Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Vindecarea prin frig

Foto: Shutterstock – 5

• În zilele noastre, lucrurile vechi sunt relansate ca noi, însoțite de multă publicitate. Generații întregi de bunici se spălau iarna cu apă înghețată și se frecau cu zăpadă ca să fie mai sănătoși. Ei bine, mersul prin omăt cu picioarele goale, aplicațiile cu gheață și dușurile scoțiene sunt prezentate ca metode de ultimă oră, ce pro­duc efecte spectaculoase asupra durerilor cronice, inflamațiilor, depresiei, ca și în tratarea tumorilor. Medicina a renunțat la trufie și se apleacă asupra trecutului, cu succes •

Dușul fierbinte de dimineață este o necesitate de la sine înțeleasă, radia­toa­rele încălzesc aerul din apartament la 23oC, asigurându-ne astfel confortul cu care ne-am deprins, iar pentru ieșirile din cuibul nostru călduț, suntem dotați cu o îm­bră­că­minte adecvată, care ne apără de vreme rea: spre deosebire de strămoșii noștri, obișnuiți să reziste la schimbări bruște de tempe­ratură, noi trăim astăzi într-o lume “bine temperată”. Ceea ce este foarte comod, însă nu neapărat sănătos, căci stimulii reci constituie un antrenament util pentru vasele de sânge și mușchi, activând în același timp metabolismul și dând un impuls energic funcționării sistemului imunitar. Iată de ce, în prezent, terapiile cu temperaturi scă­zute revin la ordinea zilei. Chiar și me­dicina clasică întrebuințează curent tra­ta­mentele cu azot lichid și alte sub­stanțe de răcire. Vă prezentăm în con­tinuare principalele metode de acest tip – de la procedurile Kneipp, până la crio­chirurgie.

În formă maximă, datorită apei reci

Încă din antichitate, stimulul frigului s-a folo­sit în aplicații locale pentru vindecarea diverselor boli. Faimosul medic grec Hipocrat (460-370 î.Hr.), supranumit “părintele medici­nei”, trata cu jeturi de apă rece tetanosul, guta și reumatismul și își răcorea pacienții febrili cu împachetări reci, umede. Mai aproape de zilele noastre, cel care a pus bazele hidroterapiei a fost germanul Johann Siegmund Hahn (1696-1773). Manuscrisele lui au fost descoperite la mijlocul secolului XIX, de studentul la teologie Sebastian Kneipp (1821-1897). Acesta s-a încumetat să experimenteze pe propria piele metoda lui Hahn, vindecându-și tuberculoza prin băi în apa înghețată a Dunării. Ulterior a conceput un sistem terapeutic complex, astăzi mai actual ca oricând, ce are în centrul său aplicațiile cu apă rece. În cadrul procedurilor clasice Kneipp, cum sunt jeturile la genunchi, băile la brațe sau dușurile alternative calde și reci, sti­mulul frigului determină o vasoconstricție de scurtă durată, urmată imediat de o creștere reflexă a irigației sangvine. Cine practică regulat aceste metode formează mai mult țesut adipos brun (producător de căldură), este mai puțin sensibil la temperaturi scăzute, își normalizează tensiunea arterială și reușește să-și întărească treptat siste­mul cardiovascular, previne apariția varicelor, mărește capacitatea de apărare naturală a organis­mului, stimulează meta­bolismul și anihilează acțiunea distructivă a radicalilor liberi.

Nervii și psihicul profită de asemenea de pe urma frigului. Apa rece calmează simpaticul, acea componentă a sistemului nervos vegetativ care generează reacțiile organismului în situații de stres extrem sau pericol, în același timp conso­lidând componenta neurove­getativă de semn contrar, parasimpaticul, respon­sabil pentru odihnă, regenerare și desfășurarea co­rectă a digestiei. În plus, stimulii reci activează producția de hormoni ce induc sentimentul de fericire, astfel încât se creează o stare generală de bine.

Sportivii profesioniști obișnuiesc ca, după un antrenament sau un meci deosebit de solicitant, să intre pentru câteva minute într-un bazin cu apă la temperatura de 10oC, pentru a evita instalarea fe­brei musculare. Solicitarea fizică intensă declan­șează un mic proces inflamator la nivelul muscula­turii, care este stopat cu ajutorul băii reci. Astfel, țesutul muscular se regenerează mult mai repede.

