– Sunt semne că imaginea României s-a îmbunătățit în Comunitatea Europeană. Noii miniștri sunt mult mai activi și nu mai așteaptă să fie chemați la raport, ci solicită ei dialoguri de interes pentru România. Credeți că este un semn de bun augur?

– Incontestabil, calitatea miniștrilor din guvernul Orban este net superioară celor din guvernele PSD (cu excepția notabilă a ministrului educației, din păcate). Totuși, pentru ca imaginea României la Bruxelles să se schimbe în bine, este nevoie de fapte concrete. Până acum, atât românii, cât și oficialii europeni, au avut parte mai mult de planuri, promisiuni și declarații de intenții decât de acțiuni concrete, în direcția reformelor. Este adevărat că s-au corectat niște măsuri catastrofale adoptate de guvernul Dăncilă, cum ar fi OUG 114, dar rămân multe de făcut, iar performanța miniștrilor este inegală. România are de remediat deficiențele din domeniul justiției semnalate de MCV, a rămas mult în urmă la absorbția fondurilor europene și este amenințată cu sancțiuni în mai multe domenii, astfel încât alinierea la cerințele europene implică schimbări reale în activitatea ministerelor, ceea ce nu este ușor de realizat, când administrația este ocupată, încă, de clientela PSD. Este evident deja că unii miniștri, cum sunt ministrul Finanțelor și ministrul Mediului, pot și vor să ridice România la standardele UE, în timp ce alții se mișcă mai încet. Știm de pildă prea puțin despre activitatea ministerului dezvoltării regionale, care beneficiază de un buget considerabil. Totodată, problemele grave din domeniul justiției nu au fost rezolvate: abrogarea recursului compensatoriu, necesară pentru noi, a lăsat nerezolvată problema condițiilor din penitenciare, iar chestiunea esențială a desființării Secției Speciale este doar în fază de memorandum, adică departe de a fi tranșată. Se pare, de altfel, că mesajul Comisiei Europene către premierul Orban, cu prilejul recentei sale vizite la Bruxelles, a fost că UE așteaptă fapte concrete în acest sens, nu explicații privind „greaua moștenire” și cereri de amânare. Așadar, Europa ne va privi cu alți ochi abia atunci când vom livra schimbări concrete și de substanță și nu va da un cec în alb actualului executiv.
– Pentru PNL alegerile anticipate sunt obligatorii: câștigarea unei majorități parlamentare pentru ca legile pe care le propun să fie aprobate imediat. Protocolul evenimentelor cere, însă, timp. Credeți că populația României mai are răbdare pentru experimente politice?
– România în ansamblul ei nu își mai poate permite să amâne schimbările, pentru că evoluția ei a fost nu numai blocată, ci chiar inversată de guvernările PSD din ultimii ani. Emigrarea masivă a românilor capabili și muncitori este un indiciu elocvent al deteriorării situației interne, fenomen care a atins aproape toate domeniile vieții sociale și politice, a pervertit instituțiile, a afectat mentalitățile și ne-a aruncat la periferia Europei. PNL și președintele Iohannis au creat așteptări imense în direcția schimbării, cu prilejul campaniilor electorale pentru europarlamentare și pentru prezidențiale, și au făcut promisiuni importante, pe care trebuie să le onoreze. Odată instalat la Palatul Victoria, însă, premierul Orban a început să tergiverseze schimbările promise, cum ar fi desființarea SIIJ, alegerea primarilor în două tururi sau alegerile anticipate. Doar presiunile președintelui Iohannis și ale opiniei publice l-au determinat să promită că va trece la fapte. Între timp, continuă să ocupe posturile lăsate libere de clientela PSD, cu clientela propriului partid. Românii nu îl vor ierta pe Ludovic Orban dacă se va crampona de scaunul de premier și va face înțelegeri de culise cu PSD, pentru a sabota anticipatele. Ei resping continuarea politicii clientelare și nici nu mai acceptă scuza că majoritatea PSD din Parlament face imposibilă reformarea României. Dacă majoritatea PSD este toxică, ea trebuie înlăturată, așa cum a promis, de altfel, PNL. Deși complicate din punct de vedere tehnic, anticipatele nu sunt imposibile, dacă există voința politică necesară. Politicienii, obsedați de propriile interese, sunt însă punctul nevralgic și blestemul nostru. Poate că este momentul ca, în baza mandatului său democratic solid, președintele Iohannis să intervină în forță, împreună cu societatea civilă, pentru a dejuca manevrele lui Ludovic Orban, care nu are nici un mandat din partea electoratului, pentru a debloca România. Doar știm bine că politicienii nu răspund decât la presiuni!