Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Formula AS pe plaiurile Bucovinei: „Cazul Moldovița”

Adio peisaje idilice!

• În inima Bucovinei, la Moldovița, un om a pornit bătălia împotriva tăierilor ilegale de păduri. N-a rămas singur. I s-au alăturat prieteni, presa și asociații de mediu. Moldovița este un „caz”, pentru că ne arată cum dezastrul din pădurile României, corupția și hoția, pot fi oprite, totuși, printr-un efort comun •

„Plecăm din mizeria asta!”

Tiberiu Boșutar

Cazul tăierilor ilegale de păduri din Moldovița începe cu un tată, așezat la masă, în fața copiilor săi. Tiberiu Boșutar avea două fete, amândouă la vârsta deci­ziilor importante, la vârsta ale­ge­rii unui drum în viață. Teamă, speranță și duioșie se ames­tecau în întrebarea lui: „Ce vreți să faceți mai departe? Cu ce pot să vă ajut?”. A urmat o tăcere lun­gă, aerul era dens, ca o apă ne­mișcată ce te îngrijorează în vis. Fără să-l privească, una dintre fiice a spus: „O să plecăm din Moldovița. Ple­căm din mizeria asta”. A fost ca o ghilotină. Ti­beriu sperase până în ultimul moment ca fetele să îi ceară case, terenuri sau sprijin pentru o afacere. Astea le putea oferi, putea să muncească pentru ele. Dar „mi­zeria asta” nu avea cum să o schim­be. „Mizeria asta” nu însemna lip­sa unor posibi­lități materiale, ci lipsa unei pers­pective pentru tineri. Co­rup­ție. Urâțenia oamenilor cap­tivi într-un sistem lipsit de re­pere. De-asta pleacă majoritatea tinerilor din România, de-asta vor pleca și fetele lui de lângă el, oricât de frumoase sunt peisajele Buco­vinei în care trăiesc. Cu glasul sugrumat de emoție și neputință a spus „Bine”. Și s-a ridicat de la masă.

A urmat o noapte lungă pentru Tiberiu. Poate cea mai lungă din viața lui. Cu ochii în tavan, a repus în balanță tot ce făcuse și ce nu făcuse până acum. Și-a revăzut începuturile, regretele, deciziile. A imaginat lumi paralele, cu altfel de vieți, dacă ar fi făcut altfel de pași, a căutat soluții, a cercetat gân­duri vechi, pierdute prin amintiri. În zori, știa ce are de făcut. Părea un plan nebunesc, dar știa că este singura soluție. Trebuia să o facă pentru el, pentru fiicele lui, pentru toți părinții ca el, ai căror copii pleacă din România. S-a îmbrăcat încet, să nu le trezească pe fete, și a plecat. Au urmat trei luni în care a locuit aproape permanent în mașină, pe mar­ginea șoselei, la ieșirea din satul Moldovița.

La pândă de hoți

Tiberiu si masina sa inscriptionată 112

„Ce am înțeles în acea noapte din 2016? Am înțeles că la revoluție, tatăl meu mi-a spus că în 15 ani, România o să fie bine. Trecuseră de două ori 15 ani și tot nu era bine. Așteptarea nu mai avea rost, trebuia să fac eu ceva concret. Aici, în Moldo­vița, totul e legat de pădure, orice ai vrea să faci, pentru că suntem înconjurați de 25 de mii de hec­tare de pădure. Dezvoltarea acestui loc este legată de pădurile în mijlocul cărora se află și care sunt hăcuite de peste două decenii, chiar sub ochii noștri. Așa că am zis că este cel mai bun punct de pornire pentru a scăpa de «mizerie». Am luat un caiet și un pix, mi-am tras mașina pe marginea șoselei, la ieșirea din Moldovița, și timp de trei luni, am stat acolo și am notat toate camioanele cu lem­ne care treceau. Le notam și le verificam prin apli­cația de pe telefon, «Inspectorul Pădurilor», dacă sunt sau nu legale. Octombrie, noiembrie și decem­brie. Timp de trei luni, nu am făcut nimic altceva”, îmi spune Tiberiu la o cafea. Privește pe fereastră și își trece mâna prin părul gri­zonat. E un bărbat masiv, mo­tociclist plecat pe două roți până în Turcia și Afganistan. Are o privire de oțel, rece și ne­cruțătoare, noroc cu vorba mol­comă, moldo­venească.

