Convorbiri cu ușa închisă – MARIUS MANOLE: „De Paști, voi încerca să fac primul cozonac din viața mea”

– Ai zice că actorii se plictisesc de moarte în izolare. Nici vorbă! Unii dintre ei sunt într-o formă de zile mari –

– Marius, ce faci tu în izolare?

– Ca să fiu sincer, nu îmi ajunge timpul. Fac un serial online, împreună cu un grup de colegi. Fiecare se filmează la el acasă, în bucătăria lui, și, în timp ce gătim, discutăm despre situația actuală. Serialul se numește „Discutabil” și se poate ve­dea pe youtube. Nu aveam ce face, și după patru zile de izolare, a venit Vlad Zamfirescu cu această idee și ne-am apucat de treabă.

– Cine mai joacă în „Discutabil”?

– Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu, Carmen Tănase, Medeea Marinescu, Nadiana Sălăgean și Kana Hashimoto. Avem un scenariu scris de Alex Popa, nu e improvizație, e treabă serioasă. Facem repetiții aproape zilnic, până târziu în noapte, filmăm un episod pe săptămână și în fiecare vineri îl urcăm pe youtube și pe Facebook. Și chiar are succes. Primul episod a avut peste 100.000 de vizualizări. Pe lângă acest serial, în fiecare seară am un mic show pe instagram, cu Ilona Brezo­ia­nu, iar miercurea mă duc la emisiunea lui Marius Tucă, pe care o difuzăm online. O dată pe săptă­mână, ies din casă, cu o mașină care mă duce și mă aduce, complet echipat, ca de pandemie. Aco­lo mă întâlnesc doar cu Marius Tucă și nu pot de­cât să sper că el nu e infectat. În rest, stau acasă.

– Chiar circulă o glumă pe internet, în care se spune că pandemia a fost inventată de Marius Manole, ca să se odihnească și el puțin. Ce faci toată ziua acasă?

– Gătesc în fiecare zi cu pasiune și devo­tament. Mai greu e cu spă­latul vaselor. Suntem pe bu­get de auste­ritate, așa că am lăsat-o mai moale cu mân­carea coman­dată. Am învă­țat să fac pâi­ne și, nu o să mă crezi, dar am preparat chiar drojdia mea. Nu se găsea pe ni­căieri drojdie (zici că sun­tem o nație de brutari), aveam în frigider doar două grame, și cu ea am cres­cut maia. Cine ar fi cre­zut că o să ajung să fac pâine acasă și încă folosind drojdie crescută de mine? Devenim cu toții patiseri, brutari, bucătari…

– La teatru care mai e situația?

– De la 1 aprilie suntem în concediu de odihnă. Și sperăm că lucrurile vor reveni la normal. Am semnat deja la Teatrul Național că suntem de acord să jucăm la vară. Nu pleacă nimeni în va­canță. Vom fi aici, pe metereze. M-am bucurat să aflu că oamenii nu și-au cerut banii înapoi pe bi­lete, ci au preferat să vină când se vor juca spec­tacolele respective. Am vreo 20 de specta­cole, în toată țara.

– Actorii angajați, așa cum ești tu, sunt oarecum acoperiți: își iau salariile. Ce se în­tâmplă însă în zo­na actorilor inde­pen­denți?

– Acolo e jale. Și de aceea am por­nit un proiect prin care strân­gem bani, ca să le plă­tim chiriile unor ac­tori din zona in­de­pen­dentă, care acum sunt într-o si­tuație groaz­ni­că. Ei riscă, la pro­priu, să ră­mâ­nă pe dru­muri. Așa că am făcut plat­forma actorindependent.ro, am rugat lumea să doneze și, uite așa, am reușit să plă­tim 20 de chirii. Dar va trebui să continuăm, pentru că o chirie are prostul obicei de a trebui să fie plă­tită lunar. Sunt mulți oameni im­plicați în acest pro­iect: Oana Pellea, Șerban Pavlu, Maia Mor­genstern, Raluca Apro­du, Istvan Teglas, Ada Galeș, Me­deea Mari­nescu, sunt mulți. Sigur, acum poți să mă întrebi de ce nu facem ceva ca să ajutăm spitalele în care mor oameni, și ai avea drep­tate să mă întrebi, dar eu trebuie să lupt un pic și pentru breasla mea. Înțelegi? Pe copiii ăș­tia, actorii tineri din spațiul inde­pendent, nu îi ajută nimeni, nu au nicio lege de partea lor.

– Marius, cum apreciezi si­tuația asta nemaivăzută în care ne aflăm?

– Foarte rău este că se prăbu­șește economia, că sunt atâția oameni care rămân fără loc de mun­că. Noi, actorii, nu putem să jucăm fără public, așa că suntem prin­tre cei vizați. Rău e că trece primăvara asta și noi nu am apucat să ne bucu­răm de ea. Rău e că nu ne putem vedea părinții de Paști, rău e că nu te poți duce la biserică, la Înviere, să iei lu­mină, rău e că nu poți ieși la o bere cu prietenii, rău e că nu poți călători.

– Tu aveai o tradiție de la care nu te abăteai: Paștele și Crăciunul le petreceai la Iași, cu pă­rinții.

– Da, dar acum nu se poate. Acum doar vor­besc cu ei la telefon, întreb ce au nevoie, comand pentru ei online, și un curier de la magazin le duce tot ce trebuie acasă. Din nefericire, stric tradiția anul acesta.

– Ce îți lipsește cel mai mult în izolare?

– Nimic. Aș minți și m-aș alinta dacă aș spune că îmi lipsește ceva. Oricum, eram sătul de cât am jucat în ultimii zece ani, așa că nu îmi e dor de teatru. Pentru mine, pauza asta este o binecu­vântare. Sper ca până ce mă voi întoarce pe scenă, să regăsesc cheful de joc.

– Cum petreci Paștele?

– Acasă. Voi încerca să fac primul cozonac din viața mea, iar în noaptea de Înviere, voi ieși în fața porții, să primesc lumina.