O lume în schimbare

De la „gripa spaniolă”, de la începutul secolului tre­cut, lumea nu a mai cunoscut o asemenea pandemie pre­cum cea a coronavirusului. Multe guverne au fost luate pe nepregătite și au reacționat prost la ceea ce s-a do­ve­dit a fi mai mult decât o mutație ciclică a câmpului viru­so­logic în care trăim. După ce maladia s-a extins și a în­ceput să facă victime, s-a constatat că suficiența cu care diversele ad­mi­nistrații își tratau cetățenii s-a bazat pe o încredere super­ficială în funcționarea instituțiilor statale, în capacitatea acestora de a preveni și stăpâni fenomene naturale oarecum neașteptate. Covid 19 a zdruncinat și încrederea în pro­gre­sul științific și tehnologic prin care oamenii credeau că stă­pâ­nesc natura, că o „umanizează” după aspirațiile și do­rințele lor momentane. Gripa spa­niolă, de la sfârșitul Pri­mului Război Mondial, a făcut, se pare, mai multe victime decât războiul însuși. Covid 19 n-a ajuns încă la apogeu, iar în România este abia la început. Vaccinuri și tratamente medicale eficace nu există încă pe „piață”, în ciuda cerce­tărilor febrile des­fășurate de instituțiile de specialitate. În România, ne­păsarea unor politicieni și pofta de profit a unor co­mer­cianți din domeniul farmaceutic au distrus până și aceas­tă posibilitate. Institutul de profil, „Ioan Can­ta­cuzino”, ce pregătea anual vaccinurile pentru gripele se­zoniere, a fost falimentat și închis de interesele obscure ale unor „specialiști” numiți politic în fruntea lui. Pandemia, ni se va spune, nu ține cont de capacitățile unor comunități de a produce tratamente specifice și de dotările lor pen­tru a le aplica. După China, Italia, Franța, Germania, SUA și alte state mai bogate și cu sisteme sanitare mult su­pe­rioa­re României au fost crunt lovite de ofensiva viru­sului.

Extinderea acestuia nu este însă o scuză pentru fra­gilitatea, lipsa de eficiență și slaba dotare a sistemului de să­nătate românesc. Ani la rând, politicienii ajunși la guver­nare au promis îmbunătățiri ale acestuia, mo­dernizări, dotări de ultimă oră, angajări de specialiști per­formanți. Ca și în cazul Institutului „Ioan Cantacu­zino”, promisiunile lor au fost vorbe în vânt, formule de acoperire ale unor afa­ceri murdare, care i-au îmbogățit pe mulți dintre ei. După „tragedia Colectiv”, guvernanții PSD-iști au anunțat că vor construi opt spitale regionale și vor importa cele mai noi utilaje tehnice prntru dotarea lor. N-au construit nimic în ciuda faptului că UE le-a pus la dispoziție fondurile nece­sare. E drept că aceste fonduri nu puteau fi fraudate datorită controlului sever asupra utilizării lor, exercitat de aceeași UE. Acum, când mii de români se întorc acasă din zonele răvășite de pan­demie – unii dintre ei purtători nevi­novați ai virusului – țara nu are nici capacitățile, nici dotă­rile pentru a asigura izolarea sau tratarea lor.

Președintele Iohannis și guvernul Orban, al PNL-ului, au luat, desigur, toate măsurile care se impun în aseme­nea situație, măsuri asemănătoare celor luate de alte ad­ministrații din țările afectate de pandemie. Declararea stării de urgență a dus la limitarea severă a circulației per­soa­nelor, a contactelor dintre ele prin interzicerea manifes­tărilor publice, a frecventării spectacolelor de orice tip sau a localurilor de petrecere. „Distanțarea so­cială” – concept vag, utilizat în discursurile decidenților din toată lumea – a ajuns să fie impusă și pe plaiurile mioritice. Occidentul a impus-o în speranța reducerii vitezei de diseminare a virusului, o curbă ascendentă bruscă a acesteia putând duce la asfixierea lanțurilor sanitare existente. Ținând seama de reîntoarcerea miilor de români ce și-au pierdut, din cauza crizei, locurile de muncă din Occident, guvernul a alocat fonduri pentru creșterea numărului de locuri din spitale și pentru achiziționarea materialelor pentru tratamente și protecție a bolnavilor și a lucrătorilor din sistem. Efortul financiar este dur pentru că fondul de rezervă al țării a fost golit de risipa electorală practicată de guvernarea PSD-istă. Liberalii, care s-au angajat să susțină și plățile pentru șo­majul tehnic în care marile companii industriale și-au tri­mis, din dorința de a realiza „distanțarea socială”, oa­me­nii acasă, trebuie acum să repare efectele ires­pon­sabilității cri­minale a administrației PSD-iste, care a lă­sat țara aproape în incapacitate de plată. Efectele pe ter­men mediu și lung în domeniul economico-social abia se întrevăd, dar ele vor fi obligatoriu dure. Guvernarea PNL va trebui să apeleze la măsuri de austeritate pe care, vrând-nevrând, le va deconta electoral. Iar consecințele cedărilor tacite la pretențiile PSD-ului pentru locale într-un singur tur și parlamentare la termen, pe care pan­demia le-a bătut, prac­tic, în cuie, nu vor întârzia să se producă atunci când aceste alegeri vor avea loc. Susțin în continuare că liderii liberali au greșit în momentul când, după preluarea puterii, în urma auditării tuturor ministerelor și instituțiilor statului, nu au făcut publică, în bloc, starea economiei și a administrației românești. Ceea ce chiar și electoratul dur al PSD-ului a simțit după con­sumarea „aventurii dragniste”, ar fi devenit infor­mație valabilă, accesibilă tuturor cetățenilor interesați de soarta țării.

În România nu s-a ajuns încă la „vârful de sarcină” al pan­demiei. O posibilă creștere bruscă a numărului de ca­zuri ale celor afectați va pune la grea încercare sistemul nos­tru medical, dacă nu cumva îl va falimenta. Starea de ur­gență permite, desigur, luarea unor măsuri de prevenție absolut necesare și pregătirea populației pentru ce e mai rău. Statul, fragilizat de toate asalturile PSD-iste asupra capacității lui de funcționare, trebuie să își revină și să impună imperativ, inclusiv prin pedepse și alte sancțiuni, aplicarea tuturor acestor măsuri. Exploatarea lor politică ar trebui drastic amendată, mai ales că, bazându-se pe in­dolența și nepăsarea tradițională a românilor, grupări PSD-iste au început deja să inter­preteze partinic efectele aces­tora. De pe margine, după ce au repus în fruntea adminis­trației guvernul liberal pe care tot ei l-au răsturnat, liderii PSD critică acum „li­mi­tarea libertății românilor” și de­fectele sistemului sanitar, „uitând” că ei sunt cei care l-au menținut în aceas­tă stare. Coronavirusul, cu tragediile ce îl însoțesc, va obliga până la urmă societatea românească să-și reconsidere structurile identitare. După el, lumea în care trăim nu va mai fi aceeași.