În timpul celor trei luni, câțiva prieteni s-au ofe­rit să îl ajute, să îl schim­be la postul de monitorizare din mașină, cât să meargă acasă și să facă un duș sau să își aducă aminte cum e să doarmă în­tr-un pat. Mai târziu, și-au spus Asociația Mol­dovița. La capătul celor trei luni, a tras linie și a făcut socoteala. Rezultatul era de necrezut: peste o sută de camioane cu lemn tăiat ilegal plecaseră din pădurile Moldoviței.

„Am mers cu acel caiet în care notasem trans­porturile ilegale la autorități, își amintește Tiberiu. Mă așteptam la o mobili­zare exemplară, că va începe o revoluție locală. Dar ei fie nu m-au cre­zut, spunând că este im­posibil așa ceva, fie au ridicat din umeri. Nici angajații simpli, nici șe­fii lor, la care am ajuns, nu păreau să fie deran­jați sau îngrijorați de situație. Norocul a fost că un polițist mi-a spus să vin cu niște dovezi mai concrete, eventual niște filmări. A fost o idee sal­vatoare, pentru că eu lo­cuiesc la șosea. Am cumpărat cinci camere video de supraveghere și le-am montat în balcon. În felul ăsta, toate camioa­nele care treceau pe acolo urmau să fie filmate, 24 de ore din 24. Se putea vedea încărcătura de lemn și numărul mașinii. După ce le-am montat, am mers la toate firmele din zonă care exploatau lemn și am discutat cu patronii în mod deschis. Le-am spus că din acel moment toate transporturile de lemn vor fi filmate și verificate. Au zis «Foarte bine, tu îți faci treaba ta, noi ne facem treaba noastră». Numai că, având dovada filmată, puteam să verific prin «In­spec­torul Pădurilor» legalitatea tăierilor și anun­țam în timp real Poliția. Așa s-a ajuns la oprirea tirurilor în trafic, la confiscarea lor și a lemnului, la controale în depozite, unde s-a găsit lemn fără acte. Îmi luasem reper fereastra casei de vis-a-vis și puteam să îmi dau seama și cât lemn este pe un tir, în funcție de nivelul buștenilor față de marginea de sus a ferestrei, la limita de sus fiind cam 30 de metri cubi. Vedeam tiruri încărcate la fel, la maxim, și unul declara că are 15 metri cubi, altul că are 30 – deci, acolo, sigur era o ilegalitate, așa că sunam la Poliție pentru control. În fe­lul acesta, Asociația Moldovița, din care acum făceam parte o mână de oa­meni, a reușit ca în șase luni să ducă aproa­pe la zero trans­portul de lemn ilegal”.

Cerneala care dispare

Ciprian Gălușcă

Victoria ecologică a lui Tiberiu și a celor din Asociația Moldovița era impor­tantă, însă s-a dovedit a fi doar o victorie de etapă. Pentru că hoții de lemne s-au adaptat rapid la noile condiții. Metodele de furat s-au rafinat. Așa a apărut „meto­da adaosului” prin care tă­iau lemn sănă­tos, deși aveau acte să taie uscăturile și copacii bol­navi, „metoda dublului” prin care într-un interval foarte scurt, duceau de două ori lemne cu aceleași hârtii, „me­toda lemnului de foc”, prin care du­ceau la gatere lemn legalizat cu bonuri de lemn pentru populație. Ba chiar folo­seau docu­mente scrise cu cerneală care dispare la căldură, pentru a putea fi rescrise de mai multe ori. După mai bine de un an de la montarea camerelor de supraveghere, autoritățile au început să fie tot mai permisive, ca apoi să treacă chiar la intimidarea lui Tiberiu, trimițându-i amenzi de 50 sau 100 de mili­oa­ne lei vechi, pentru fapte neade­vărate.

