Grădinițele, școlile și universitățile din România nu se vor redeschide până la toamnă, decât pentru tinerii aflați în an terminal, a anunțat, luni, președintele Klaus Iohannis, la finalul unei întâlniri cu premierul Ludovic Orban și cu mai mulți miniștri. Încercată în mai multe regiuni din Europa, ideea redeschiderii rapide a școlilor nu s-a dovedit viabilă, ba s-a lăsat și cu îmbolnăviri printre profesori, așa că autoritățile române nu au vrut să își asume nici un risc, sacrificând anul școlar. Aflată în valul doi al infectării pe continent, România are șansa de a trage învățăminte de pe urma experimentelor de revenire la “normal” pe care le fac deja, sau le pregătesc, Germania, Austria, Franța sau Italia. E și cazul discuției despre deschiderea sau nu a școlilor.
Numai că și privitul spre ceilalți are limitele sale. Căci unele sisteme sunt mai pregătite pentru școlarizarea la distanță, pe când sistemul nostru nu este câtuși de puțin. Poți sacrifica o jumătate de semestru (cu riscurile implicite pentru ghinioniștii din anii terminali, care s-au trezit cu toată munca dată peste cap), dar nu poți sacrifica ani întregi de studii. Iar prima întrebare pe care trebuie să și-o pună șefii din educație încă de acum este ce se poate face pentru ca învățământul românesc să se adapteze la noile condiții, măcar din toamnă. Căci, în aceste săptămâni de pandemie, învățământul la distanță a fost o glumă în România. Vorbim, de fapt, de o veche meteahnă a societății noastre, pe care criza noului coronavirus nu face decât să o sublinieze și mai tare: deși ar trebui să fie în avangarda schimbării și inovării, învățământul din România e mereu ultimul când vine vorba să se reformeze.
În planurile și sintezele pompoase de pe la seminarii se vorbește, de ani de zile, cu mare prețiozitate, despre “învățământul online”. Și nu e vorba aici despre mutarea școlii din băncile instituțiilor de învățământ pe fotoliul din casă – asta e musai să se facă acum pe timp de pandemie – ci despre nesfârșitele modalități de explorare și cunoaștere pe care le oferă computerul conectat la Internet, în zilele noastre. E vorba despre metodă, de fapt, nu despre distanță, cum s-ar crede, în învățământul online. Or, când vine vorba despre metodă, schimbă ceva în învățământul nostru dacă poți!
Criza pe care o traversăm va fi un test important pentru învățământul românesc. Dacă până și Agenția Națională pentru Administrare Fiscală a început procesul de digitalizare, școala nu mai are nici o scuză! “De musai, ca de voie bună!”, zice o vorbă prin Ardeal. Poate măcar acum, de “musai”, se vor mai moderniza și instituțiile noastre de stat. Și poate că, măcar de data asta, învățământul nu se va așeza, precum elevii leneși, la capătul cozii, doar-doar or scăpa “neascultați”…