Frigul extrem contra durerii

Tratamentele locale cu gheață (simplă sau com­binată cu sare) fac parte dintotdeauna din arse­nalul terapeutic standard al medicilor sportivi și ortopezilor: ele opresc sân­ge­rările și amelio­rează durerea, împiedică for­ma­rea de hema­toa­me și re­duc in­flamațiile. Mai impresionantă este crio­tera­pia extremă (efec­tua­tă de regulă cu azot lichid), în timpul căreia temperatura co­boară pâ­nă la -150oC. Aplicată co­rect, răceala enormă întâr­zie pe o anumită perioadă de timp pro­pagarea excitației de-a lun­gul fibrelor nervoase, atenuând în acest fel durerea, fără riscul de a provoca daune ireversibile. În cazul când se recurge la o inactivare drastică a nervilor implicați în transmiterea influ­xului respectiv către scoarța cerebrală, se poate obține o reducere considerabilă a senzației de durere pe o durată mai lungă, de până la trei ani. Un alt tip de anestezie locală îl constituie suflarea de aer rece, care se utili­zează, de exemplu, în pre­gătirea infiltrațiilor intra-articulare. Ele sunt de multe ori foarte dure­roase, însă jetul de aer răcește pielea până la 2-4oC, eliminând aproape în totalitate suferința pro­vocată bolnavului de această manevră medi­cală.

Pacienților cu afec­țiuni reumatice, artroză, sindrom de durere cronică sau contracturi mus­culare le pot fi de un real folos ședințele de crio­terapie generală, în spații închise, proiectate anu­me și prevăzute cu dotări tehnice speciale. Bol­navul este introdus în criocameră pentru numai câteva minute, timp în care, cu ajutorul unui com­presor frigorific, temperatura aerului este scăzută treptat până la -110oC. Zonele sensibile ale cor­pului sunt protejate cu un costum de baie, șosete, mănuși și o mască. Majoritatea persoanelor rezis­tă fără nici un fel de probleme acestui mic șoc termic, atent controlat din exterior. Pentru dure­rile cronice se recomandă, de regulă, cure com­puse din tratamente zilnice, în vreme ce boala artrozică nu necesită decât serii de ședințe săptă­mânale. Stu­diile realizate pe această temă con­sem­nează atât o reducere a percepției personale a durerii, cât și micșorarea concentrației în sânge a enzimelor proinflamatorii. Este însă important ca tratamentul în criocameră să fie completat cu diverse forme de recuperare medicală și activitate fizică, pentru a oferi pacienților posibilitatea de a profita la maximum de lipsa temporară a durerii și de relaxarea musculară.

Înfrumusețare sub zero grade

Tot mai multe persoane sănătoase – și în pri­mul rând, numeroase sta­ruri hollywoodiene – tind să apeleze la crioterapia generală, având convin­gerea că ea le va stimula me­tabolismul și reînnoi­rea ce­lulară, iar astfel le va reduce surplusul de greutate corpo­rală, ridu­rile și celulita. Ase­menea speranțe sunt, deo­cam­dată, lipsite de o funda­mentare științifică solidă, ceea ce nu împiedică to­tuși industria frumuseții să facă eforturi pentru a le încuraja. De pildă, o com­panie califor­niană, spe­cia­lizată în tehno­logii medicale, a lansat me­toda de combatere a ridurilor frunții (numită “cryoneu­ro­mo­dulation”) prin destinderea muș­chilor răspun­zători pentru apariția lor. Relaxarea musculară se realizează plasând un dispozitiv cu azot lichid pe traiectul nervilor ce comandă mușchii în cauză. “Amorțirea” temporară a fibrelor nervoase face să dispară ridurile. Ședința de trata­ment durează 15 minute, iar efectele se mențin aproximativ trei luni. O variantă oarecum similară este reprezen­tată de procedeul Frotox, care vizea­ză, de ase­menea, eliminarea ridu­rilor de expresie prin injectarea nervilor de la nivelul frun­ții. Pielea se netezește pen­tru urmă­toarele șase luni.

Slăbit, prin înghețul grăsimilor

Cei ce au ținut diverse diete în decursul anilor știu că există pe corp anu­mite zone-problemă, unde grăsi­mea se încăpățânează să reziste, în ciuda în­fo­metării, așa cum sunt co­lăceii din jurul șoldurilor sau perni­țele ce îngroașă coapsele. Pentru ele, cer­cetătorii de la Harvard University au dezvoltat criolipoliza, o tehnică de slăbire localizată care, spre deosebire de liposucție, este neinvazivă, întrucât nu presupune nici incizii și anestezie, nici vreun disconfort pentru pacient sau necesitatea ulterioară a unei perioade de recuperare. Stratul de grăsime de sub piele este subțiat prin îngheț. Pe porțiunea ce trebuie tratată se așează un dispozitiv care scade treptat tem­peratura la aproximativ -8oC. În decurs de 70 de minute, până la 40% din celu­lele adipoase situate în zona respectivă se desprind de restul țesuturilor și se desfac, urmând ca apoi să se descompună și să se elimine prin ficat și canalele limfatice, fără ca nervii și vasele de sânge din imediata vecină­tate ori structurile mai pro­funde să aibă de suferit. În funcție de dimensiunea depozitelor de grăsime, sunt necesare 1-3 ședințe de tratament, care nu lasă în urmă decât o roșeață discretă, mici echi­moze și o senzație de amorțeală, ce nu vor per­sista mai mult de câteva ore sau zile. Pacientul nu este nevoit să-și limiteze activitatea fizică și, uneori, are încă de la prima ședință satisfacția de a-și reduce mărimea hainelor cu un număr, însă până la obținerea rezultatului final va avea de așteptat, în medie, cam trei sau patru luni.

Criochirurgia în ofensivă

Foto: 123RF

Expunerea la frig poate distruge nu numai țe­sutul gras nedorit, ci și celulele cu modificări pa­tologice. Dermatologii întrebuințează spray-urile cu azot lichid pentru a îndepărta diverse tipuri de excrescențe ale pielii, cum sunt: verucile (negii), papiloamele (formațiuni mici, de natură virală, localizate pe gât, torace sau la subțiori), negii ano-genitali (cu transmitere sexuală, cauzați de virusul papiloma uman HPV), hemangioamele (tumorete vasculare benigne), keratoza seboreică și actinică (îngroșări precanceroase ale stratului superior al epidermei), precum și unele forme incipiente de boală malignă, și anume, carci­nomul bazocelular (care face parte din categoria așa-numitelor “cancere albe” ale pielii). Avanta­jele în raport cu modalitățile chirurgicale obiș­nuite sunt evidente. Nu există incizii și nici sân­gerări. Sub influența temperaturii extrem de scă­zute, în interiorul celu­lelor bolnave se formează cristale de gheață care le distrug, iar pielea se reface repede, protejată de o crustă.

O tehnică mai complexă este crioablația, fo­lo­sită în cazul tumorilor maligne. Ea se reco­mandă în special pacienților cu afecțiuni asociate grave, cărora le este necesară o alternativă la operația clasică sau la tratamentele radiologice. În masa tumorii se introduc repetat ace tubulare, prin care circulă lichide aduse la temperaturi foarte joase, întreaga intervenție fiind asistată de computer. Înghețul duce la autodistrugerea țesu­tului malign, care se elimină apoi pe cale natu­rală. Metoda este întrebuințată frecvent la carci­nomul renal și la me­tastazele osoase. O variantă specială o constituie ablația cu criobalon, utilizată în chirurgia cardiacă pentru suprimarea fibrilației atriale. Prin inter­mediul unei sonde, se umple cu lichid de ră­cire un balon plasat în atriul stâng, în contact cu peretele car­diac. Fibrele nervoase res­ponsabile pentru fibri­lație în­gheață și devin nefuncționale. Manevra este minim invazivă și nu necesită anestezie generală.