„Pe la începutul lui 2019, mi-am dat seama că totul se transformă într-un război de uzură. Dar nu pu­team renunța”, își amintește Tiberiu. „Noi trăim aici de sute de ani. Acum, lemnul, resursa noastră principală, este controlată de 2-3 șmecheri care nu procesează nimic, vând lemn brut și câștigul e infim pentru zonă, că sunt doar 5 angajați la o firmă și restul oamenilor nu au nimic. Cum e posibil să ai zeci de mii de hectare de pădure în jurul tău și să mori de foame? Legi sunt, însă corupția ne mănân­că, ne distruge. E greu să oprești un astfel de robi­net, de unde îți vin foarte mulți bani la negru. Sunt pădurari în județul Suceava, care sunt milio­nari în euro! Ca să înțeleg mecanismele, am fost la licitații pentru tăiere în pădure. Prețul unui metru cub este foarte mare, în jur de 400 de lei noi. Este imposibil să îți recuperezi banii ăștia, chiar dacă îl transformi în scândură. Practic, la un asemenea preț, toți mi­zează pe faptul că vor tăia ilegal încă pe atât, și în felul ăsta, prețul se înjumătățește și devine rentabil. Dacă toată lumea ar fi corectă, pre­țul lemnului ar scădea la jumătate și lucrurile ar sta altfel”, îmi spune Tiberiu.

„Este o pierdere de vreme să aștepți ca schimbările să vină de sus în jos, să pornească de la zona politică”

Alex Nedea, pe teren, în Moldovița

Când totul părea că se pierde într-o luptă fără sfârșit, au sosit ajutoare neașteptate. Jurnalistul Alex Nedea de la Recorder.ro lansează un docu­mentar excepțional despre situația de la Moldovița. Și, bum! Peste un milion de vizualizări pe Facebook și Youtube! Organizațiile de mediu preiau subiectul, autoritățile sunt puse la zid în mod public, cu dovezi clare, presa centrală și locală dezbate subiectul. Do­cumentarul scoate la suprafață toată „mizeria” de care tinerii vor să fugă: soția primarului avea dosar penal pentru tăieri ilegale de pădure, pe șeful oco­lului silvic îl apucă durerea de măsea și nu mai poate vorbi în fața camerei de filmat, șeful Rom­silva vine de la București în verificare, dar vizitează locuri unde pădurea nu e tăiată, politicienii îi păstoresc pe toți acești șefi, pădurarii doar ridică din umeri… Am luat legătura cu Alex Nedea pentru a vedea ce s-a schimbat în Moldovița, la aproape șase luni de la dezvăluirile filmului său, de la momentul în care societatea civilă și-a dat mâna cu presa și or­ganizațiile de mediu, pentru a opri jaful din pădurile Moldoviței. L-am găsit pe Alex Nedea chiar la Moldovița, monito­ri­zând în continuare situația, în ciuda intimidărilor violente din timpul reali­zării documentarului.

– Alex, ești din nou pe teren la Mol­dovița. În urma documentarului tău s-a schimbat ceva?

– Sunt schimbări importante. Se pare că în pădure tăierile s-au oprit, jaful din pădurea Ocolului Moldovița s-a stopat pentru moment. Dar agenții economici din zonă au în continuare nevoie de lemn, ceea ce înseamnă că este foarte posibil să își îndrepte atenția către alte păduri din jur. Lucrurile merg în direcția cea bună, dar există în continuare o stare de opoziție a sistemului la schimbare. E greu să faci schimbări majore… Cei de la Romsilva au promis că vor accepta montarea de camere video la ieșirea din pădure dar, deocamdată, acest lucru nu s-a întâm­plat. Nu știm de ce nu s-a implementat. O schim­bare care ne-a luat prin surprindere a fost demiterea șefului Ocolu­lui Silvic, cel care a avut o durere bruscă de dinți și nu a mai putut vorbi când i-am arătat fișa cu tăierile ilegale. După schimbarea lui s-au oprit și tăierile ilegale și cred că acum 90-95 % din lemnul care pleacă de aici este legal.

