Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

RODICA CULCER despre… „România condusă de Dragnea a fă­cut corp comun cu Ungaria lui Orban, pentru sabotarea UE”

– Cazul Ditrău a scos la iveală o realitate despre care nu s-a vorbit mai deloc: faptul că maghiarii din Tran­silvania sunt captivi unui sistem mediatic con­tro­lat de premierul maghiar Viktor Orban, care a pus mâ­na, prin apropiații săi, și pe presa de limbă ma­ghiară din Ardeal. Ce riscuri comportă această situa­ție? Pot face ceva autoritățile statului român pentru a-și face auzită vocea în zonele majoritar maghiare?

– Înainte de toate, trebuie să ne întrebăm dacă au­to­ritățile statului român au o voce credibilă, nu numai pen­tru maghiari, ci și pentru români. Nu putem ignora dis­cur­sul oficial xenofob și anti-european, promovat în ul­ti­mii șapte ani de alianța toxică pentru democrație și sta­tul de drept, formată din PSD, ALDE și UDMR. Cum să nu domine Viktor Orban mass-media de limbă ma­­­ghia­­ră în Ardeal, când Liviu Dragnea i-a dat mână libe­ră și i-a făcut toate concesiile politice și economice pe care le-a pretins, iar România condusă de Dragnea a fă­­cut corp comun cu Ungaria lui Orban, pentru sabo­ta­rea UE și a valorilor ei din interior, spre satisfacția lui Vla­­dimir Pu­tin? Până și modelul de control asupra mass-me­dia a fost copiat de Dragnea de la Viktor Or­ban, adi­că tre­ce­rea televiziunii și radioului de interes pu­blic sub con­trolul guvernului, prin finanțarea de la bu­get. Ni­meni nu s-a sesizat atunci și mulți nu înțeleg nici acum im­pac­tul unei astfel de măsuri, cum nu în­țeleg nici con­se­cințele dominației mogulilor penali și anti­eu­ropeni în mass-media din România. Desigur, acum avem un gu­vern PNL, dar este minoritar și depinde politic de UDMR, cum au depins toate majoritățile din ultimii ani. Toto­da­tă, nu pare preocupat de statutul televiziunii și ra­dio­ului public. Problemele comunicării din­tre maghiari și au­toritățile statului român sunt de altfel istorice și com­pli­cate. Ele nu se vor ameliora însă atâta vreme cât zo­­ne­­le majoritar maghiare vor fi con­si­derate de Bucu­rești fie­furi ale UDMR, ceea ce înseam­nă că ele sunt cedate, de fapt, prin interpuși, Buda­pes­tei, de dragul unor in­te­re­se politice ale partidelor „româ­nești”. Statul ro­mân tre­­buie să se reformeze, să înceteze să ignore pro­ble­me­le co­munității maghiare, lăsându-le ex­clusiv în grija UDMR, și să ofere o alternativă viabilă la mo­delul Or­ban. Este adevărat că o asemenea schimbare ar echivala cu o mu­ta­ție genetică a politicii românești. Poate de aceea ni­meni nu îndrăznește să facă măcar un pas pe această cale.

– Inevitabilul s-a produs: Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană la finele lunii ianuarie. Chiar dacă tradiția a consacrat binomul franco-german ca mo­tor al UE, Regatul Unit a fost, de multe ori, fie o frâ­nă necesară, fie o pedală de accelerație a unor pro­cese. Ce gol lasă Marea Britanie în UE? Cum găsește România această mișcare istorică, în care un partener strategic al său se retrage din UE?

– Nu cred că ieșirea Marii Britanii din UE era ine­vitabilă. Ea a fost produsul unei propagande minci­noa­se duse de o elită politică fără scrupule, din cadrul Par­ti­dului Conservator, și de o mișcare independentistă popu­listă manipulată de Moscova. Acești politicieni au spe­culat nemulțumirile unor comunități afectate de glo­ba­lizare pe care mai multe guverne le-au lăsat de iz­be­liște, în loc să le ofere o alternativă. Este riscant, acum, să speculăm asupra unui viitor despre care nici Marea Bri­tanie, nici UE, nu știu prea multe. Europa a pierdut o promotoare a pieței libere și a competiției economice și o contrapondere binevenită la tendințele stângiste pro­movate de Franța și uneori și de Germania. Totodată, bu­getul UE va avea de suferit, pentru că britanicii erau con­tributori net, adică plăteau la buget mai mult decât pri­meau de la UE. Deja, problemele financiare îi dez­bi­nă pe europeni, statele beneficiare de asistență din partea UE refuzând orice reducere a bugetului lor, chiar da­că, evident, UE are acum mai puțini bani. În privința mo­torului franco-german, acesta se gripează des în ulti­ma vreme, din păcate, iar UE este tot mai mult do­mi­na­tă de Germania. Plecarea britanicilor îi va încuraja, desigur, pe euroscepticii din Europa Centrală și de Est, ca Polonia, Ungaria și Cehia, de pildă, lăsându-le mai mult spațiu de manevră. UE va trebui să-și mobilizeze toa­te resursele de inteligență și de înțelepciune, pentru a se reforma și a apăra în continuare valorile europene. În privința României, sub președintele Iohannis, ea s-a apro­piat tot mai mult de Germania, deci politic nu va fi afectată de Brexit, iar Marea Britanie rămâne un par­te­ner strategic în cadrul NATO. Pericolul pentru noi ar fi doar ca modelul de comportament politic care a ge­ne­rat Brexit-ul să nu-și găsească, cu încurajare de la Ră­să­rit, prea mulți adepți. Deocamdată românii au prea mare nevoie de Europa, care le oferă o al­ter­na­tivă la mizeria de acasă, pentru a se gândi să o pără­seas­că.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian