OCTAVIAN BERCEANU – „Pădurile fac parte din obiectivele de siguranță națională. Ele pot fi salvate de Iohannis, SRI, DNA și DIICOT”

Consilier municipal/ Activist de mediu

La început de an 2020, bucureștenii au pri­­mit două vești proaste. Autoritățile as­­cund și măsluiesc cifrele ce indică po­luarea, care se dovedește mult mai amplă decât ne imaginam. Și tocmai acum, când avem nevoie mai multă de aer curat, în Băneasa și în alte păduri din jurul orașului se fac tăieri masive. Inginer silvic, fost inspector forestier, acum consilier mu­nicipal și unul dintre cei mai dinamici activiști de mediu ai momentului, Octavian Berceanu este omul care ne poate lămuri ce se întâmplă cu ade­vărat.

„Lăsată-n pace, pădurea trăiește mai mult ca noi”

– Sunt legale aceste tăieri, d-le Berceanu? De ce se taie în ritm susținut, în toate pădurile din jurul Bucureștiului?

– Dincolo de faptul că aceste așa-numite operațiuni de rărire și de igienizare sunt executate prost, ele au acoperire legală. Sunt făcute pe baza unui Amenajament silvic, care-i un fel de Biblie a lucrătorului forestier. Acolo se scrie tot ce are de făcut. Însă acel Amenajament nu s-a mai mo­dificat de prin anii 60-70, iar între timp, pădurile de la marginea orașelor au trecut prin mari schim­bări. Acum, în 2020, pădurile astea au o mare valoare, cu totul alta, decât să tai și să vinzi din ele lemn de foc. Băneasa, Andronache, Râioasa, Cernica și celelalte păduri din jur au un puternic rol eco­logic, dau aer orașelor, și au în plus un rol recrea­tiv. Pe Ocoalele Silvice se pune presiune să-și plătească singure cheltuielile de funcționare, din materialul lemnos vândut, strategie prost gân­dită. O altă filozofie cu totul greșită, prin care, de multe ori, silvicultorii își justifică tăierile aiurea, este aceasta: „Dacă nu tai, nu intervii în pădure, pă­durea moare”. Fals! Lăsată-n pace, pădurea trăiește mai mult ca noi și mai mult ca toate vie­țui­­toarele din ea, se gestionează singură. De aceea, cele mai importante păduri de la noi și din lume sunt cele virgine, în care omul nu a inter­ve­nit. Lemnul căzut se lasă acolo, el putrezește și hră­nește insecte care hrănesc, la rândul lor pă­sările, care au un rol important în bunăstarea unei păduri. Copacii mari transmit prin sol nutrienți pentru puiet, dacă îi tai, dai pădurea peste cap. Romsilva nu a avut și nu are specialiști care să înțeleagă procesele din pădure, zoologi, biologi, ecologi. Pădurea nu-i un lan de porumb, cu o ci­cli­citate de 100 de ani, ce doar trebuie să pro­ducă lemn. Și așa, pădurile trăiesc într-o presiune uri­așă, dată de poluarea accentuată, de schim­bă­rile climatice, dacă mai intervenim și noi, fără să știm ce facem, o dezechilibrăm total și, încet, încet, se usucă. Nu acum, pe loc, dar în 20 de ani se usucă.

„Garda Forestieră și Garda de Mediu nu intervin, iar la marile instituții, dosarele lor sunt puse deoparte”

– La ce presiuni este supusă în acest moment Pădurea Băneasa?

– În primul rând, la presiunea Ocolului Silvic, ce vrea să facă bani din masa lemnoasă. În al doilea rând, la presiunea imobiliară, existentă din 1990. De atunci, în pădure se defrișează ca să își facă reședințe oameni foarte puternici finan­ciar, cu adânci influențe politice. Chiar și astăzi, dacă unul din ei vrea casă în Pădurea Bă­nea­sa, o va face. Garda Forestieră, și Garda de Me­diu nu intervin niciodată, iar la marile instituții, do­sa­rele lor sunt puse deoparte, nu-i deranjează ni­meni. În plus, deși există o decizie judecă­to­rească definitivă, care interzice asta, pădurea este folo­sită ca drum de acces la cartierul Greenfield, mii de mașini circulă prin ea. Mai apare și presiunea eco­logică. Cum nu există un sistem de canalizare, cei ce au proprietăți limitrofe cu pă­du­rea duc pompele și varsă în pădure direct ceea ce în mod normal ar trebui vidanjat și dus la stație de epu­rare. Dacă arunci mereu detergenți, mizerii, ma­teriale de construcții, într-un pâlc de pădure, ar­borii se vor usca, zona forestieră va rămâne doar pe hârtie și ne vom trezi peste noapte cu o nouă stra­dă și cu un nou pâlc de case, lucru care s-a tot în­tâmplat. Și acum, și în urmă cu 15-20 de ani, când eram administrator al Pădurii Băneasa, deci știu prea bine ce vorbesc, lucrurile stau la fel. Gar­da de Mediu nu vine, iar poliția apare me­reu prea târziu pentru a-i prinde pe cei ce de­ver­sează.

„Cât am fost inspector forestier, am avut contact direct, de la pădurar la secretar de stat, și am văzut cum reprezentanți ai statului fac parte dintr-o rețea de crimă organizată”

– Cât de adâncă este această rețea infrac­țională?

– Cât am fost inspector forestier, făceam o muncă de Sisif, pentru că se fura încontinuu, din toate părțile. În timp, am avut contact direct, de la pădurar la secretar de stat, și am văzut cum re­prezentanți ai statului fac parte dintr-o rețea de crimă organizată. Și nici nu se ascund, pentru ei e un motiv de fală. Corupția este atât de puternică, veniturile ilicite atât de mari (se taie dublu față de ce apare în acte), încât ea decide cine și cum con­duce anumite instituții cheie. Vorbind de pădurea Băneasa, ea nu se află în vârf de munte, să vezi ce s-a tăiat doar din avion, ci e la doi pași de acele instituții ce ar trebui să cerceteze cum au dispărut hectare întregi de pădure, cine și-a făcut case aco­lo. Nimeni nu vrea să își asume ținte de îndeplinit la nivel de mediu, pentru că decidenții politici în aceste cazuri sunt zero. Nu sunt puși pe treabă, ci sunt puși pe jaf, în ceea ce privește natura. Între 2017 și 2018, am fost consilier al președintelui Comisiei de Me­diu a Senatului. La fiecare ședință ve­neau senatori cu propuneri insistente, ce adu­ceau grave preju­dicii mediului! În plus, mulți din­tre ei erau anal­fa­beți funcționali, nu puteau citi pâ­nă la capăt o le­ge pe care trebuiau să o voteze. Și atunci, de­gea­ba suni tu la 112, când vezi un ca­mion cu lem­ne tăiate ilegal. Fără legislație, vine po­lițistul, ve­de că nu are acte în regulă și-i dă dru­mul, iar tu îți mai iei și amendă. De aia sunt uciși pădurari, pentru că legislația și managemen­tul forestier sunt dezastruos întocmite. Și nu există dorință politică să se schimbe ceva în bine.

„Președintele Iohannis are toate pârghiile la îndemână”

– Există o lege a siguranței naționale, ce se poate activa până nu este prea târziu? Cine ar putea apăsa butonul salvator?

– Iohannis! Președintele are toate pârghiile la îndemână, de a activa legea siguranței naționale din 2015. Poate motiva în ședința CSAT (Con­siliul Suprem de Apărare a Țării), că de pădurile din jurul Bucureștiului depinde sănătatea a 2 milioane de oameni și ele trebuie protejate. Din acel moment, s-au încheiat tăierile. La fel și cu tăierile ilegale din toată țara, ar fi monitorizate și prin satelit, și prin sistemul SUMAL, de urmărire a masei lemnoase, și gata cu furturile. E simplu de urmărit. Pădurile fac parte din obiectivele de siguranță națională. Însă nici Președinția, nici celelalte instituții, precum SRI, DNA, DIICOT, nu s-au activat până acum pentru a face lumină și a salva pădurile.

„Centura verde a Bucureștiului se poate reface doar prin voință politică”

– În ianuarie 2020, Ministrul Mediului a reacționat la presiunea opiniei publice, s-a dus în pădurea Băneasa și a făcut declarații ce par salvatoare. S-a schimbat ceva de atunci?

– Nefiind de specialitate, domnul ministru a fost „împachetat” de consilierii săi, aflați de mulți ani în funcție. Tăierile se vor opri oricum la sfârșit de aprilie, așa spune „Amenajamentul”. Am văzut intenții bune la ministru, așteptăm deciziile. Prin ordin de ministru, Băneasa poate deveni pădure de protecție, și toate tăierile se opresc, pădurea își continuă ritmul natural și redevine un plămân ver­de al Capitalei. Ăsta-i rostul ei. Pădure-parc în­seam­nă altceva, o variantă necâștigătoare.

– Se vede vreo șansă pentru a avea o centură verde în jurul Bucureștiului în viitorul apropiat?

– Doar dacă există voință politică. Dacă opinia publică va pune în continuare presiune. Dacă Mi­nisterul Mediului schimbă „Amenajamentul sil­vic” și schimbă încadrarea pădurilor în păduri pro­tejate. Dacă proprietarii de zone de pădure sunt despăgubiți, astfel încât și acele zone să de­vină protejate. Primarii localităților din jurul Ca­pitalei nu vor să pună la dispoziție terenuri pentru această centură verde. CSAT poate decide că este vorba de o chestiune strategică, de siguranță na­țio­­nală și să-i oblige să pună la dispoziție acele te­renuri. Se pot face multe, se pot debloca vechi și nocive mecanisme, doar voință să fie.