– Voi, reporterii de la „Recorder”, ați oferit și soluții concrete – montarea de GPS-uri pe cami­oa­nele care transportă lemn, înlocuirea sistemului de marcaj al copacilor, depozite oficiale pentru lemn etc. Au fost luate în seamă sugestiile voastre?

– Din păcate, până acum nu a fost implementată nicio măsură concretă care să diminueze fenome­nul. La ni­vel național, există multe promisiuni, și în legătură cu ele nu sunt nici op­timist, nici pesimist – a trecut totuși puțin timp și poate că asemenea schim­bări se fac mai greu, necesită o perioadă de timp mai lungă.

– Din experiența pe care ai avut-o, schimbările ar trebui să vină de jos în sus, de la cetățeni, sau ar tre­bui să vină din zona politică?

– Ultimii 30 de ani ne-au arătat că este o pierdere de vreme să aștepți ca schimbările să vină de sus în jos, să pornească de la zona politică. Dacă vom aștepta ca schimbările să vină de sus, nu va exista niciun fel de schim­bare. Schimbările trebuie să porneas­că de la baza societății, de la fiecare dintre noi și să ducă spre vârful pira­midei. Exemplul lui Tiberiu cred că este foarte important pentru toți.

– Te așteptai să aibă un aseme­nea impact documentarul tău? Ce crezi că i-a impresionat pe oameni?

– Sincer, nu mă așteptăm să aibă un asemenea impact, însă nu mă așteptam nici să găsesc ceea ce am găsit la Moldovița. De la București, lucrurile nu se vedeau în dimensiu­nea lor catastrofală reală. Șocul pe care l-am avut descoperind un de­zastru s-a transmis probabil și în film și așa se explică în parte impactul său.

*

Mihăilescu, director Romsilva, la întâlnirea cu Greenpeace

Am pornit la pas prin împrejurimile Moldoviței. Frumusețea peisajului contrastează cu griul străzi­lor. În splendoarea dealurilor molcome, pentru un moment am uitat de problemele corupției și furtu­rilor, de șomaj și de tinerii care fug oriunde în lume. Pe dealurile Bucovinei ești într-o lume de vis, ce te emoționează prin frumusețea simplă și curată a naturii, acolo unde mâna omului nu a distrus-o. Și apoi, apare Mânăstirea Moldovița. O bijuterie ce pare neatinsă de timp sau de luptele și problemele din jurul ei. Construită de Petru Rareș, fiul lui Ște­fan cel Mare, astăzi este monument Unesco. Sfin­ții pictați par să se roage neîncetat, calmi și cu în­găduință, deasupra grijilor noastre lumești. Clopo­tele răsună peste gatere și păduri, peste ecologiști și primari, peste absența tinerilor și peste bătrânii ce își țin cu greu, singuri, vechile gospodării.

„Românii sunt atât de furioși pe ce se întâmplă, încât nu mai vor să se taie nimic”

Întâmplarea a făcut ca odată cu mine să se afle în Moldovița și reprezentanții „Greenpeace Româ­nia”. Erau veniți pentru a monitoriza cum evoluează situația tăierilor și pentru a insista la Ocolul Silvic să fie montate camere de supraveghere la ieșirea din pădure, soluția eficientă descoperită de Tiberiu. Am stat de vorbă cu activistul de mediu Ciprian Gă­lușcă. Și pentru că bate țara în lung și-n lat, cerce­tând pădurile și tăierile ilegale, l-am întrebat în ce măsură Moldovița este un caz reprezentativ la nivel național. „Moldovița este o Românie în miniatură, ce se întâmplă aici este identic cu ce văd în restul țării. Suceava este pe locul 3 la tăieri ilegale, dar în top mai sunt Maramureș, Argeș și Gorj. Singurul fapt pozitiv este că în Moldovița sunt localnici inte­resați în protejarea pădurii și asta face diferența. Fără implicarea și ajutorul lor, noi nu am fi putut să facem mare lucru. Sperăm ca pe viitor acest exemplu să fie urmat și în alte părți ale țării și localnicii să ne ajute în astfel de demersuri. O parte semnificativă a so­cietății civile cere deja stoparea totală a exploatărilor forestiere. Cetățenii ro­mâni sunt atât de înfuriați pe ce se în­tâmplă, încât nu vor să se mai taie deloc. Din păcate, în contextul actual, în care aproape jumătate din pădurile României sunt proprietate publică, ce­tățenii sunt îndreptățiți să ceară măsuri drastice, câtă vreme autoritățile nu fac nimic”.

