“Boală lungă – moarte sigură!”, zice un proverb românesc. După ultimele sale mișcări, legate de provocarea „anticipatelor”, PNL pare că s-a plasat în situația bolnavului care speră mereu să intre în convalescență, dar medicii îi descoperă, când se așteaptă mai puțin, noi efecte ale bolii. Înțelegerea tacită cu PSD-ul pentru renunțarea la localele în două tururi contra susținerii anticipatelor nu a funcționat. După ce s-au văzut cu sacii în căruță, provocând căderea guvernului Orban 1 în urma respingerii asumării răspunderii pe „locale”, liderii fostului partid la putere au început o bătălie fără menajamente pentru blocarea oricărei anticipări a parlamentarelor. PSD-ul este direct interesat în acest „joc”, pentru că respectarea termenului normal de desfășurare a acestor alegeri îl avantajează. Mai întâi, timpul câștigat astfel îi dă posibilitatea reorganizării după „dezastrul dragnist”, care l-a coborât de la 45% din preferințele alegătorilor (în urmă cu patru ani), la 20%. Șocul, validat de rezultatele la europarlamentare și prezidențiale, nu a rămas fără urmări. PSD-ul nu mai putea să se prezinte în fața electoratului cu „uneltele lui Dragnea” în fruntea sa, pentru că dezvăluirile legate de manipularea interesată a legilor Justiției și aberanta utilizare a resurselor financiare ale țării ar fi avut consecințe extrem de dramatice. Procentul de 20% este doar una dintre ele. Simulând acordul cu PNL-ul, pentru „locale contra anticipate”, el și-a atins un prim obiectiv, salvarea „bazei” teritoriale, știut fiind că la alegerile într-un singur tur, cele mai mari șanse la primării le au aleșii deja existenți. Or, PSD-ul domină în mai mult de jumătate din primăriile țării, ceea ce îi asigură, la parlamentare, o posibilitate majoră pentru „orientarea opțiunilor” electoratului. Conducerea lui n-a avut, de aceea, niciun scrupul să sugereze liberalilor că „partidul” va susține procedurile constituționale pentru declanșarea anticipatelor și, probabil, chiar ar fi făcut-o, dacă ar fi reușit resetarea sa internă. PSD-ul știe că, în principiu, nu va câștiga parlamentarele din 2020, dar realizează cât de diferită va fi evoluția în opoziție, în funcție de procentul obținut. Una este să ai 15-20% din compoziția Parlamentului, și alta să deții 25-30% într-un mandat în care cei de la guvernare trebuie să repare „moștenirea” și să atingă obiective (investiționale) de care „înaintașii” și-au bătut joc. Restructurarea conducerii nu se putea face însă „din scurt”, extrem de compromișii oameni ai lui Dragnea neînțelegând că pentru salvarea imaginii partidului ar trebui să facă un pas în spate. Amânarea congresului din 29 februarie a.c. este motivată de nevoia tranșării raporturilor dintre liderii care își doresc un PSD onorabilizat (fie și aparent) și cei care nu văd, după „excluderea” lui Dragnea, necesitatea unor schimbări tactice. Ambele orientări susțin însă desfășurarea parlamentarelor la termen, mai ales că „baza” realizată prin locale a fost securizată. După congresul stabilit la jumătatea lunii martie, PSD-ul va putea ataca problema parlamentarelor, cu o conducere stabilă și unitară, ce îi va pregăti terenul revenirii. PSD-ul este interesat să blocheze anticipatele și pentru că știe că, până la termenul normal al parlamentarelor, guvernarea PNL va fi atinsă de o inevitabilă uzură. Cu o susținere în actualul parlament extrem de fragilă, ba chiar volatilă (cum s-a văzut la moțiunea de cenzură), guvernul Orban 1 a avut o marjă de mișcare profund limitată. Chiar și succesul adoptării Bugetului de Stat pe 2020 s-a concretizat cu dificultate, celelalte măsuri de deblocare a sistemului instituțional trebuind să fie adoptate prin OUG-uri, adică tocmai prin mecanisme pe care PNL-ul le reproșase guvernării PSD-iste. În plus, executivul a trebuit să realizeze foarte repede că deciziile sale își pierd puterea la punerea lor în aplicare de către o administrație birocratizată la maxim și parazitată până la paroxism de clientela PSD-istă, greu de dislocat fără schimbarea fundamentală a Legii Administrației, a Statutului funcționarului Public, a regulamentelor instituționale interne. PSD-ul a politizat total instituțiile statului, de la CCR până la ultima administrație fiscală din teritoriu, funcționarea lor fiind asigurată doar prin clasicul „sistem PCR” (pile, cunoștințe, relații). Ca să își impună aplicarea a cel puțin unei părți din programul său de guvernare, cabinetul Orban a trebuit, obligatoriu, să ajungă la o serie de compromisuri cu aceste instituții, cu funcționarii lor (blindați juridic de Statutul existent), cu membrii forului legislativ (Parlamentul) în căutare de demnități viitoare. Bazându-se pe impactul electoral prezumat (de peste 45%), PNL-ul a căutat, de aceea, forțarea anticipatelor, fie și cu renunțarea la localele în două tururi. Conducerea lui ar fi trebuit să-și amintească de faptul că nicio înțelegere (oficială sau tacită) cu PSD-ul nu este posibilă, așa-zișii socialiști încălcând-o de fiecare dată când interesul lor de grup le-o cere. Crin Antonescu și Tăriceanu ar fi putut depune oricând mărturie. Renunțarea, prin asumarea răspunderii și, în consecință, prin „cenzurarea” guvernului Orban, la forma cea mai democratică de alegeri locale, a adus PNL-ul la mâna PSD-ului, care – desigur – nu și-a dezmințit reputația, începând tergiversarea problemei anticipatelor. Cu un guvern interimar, obligat să-și rezume activitatea doar la funcționarea curentă a administrației, fără dreptul de a da OUG-uri în situații dificile, PNL-ul este împins la coruperea propriului program administrativ și la acceptarea „micilor înțelegeri” cu clientela PSD-ului, tinzând astfel spre preluarea „obiceiurilor” acestuia. Cedarea, la extraordinara presiune a mediei aservite social-democraților, în cazul actului de corupție dovedit al fostului ministru al Sănătății, Sorina Pintea, dar și în alte cazuri de interes PSD-ist, a aplicării corecte, nediscriminatorii, a legii, este deja un semnal că „acomodările” au început să se producă. PNL-ul riscă să își îndepărteze electoratul informat, sensibil la jocurile politicianiste, care se pomenește confruntat cu lozinca, lansată tot de „tehnicienii” social-democrați, „PSD-PNL, aceeași mizerie”!
PNL-ul se regăsește, momentan, într-o situație complicată. Guvernul Cîțu va fi, probabil, respins de Parlament, dar acțiunea va aduce o nouă tergiversare. Epidemia de coronavirus (Covid 19) presupune, pentru combatere, o administrație coerentă și fermă. Fără puteri normale, guvernul PNL nu va putea lua cele mai adecvate măsuri. Până la parlamentare, resetat și blindat de cedările Justiției, PSD-ul își va râde în barbă. Și atunci, cine știe…
Romanian