Rodica Culcer despre… Un test de patriotism

– Conflictul internațional generat de asasinarea de către americani a liderului militar iranian So­lei­mani a inflamat întreaga lume. În ce poziție se găsește România în această criză? Avem a ne teme?

– România nu se poate raporta la criza declanșată de asasinarea generalului Soleimani decât în calitatea sa dublă de membră a NATO și a UE, ceea ce prezintă, alături de responsabilități, atât riscuri, cât și garanții de securitate. Potrivit analiștilor credibili, este probabil ca Ro­mânia să nu fie vizată direct de un atac al forțelor mi­litare iraniene, pentru că a fost înțeleaptă și a menți­nut relații diplomatice cu Iranul, la nivel de ambasadă, iar UE menține și ea deschise canalele de comunicare cu guvernul de la Teheran. În plus, România nu este un actor important în conflictul mai amplu din Orientul Mijlociu și dispune pe teritoriul ei, la Deveselu, de elemente ale scutului anti-aerian, care poate distruge rachetele care s-ar lansa asupra zonei noastre strategice. Contingentul nostru în Irak este redus numeric, are ex­clusiv misiunea de a instrui trupele irakiene și, în plus, a fost deja relocat la o bază NATO, într-o zonă mai puțin expusă. Ca țară deschisă, însă, nu suntem apărați 100% de atacuri teroriste, cum nu a fost nici Bulgaria acum câțiva ani, când un comando susținut de Iran a atacat un grup de turiști israelieni la Burgas, și nici nu putem exclude riscurile la care sunt expuși individual românii care lucrează și/sau locuiesc, nu numai în Irak, ci și în celelalte zone ale Orientului Mijlociu, unde Iranul s-a infiltrat militar și politic – Siria, Liban, Bahrain, Yemen, Qatar – sau state aflate în conflict cu Iranul, ca Israelul și Arabia Saudită. Este însă puțin probabil ca Iranul să provoace un război cu Statele Unite, pur și simplu pen­tru că, din punct de vedere militar, nu face față primei pu­teri militare a lumii. În concluzie, deși nu suntem vi­zați direct, trebuie să fim conștienți că trăim în veci­nătatea unui butoi cu pulbere de care nu ne vom putea apăra niciodată individual, ci numai în cadrul unor alianțe puternice. Deocamdată, UE și NATO s-au do­ve­dit interesate de soluții nego­cia­te, proces la care diplo­mația românească ar putea par­ticipa datorită legăturilor și expertizei de care dispune.

– Liderii PNL au anunțat zilele acestea începerea unor discuții privind declanșarea alegerilor antici­pa­te. De ce vrea PNL alegeri anticipate? Ce șanse au for­țe­le de centru-dreapta să dea o lovitură decisivă PSD-ului?

– Fiind cotat în sondaje cu o intenție de vot la ni­velul fără precedent de peste 45%, PNL ar avea tot interesul să organizeze alegeri anticipate cât mai curând, adică înainte ca guvernarea și șicanele PSD să-i erodeze popularitatea. Este evident că PNL nu poate face nici o reformă fără o majoritate parlamentară, fiind per­manent nevoit să negocieze cu parteneri ostili schimbării. Soluțiile de compromis, inclusiv cooptarea de traseiști din PSD și din partidele-satelit ale acestuia, nu-l pot avantaja. Este, însă, Ludovic Orban, acel lider politic cu viziune și curaj, pentru care eliberarea țării de PSD și demararea reformelor să conteze mai mult decât stabilitatea sa în fotoliul de premier? Ambigui­tatea unor declarații ale domnului Orban sugerează că ține la funcție și că se teme că ar putea să o piardă. De aceea a ținut Klaus Iohannis, care dorește anticipatele, să-l asigure public, că tot el va fi numit premier și după anticipate. Este mai mult decât probabil însă că Lu­dovic Orban joacă la două capete: pentru a nu fi acuzat de rea credință, declară că susține soluția anticipatelor și declanșează consultări cu partidele parlamentare, dar știe că poate manevra negocierile astfel încât să poată da vina oricând pe celelalte partide, pentru eșecul nego­cierilor. Oricum, anticipatele presupun un proces com­plicat și de durată, neimputabil PNL, dar ușor de specu­lat de către domnul Orban, în funcție de interesul său. De asemenea, pe principiul vrabiei din mână, prefera­bile ciorii de pe gard, este posibil ca unii pnl-iști să țină și ei cu dinții de mandatele de parlamentari și/sau de mi­niș­tri, chiar dacă au mari șanse să le redobândească du­pă alegeri. Dacă rezistența lor și a domnului Orban va triumfa, nu numai PNL va avea de pierdut, ci și Ro­mâ­nia: cum nimeni nu poate garanta o configurație par­lamentară la fel de favorabilă schimbării cum s-ar ob­ține dacă anticipatele ar avea loc în primăvară, refor­mele devin de-a dreptul incerte. Este vorba, până la urmă, de un test de patriotism.