Greenpeace, reprezentanți Romsilva și presa, la vizita în teren în care s-au sesizat tăieri neconforme

Ciprian, alături de echipa „Green­peace”, caută acum voluntari în toată țara, pentru a monta camere video de supraveghere. Pornind de la exemplul lui Tiberiu Boșutar, ei speră ca în felul acesta să stopeze cât mai mult din tăierile ilegale. Oricine poate face parte din acest program, oricine poate ajuta la oprirea tăierilor ilegale.

Tiberiu și-a inscripționat mașina cu numărul 112, unde oamenii pot suna pentru a veri­fica dacă un transport de lemne este legal sau nu. Este felul lui de a-i încuraja pe consăteni să fie vi­gilenți, să nu se lase intimidați de autorități sau de cei ce perpetuează jaful. „Poate nu vom mai aștepta încă 15 ani ca să fie bine”, spune el.

Conform Ministerului Mediului, în Ro­mânia se taie anual 38,6 milioane me­tri cubi de lemn, dintre care doar 18 milioa­ne sunt tăiați legal…

Catalin Manole

Născut în 1978, la Călărași, dar crescut în Slobozia, a urmat la Bucurelti studii de Filosofie și Jurnalism. Lucrează ca reporter pentru „Dilema” și „Plai cu Boi”, colaborând în paralel cu BBC, Tele7abc, LA&I etc. În 2002, este declarat Reporterul Anului de către Clubul Român de Presă. Locuiește 3 ani la Paris, unde își aprofundează studiile de Filosofie la Sorbona și efectuează stagii de pregătire la „Liberation” și RFI. În 2005, se alătura echipei de reporteri de la „Formula AS”. „Reporterul are una dintre cele mai frumoase meserii: să pună în cuvinte misterul și emoția vieții”.

3 Comments
  1. Am citit materialul cu ochii in lacrimi…credeam ca nimeni nu mai face nimic in tara asta pentru a salva padurile si atata frumusete cata are Bucovina, dar nu numai acest colt de Rai…Felicitari, felicitari, felicitari! Cred ca acest articol trebuie distribuit zi de zi si aici, lumea trebuie sa afle ca exista asemenea oameni, fapte ca acestea trebuie cunoscute, tocmai pentru a genera si altele la fel, peste tot in tara unde sunt asemenea jafuri si unde, din nefericire, autoritatile nu fac nimic pentru a le sta impotriva! Visez la o zi in care toti sa iesim din case pentru a ne apara ceea ce Dumnezeu ne-a dat cu atata generozitate pe pamantul asta stravechi si sa se anuleze toate angajamentele nedrepte facute de cei carora cetatenii le-au incredintat paza si nu jefuirea avutiei nationale!

  2. Cazul „Moldovita” este un exemplu clar ca se poate schimba ceva si sa nu asteptam schimbări de la nivel înalt, tot cei de jos trebuie să ia initiativa. Depinde de dorința noastră cat de departe se poate ajunge……UN EXEMPLU CLAR :DACĂ SUNTEM UNITI REUSIM! FELICITĂRI!

  3. Stop !Nu se mai taie NIMIC !Asta e soluția ! Și LEGI in sensul asta !(s-a tăiat pentru atâția ani pentru cât nu putem da noi legi !)STOP !

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian