25% este sporul pe care îl primește în plus la salariu un deținător de doctorat în România. La cum s-au rotunjit în ultima vreme unele salarii din mediul public, suma poate trece, lejer, de salariul mediu pe economie. E firesc ca munca, mai ales cea de înaltă performanță, cum se presupune a fi cercetarea doctorală, să fie plătită ca atare. Și așa ne confruntăm cu un exod de “creiere” care ne va lovi, peste câțiva ani, mai rău decât lipsa de mână de lucru obișnuită, pe care o resimte acut piața românească în momentul de față (și care duce inclusiv la fenomene precum cel de la Ditrău)! Problema este unde avem de-a face, realmente, cu muncă în spatele patalamalei de doctor. Începând cu cel mai cunoscut caz de plagiat de la noi, cel al premierului pe atunci Victor Ponta, până la câteva personaje care au ajuns, recent, în Executivul Ludovic Orban, presa a produs încontinuu, în ultimii ani, dovezi ale unor plagiate grosolane, care-i au ca autori pe oameni-cheie din instituții importante ale statului român. Academia de Poliție este doar unul dintre aceste focare de hoțomănie academică: potrivit unui raport al Corpului de Control al Ministrului de Interne, dat publicității în septembrie 2019, nu mai puțin de 75% din tezele de doctorat susținute în perioada 2011-2016 sunt suspecte de plagiat! Academia Națională de Informații este și ea vizată de numeroase anchete de presă, și nici zona medicală nu este scutită de asemenea suspiciuni. Vorbim despre cariere la cel mai înalt nivel – premieri, miniștri, rectori, șefi de instituții din sistemul de securitate – care se bazează pe o mare minciună, pe un mare furt, pe copierea de zeci și sute de pagini scrise de alții, cu tot cu note de subsol, cu tot cu greșeli gramaticale ori de tipar! Furt de cea mai joasă speță recompensat de statul român cu un bonus de 25% la salariu! Iar încăpățânarea cu care se țin ascunse de ochii publicului lucrările de doctorat continuă. Ultimul motiv invocat: protecția datelor cu caracter personal (celebrul GDPR, găselnița care dă bătăi de cap, de un an de zile, tuturor companiilor din România!). Conform declarațiilor ministrului Educației, Monica Anisie, titularii lucrărilor de doctorat vor avea dreptul de a depune “motive întemeiate” pentru menținerea “la secret” a tezelor. Numai că această variantă avansată de ministrul PNL – care chiar pare interesată de lămurirea situației – se bate cap în cap cu Legea educației, care spune negru pe alb că “tezele de doctorat sunt publice”. Așa e și normal să fie, așa se întâmplă în toată lumea civilizată, tezele de doctorat sunt bunuri publice, cu atât mai mult cu cât statul finanțează școlarizarea în sistem doctoral, cu atât mai mult cu cât dă sporuri consistente pentru titlul de doctor!
Ne tot mirăm că universitățile românești nu reușesc să treacă bariera de Top 500 în lume. Ca să se apropie de Top 400 sau de Top 300 trebuie, în primul rând, să rezolve problema imposturii academice. Sunt multe probleme care se cer rezolvate de jos, de la rădăcină, dar, până atunci, măcar să scăpăm de uscăciunile din vârf…
Romanian