Frigul salvator

Când temperatura corpului scade, toate proce­sele biochi­mice din organism se desfă­șoa­ră mai lent. Acesta este motivul pentru care, în anu­mite clinici specializate, li se administrează pacienților aflați în situații cri­tice (de pildă, un stop cardiac) perfuzii cu o soluție salină rece (la 33oC), în sco­pul de a câștiga timp pentru operația care le va salva viața. Revista americană “New Scientist” a dat publi­cității recent un caz ieșit din comun, petrecut în secția de chirurgie de la Uni­versity of Maryland Medical Center. Echipa condusă de prof. Sa­muel Tisherman a reușit să scadă la 15oC tempe­ratura corporală a unui bărbat care suferise o hemoragie masivă, pom­pându-i în vene o soluție salină rece ca gheața, drept înlocuitor pentru sângele pierdut. Astfel a devenit posi­bilă o operație cu durata de două ore. Dacă se va dovedi că procedura poate fi reprodusă în serie, frigul ar putea să salveze multe vieți în viitor.

Proceduri cu apă rece la domiciliu

Baie la brațe

Instrucțiuni – Cufundați brațul stâng până la cot în apă rece (la temperatura de 12-18oC), de­plasați-l încolo și încoace, așteptați până începeți să simțiți o mică durere. Scoateți brațul din apă și nu vă ștergeți cu prosopul, ci doar îndepărtați surplusul de apă, netezind ușor pielea. Apoi pu­neți mâna rece pe ceafă. Procedați la fel și cu brațul drept.

Efecte – Înviorează, alină durerile resimțite la brațe și coate, consolidează sistemul circulator și mecanismele de apărare naturală ale organis­mului, stimulează metabolismul.

Jet în zona feței

Instrucțiuni – Plimbați jetul de apă rece pe frunte, de la tâmpla dreaptă la cea stângă și înapoi, iar după aceea de 3 ori, de la rădăcina părului până la bărbie. Înconjurați fața de 3 ori, după care mai duceți o dată jetul din mijlocul frunții până la bărbie.

Efecte – Împrospătează, remontează, conferă fermitate și elasticitate tenului, ajută ochii obosiți și combate dure­rile de cap.

Jet la genunchi

Instrucțiuni – Îndreptați jetul de apă rece pornind de la degetul mic al piciorului drept, trecând peste fața superioară a labei piciorului și urcați până dea­supra genunchiului. Apoi mutați jetul pe latura internă a gambei și mergeți până la degetul mare. Repetați procedura la celălalt picior. Duceți jetul la talpa dreaptă, pe urmă și la cea stângă, înde­părtați prisosul de apă cu mâna și nu vă ștergeți, puneți-vă o pereche de șosete.

Efecte – Elimină senzația de greutate de la picioare, reduce tensiunea arterială, ameliorează tulburările circulației venoase, durerile de cap, migrenele și insomnia.

Mersul cu picioarele goale prin zăpadă/rouă

Instrucțiuni – Pășiți desculți, la început doar câteva secunde (ulterior durata se va putea pre­lungi până la 4 minute) prin zăpada proaspătă (nu întărită) sau prin iarba umezită de rouă. Scutu­rați-vă de apă și încălziți-vă picioarele cu niște șosete groase.

Efecte – Revigorează, activează irigația sangvină, previne varicele, întărește sistemul imu­nitar și nervii, ajută contra durerilor de cap.

Dușuri alternative

Instrucțiuni – Mai întâi faceți un duș cald, după care comutați bate­ria pe apă rece și plim­bați du­șul pe piciorul drept, apoi pe cel stâng, de jos în sus pe latura ex­ternă și de sus în jos pe cea internă. Procedați identic cu brațele și în­che­iați procedura cu piep­tul, abdomenul, cea­fa și fața.

Efecte – Asigură bu­na funcționare a siste­mului imu­nitar, activează și stabi­li­zea­ză circulația, ca și sis­temul nervos ve­getativ, an­trenează vasele de sânge, optimizează reglarea tem­pe­raturii corpo­rale.

Ce e bine de știut

* Executați procedurile numai dacă sunteți sănătoși și nu vă simțiți înfrigurați. Terapia cu apă rece este contraindicată persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare grave, tulburări de circulație, pro­bleme renale, infecții ale căilor urinare, inflamații ale organelor pelviene, sinuzită acută, glaucom și alte afecțiuni oculare, lumbago, precum și dureri cu cauze necunoscute.

* În momentul când apar dureri, încheiați procedura. Practicați hidroterapia pe cât posibil cu regularitate, crescând treptat durata.

* După tratament, nu vă ștergeți cu prosopul, ci doar cu mâinile. pentru ca răceala produsă de evaporarea apei rămase să acționeze în continuare pe piele.

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian