Experiența tehnocrată a României, din timpul guvernării lui Dacian Cioloș, a fost una scurtă. Mulți au tratat mai degrabă condescendent, dacă nu de-a dreptul răutăcios, zbaterile, unele cu sorți de izbândă, ale specialiștilor din guvern, de a face reformă în domeniile lor de expertiză, peste capul politicienilor. Până la urmă, și tehnocrații și-au dat seama că nu pot face treabă de unii singuri și au făcut pasul decisiv spre politică. Între timp, viziunea politicianistă asupra guvernării a prins și mai mult curaj, ca să nu-i spunem, direct, tupeu. Ce s-a întâmplat în timpul guvernării lui Liviu Dragnea a fost doar sublimarea unei stări de fapt. Obișnuitele numiri pe criteriu politic au devenit numiri pe criteriul unic al apartenenței de grup.
Când – îmbătat de succesele de etapă de la europarlamentare și prezidențiale – PNL a ajuns la putere, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i dea jos pe politrucii cățărați pe funcții publice, prin ministere, direcții și descentralizate, de către PSD. Măsură bună, nimic de zis, doar că, și de data asta, criteriul a fost unul politic. Sigur că PNL are un activ de partid ceva mai bun, în comparație cu „Grupul de la Teleorman”, asta e limpede. După cum la fel de limpede e că, în numai câteva luni, Ludovic Orban nu avea cum să-și pună oamenii de încredere peste tot, prin toată țara. Dar criza declanșată de pandemia noului coronavirus arată tușele grosolane ale obiceiului numirilor politice, dovedite recent, în cazul managerilor spitalelor. S-au trezit cocoțați pe fotolii de mare răspundere, unii care habar nu au de-a face cu domeniul, marionete puse acolo ca să sifoneze bani pentru baronetul local și pentru pușculițele de partid, care ori au fugit mâncând pământul din fața responsabilității, fie au făcut numai calamități, de pe urma cărora numărăm zilnic infectări și decese.
Dacă e o lecție pe care trebuie să o învățăm din criza aceasta este să facem tot ce ține de noi, ca să nu ne mai lăsăm pe mâna politrucilor. Criza COVID-19 ne arată, în aceste zile, mai clar ca oricând, că avem oameni care pot face pasul în față dacă e nevoie, fie ei din zona „militară”, fie din zona „civilă”. Televiziunile și presa au scos la iveală profesioniști din mediul medical, de nivel occidental. Un om practic necunoscut, precum Nelu Tătaru, demonstrează, în aceste zile, o cunoaștere a realității și o capacitate de acțiune care îl fac să urce în sondaje aproape de președintele Iohannis. Un alt profesionist de excepție este Alexandru Rafila, președintele Societății de Microbiologie și reprezentantul României la Organizația Mondială a Sănătății, un alt om care a stat departe de expunerea publică, și care demonstrează calități de lider, în aceste momente de cumpănă. Iar ca ei sunt destui oameni care ne pot ajuta să trecem cu bine peste aceste momente, nu gargaragiii de pe televiziuni și de pe rețelele sociale. E de datoria partidelor politice să se „acopere” cu astfel de profesioniști și să le dea susținerea necesară. Tocmai pentru că ne așteaptă ani grei de criză economică, miza următoarelor alegeri parlamentare ar putea fi asta. E vremea ca politrucii să facă un pas în spate, iar profesioniștii să fie lăsați să-și transforme competența în fapte!
