii naționale”

– Rezultatele catastrofale obținute de România la testele PISA au generat nu numai aprinse controverse politice, ci și sentimentul că educația devine un pariu pierdut. Cu ce consecințe? Și care ar fi soluțiile?

– Consecințele sunt dramatice și se traduc, pe scurt, în exodul creierelor, adică plecarea în masă a absol­ven­ților valoroși către instituțiile de învățământ din țările avan­sate. Cei care rămân, mai ales în zonele mai puțin dez­voltate ale țării, devin victimele unui sistem subme­diocru, care nu îi pregătește pentru o piață a muncii tot mai competitivă. În perspectivă, penuria de forță de mun­că înalt și mediu calificată va afecta economia ro­mâ­nească, o economie care, de altfel, resimte și lipsa forței de muncă manuale. Imaginați-vă apoi și care va fi nivelul spiritului civic al unei populații pe jumătate incapabile să înțeleagă un text sau un raționament, adi­că analfabetă funcțional, și tabloul înapoierii naționale va fi aproape complet. Este tabloul cel mai elocvent al consecințelor gu­ver­nării PSD din ultimii 7 ani, căci principala preo­cupare a acestui partid în 2012 a fost să distrugă reforma realizată de Daniel Funeriu și Mircea Miclea, cu sprijinul lui Traian Bă­sescu și al lui Emil Boc. Mai grav este că nici PNL nu a înțeles că educația avea nevoie de un echi­valent contem­poran al lui Spiru Haret, și nu de o medio­cri­tate care să ne spu­nă că nu trebuie să fim îngrijorați de rezultatele testelor PISA, pen­tru că „sunt evaluări inter­na­ționale”, iar accentul aces­tora „nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe apli­carea cunoştinţelor în situaţii con­crete de viaţă”. Mai bi­ne codași la noi în sat, nu-i așa, decât fruntași în cla­sa­mentul OECD, cum sunt Chi­na, Estonia, Irlanda, Fin­landa și Polonia, de pildă. Când un ministru al educației gândește în acești termeni, este greu să speri că lucrurile se vor schimba în bine, pentru că înțelegi că nici PNL nu este mai interesat de reforma­rea educației decât era PSD. Poate doar de menținerea unui statu quo păgubos pentru țară, dar benefic pentru politicieni.

– După înlăturarea Vioricăi Dăncilă de la condu­cere, PSD dă semnale că s-ar pregăti pentru o „schim­bare la față”. Ne putem gândi la o schimbare de substan­ță, sau va fi doar o operațiune cosmetică?

– Este greu de spus, deocamdată, pentru că oamenii din jurul noului lider, Marcel Ciolacu, nu sunt perso­nalități de mare calibru intelectual sau moral. Ei au în­țeles doar că obediența partidului față de Liviu Dragnea i-a dus la 20-22% din opțiunile de vot, mult în urma PNL. Surse politice din partid ne asigură că PSD va renunța la discursul aberant, privind „statul paralel”, și va încerca să remedieze dezastrul din justiție, renunțând chiar la Secția Specială, pe care a apărat-o cu înverșu­nare, așa cum a apărat și legea recursului compen­sa­toriu, pen­tru a cărei abrogare a votat acum. O schim­bare de ton am văzut și față de diaspora, mai mulți lideri criti­cându-l dur pe Niculae Bădălău, pentru afirmațiile sale insultătoare la adresa românilor din străinătate. Cât de sincere au fost însă aceste critici? Mai degrabă sunau ca un discurs rostit la comandă de oa­meni care au to­lerat ani de zile mitocăniile unui Șer­ban Nicolae, Eugen Teo­dorovici sau Nicolae Bacal­bașa. Trebuie să fim deci pru­denți și să nu ne entuziasmăm. Oamenii PSD au rămas, în linii mari, aceiași. Se vor­bește, într-adevăr, de margina­lizarea unor personaje toxice, ca Florin Ior­dache sau Eu­gen Nicolicea, dar ce va face partidul cu Olguța Vasi­lescu, exponenta de frunte a curentului prm-ist din partid, cea care zilele trecute susținea că PNL ar fi avut bani la buget, dacă refuza să-și plătească dato­riile față de companiile private sau față de furnizorii interna­ționali. Nu am auzit vreun psd-ist care să o critice pentru această apo­logie a inco­rec­ti­tu­di­nii, cum nu am auzit nici o con­dam­nare a modului catas­trofal în care Gabriela Firea a ges­tionat Capitala, con­dam­nân­du-i pe bucureș­teni să se con­frunte zilnic cu o in­fra­structură în colaps. Să așteptăm, așadar, mate­riali­zarea pașilor înapoi anun­țați în privința justiției, dar să nu-i credem pe cuvânt. Este timpul să fim mult mai exigenți, nicidecum mai indul­genți, față de clasa noas­tră politică și, mai ales, față de cei care au adus Ro­mânia în situația actuală.