Când au plecat de la guvernare, PSD-iștii au lăsat PNL-ului o adevărată bombă cu ceas. Creșterile de salarii și pensii dispuse de ei și așteptate de o mare parte a populației, aflată la limita sărăciei, nu au ținut seama de nicio lege economică, și nici măcar de sănătosul principiu gospodăresc că nu poți cheltui mai mult decât ai. Atât de mare a fost dorința conducerii PSD-ului de a-și vedea liderul, pe Liviu Dragnea, scăpat de brațul lung al Justiției, încât “au dat tuturor” (și, desigur, lor însiși) tot ceea ce economia românească producea în plus. Un principiu economic simplu spune că, dacă vrei să produci mai mult, să câștigi mai mult, reinvestești o parte din veniturile obținute din munca ta – pentru dezvoltare, pentru creșterea capacității tale de a duce pe piață cantități mai mari de produse, mai ieftine și mai bune. Consumi mai mult atunci când ești sigur că în viitor, prin ceea ce produci și trimiți pe piață, vei câștiga mai mult. Dornic să mulțumească populația sărăcită de toate “reformele” la care, de treizeci de ani, au supus economia și – concomitent – să îi distragă atenția de la “mișcările” prin care mutilau Justiția, conducătorii PSD-iști au ignorat voit raportul echilibrat dintre cheltuieli și venituri, din bugetul statului, mizând – pentru rezolvarea “planului” lor – pe îndatorarea totală a acestuia și pe renunțarea, în fapt, la orice investiții care ar fi facilitat creșterea veniturilor. Consecințele au fost reducerea producției interne, copleșită de importurile din străinătate, și inflația, ce a făcut ca milioanele de salariați și pensionari satisfăcuți de creșterea neașteptată a veniturilor lor să fluiere a pagubă. Guvernarea PSD s-a prăbușit înainte ca “dărnicia” sa populistă să-și arate adevăratele roade.
Guvernul PNL a moștenit o situație cumplită. PSD-ul a impus legal, prin votul unui parlament docil și incompetent, continuarea acestei politici de orientare spre consum a fondurilor publice, punându-l, practic, în poziția de a-i îndeplini promisiunile prin noi împrumuturi ce amanetează viitorul țării. Bugetul propus pe 2020, cu un deficit mai mare de 3% (față de cât a cerut UE de la țările din componența ei), este un buget de avarie. Premierul Orban s-a angajat să respecte majorările impuse prin lege de guvernarea PSD, deși a realizat că majorarea punctului de pensie, cu 40%, începând cu luna septembrie, și dublarea alocațiilor pentru copii – inițiată parlamentar de același PSD – sunt măsuri aproape imposibile. Veniturile prezumate ale statului nu vor putea să le acopere. De fonduri pentru investiții în sănătate, învățământ și, mai ales, în transporturi și comunicații (aducătoare de venituri), nici nu va putea fi vorba. Ca să mențină funcțional statul, PNL va trebui sau să urmeze politica populistă a PSD, recurgând și el la adunarea de fonduri, cu dobânzi tot mai mari, de pe piața bancară, sau să încerce limitarea cheltuielilor prin stoparea sau, cel puțin, amânarea majorărilor. Alternativa din urmă are însă consecințe politice grave. Fiind an electoral, PNL-ul s-ar putea trezi cu reluarea propagandistică a acuzei aruncate de PSD împotriva guvernării DA (care a amorsat șocul crizei economice din 2007-2009 prin reduceri de salarii și pensii), că guvernul lui taie ceea ce social-democrații au dat. Mulți bugetari și foarte mulți pensionari ar putea vota, pe acest argument, împotriva unui partid care a anunțat că vrea să guverneze responsabil, asigurând o dezvoltare echilibrată și sustenabilă a țării, fără dezmăț bugetar și vânzare momentană de iluzii. Atât Ludovic Orban, cât și majoritatea liderilor PNL, sunt conștienți că, în actualele condiții, cu o majoritate parlamentară compozită și extrem de fragilă, cu o administrație centrală și locală “ciuruite” de clientela PSD-ului, cu instituții de stat inerte și deprofesionalizate, parazitate de aceeași clientelă, o astfel de politică este, în fapt, imposibilă. Pentru a putea trece la aplicarea ei, PNL-ul și partidele ce îi susțin proiectul au nevoie de o majoritate parlamentară fermă și decisă – în cunoștință de cauză – care să evite dezastrul social și economic spre care PSD-ul ducea țara. Prin urmare, PNL-ul și partenerii săi vor anticiparea parlamentarelor și alegerea primarilor în două tururi de scrutin, pentru a profita de momentul de revoltă anti-PSD-istă, care s-a manifestat la alegerile “europene” și prezidențiale.
Evident, PSD-ul nu-și dorește alegeri parlamentare anticipate. El scontează că, până la ținerea lor “la termen”, guvernarea PNL se va uza și obligatoriile măsuri de austeritate (fără de care țara intră în faliment) își vor face efectul propagandistic. Moțiunea de cenzură pe care el a depus-o în parlament împotriva asumării răspunderii guvernului pe “localele în două tururi” are ca scop principal tocmai excluderea posibilității ca multe din numeroasele primării din țară, dominate de social-democrați, să fie pierdute. PSD-ul știe că “în teritoriu”, electoratul neinformat își urmează, în genere, primarii. O cădere a guvernului Orban nu va duce automat la anticipate, iar dacă, pe de altă parte, moțiunea va fi respinsă, PSD-ul va aduce chestiunea asumării răspunderii în fața CCR, o instituție apropiată de foștii guvernanți.
Tergiversarea rezolvării tranșante a situației și compromisurile PNL cu aliații de conjunctură nu pot ascunde, însă, constatarea că limbile ceasului de la bomba lăsată de PSD se apropie de linia roșie.