
• Până în secolul 19, s-a crezut că ienupărul este planta în care își aflau locul de trecere către lumea de dincolo sufletele morților. Între timp, virtuțile sale terapeutice au înlocuit magia cu sănătatea. Puține alte plante au o forță vindecătoare atât de mare ca a lui •
Tratamente interne
* Boli renale – Decoct concentrat din fructe de ienupăr și lapte – se pune la fiert un pumn de boabe de ienupăr în 500 ml apă și se lasă până scade la jumătate. Se îndoiește cu lapte și se bea.
– Amestec în părți egale din boabe de ienupăr (2 linguri), rădăcină de pătrunjel rasă (2 linguri) și rădăcină rasă de urzică. Se fierb într-un litru de apă, până ce scade la jumătate. Se beau trei cești pe zi.
* Pietre la rinichi – Se prepară o infuzie din 2 lingurițe cu boabe de ienupăr uscate, care se opăresc cu o ceașcă cu apă. Se lasă 15 minute, apoi se strecoară. Se iau câte 4 lingurițe pe zi, la intervale egale de timp.
* Stimularea digestiei – Se prepară o infuzie din 2 lingurițe cu boabe uscate la o cană cu apă clocotită. Se iau 4-5 linguri pe zi.
* Edeme renale și cardio-renale – Decoct diluat din 10-20 boabe de ienupăr fierte într-un litru de apă. Se beau două căni pe zi.
– Infuzie concentrată din 2 lingurițe cu boabe opărite cu o cană de apă. Se iau 3-4 linguri pe zi. Nu se aplică tratamentul la bolnavii cu iritații puternice ale căilor urinare, mai ales la cei ce urinează cu sânge.
* Anorexie – Infuzie din 2 lingurițe cu boabe de ienupăr la o cană cu apă clocotită. Se beau trei cești pe zi.
* Dureri de stomac, arsuri, indigestie – 5 boabe de ienupăr proaspete sau uscate se zdrobesc și se toarnă deasupra o cană cu apă în clocot. Se lasă 10 minute la infuzat. E bun și la reumatism. Nu trebuie folosit în caz de infecții renale.
* Obezitate, reținere de apă în țesuturi – Este indicată cura cu boabe de ienupăr, repetată de trei-patru ori. Pentru a obține o scădere rapidă în greutate, se va lua, trei zile la rând, câte o lingură de tinctură de ienupăr într-un pahar cu apă, de două-trei ori pe zi. Apa va fi astfel eliminată prompt din țesuturi, care-și vor pierde rapid aspectul „pufos”. Cantități ceva mai mari de boabe de ienupăr taie pofta de mâncare.
Tratamente externe
* Reumatism – Se fierb 100 g boabe de ienupăr într-un litru de apă. Se strecoară și se adaugă în apa din baie.
* Gută – Se prepară o soluție de ienupăr prin fierberea a 3 kg ramuri și 200 g boabe în 10 litri de apă. Se strecoară și se toarnă în apa de baie (37°C).
* Afecțiuni neuro-musculare, astm – Se fac băi cu ienupăr, corelate cu masaj cu un unguent (poate fi și din comerț), în care s-au adăugat câteva picături de ulei volatil de ienupăr (se găsește la Plafar).
REȚETE CU IENUPĂR

Ulei de ienupăr
Ingrediente: 1 linguriță cu boabe de ienupăr, 1 linguriță cu ace de ienupăr, 1 linguriță frunze de rozmarin, 1 linguriță dcue flori de lavandă, 200 ml ulei de măsline.
Mod de preparare: Se pun ingredientele într-o sticlă de culoare deschisă. Se scutură zilnic, iar după 3-4 săptămâni se strecoară. Se toarnă în sticle de culoare închisă. Se recomandă la fricționarea membrelor atinse de reumatism și pentru stimularea circulației periferice. O baie de aburi în care se pun câteva picături de ulei de ienupăr calmează bronșita și infecțiile pulmonare.
Unt de ienupăr
Ingrediente (pentru 200 g): 250 g unt, 1 bucată de ghimbir, 1 cățel de usturoi, câte 2 coji de portocală și de lămâie, 1 lingură cu boabe de ienupăr, 1 linguriță cu semințe de coriandru, 1 linguriță boabe de piper.
Mod de preparare: Se clarifiază untul într-o crăticioară, se ia spuma, iar untul clarifiat se toarnă într-un alt vas și se încălzește din nou. Se curăță usturoiul, se taie în două și se pune în unt, împreună cu celelalte ingrediente. Se lasă pe foc slab 5 minute, apoi se lasă să se răcească. Se strecoară și se pune la rece într-un recipient.
Are aceleași întrebuințări ca uleiul de ienupăr, dar se poate folosi și la mâncărurile de carne (vânat).
Câteva sfaturi utile
* Boabele de ienupăr se recoltează din august până la începutul iernii. Din cauza acelor care le înconjoară, sunt greu de cules cu mâna, de aceea se scutură în coșuri.
* Acele de ienupăr și rămurelele tinere se culeg din luna aprilie și până în iunie. Boabele se culeg din septembrie până în decembrie. Se spală și se aleg cele bune de cele stricate.
* Cei ce doresc să culeagă personal ienupăr trebuie să știe că în unele locuri planta este protejată. Pe de altă parte, există soiuri de ienupăr care sunt otrăvitoare. Cel mai sănătos este ienupărul de munte, care crește până la 3500 de metri, în tufe cu ramurile întinse pe pământ, din cauza vânturilor puternice care bat pe înălțimi.