NE SCRIU CITITORII: „Planeta s-a bucurat de acest răgaz”

Aș vrea să vă spun părerea mea în legătură cu ancheta din ultimul număr al revistei, cea legată de primul lucru pe care-l vom face după 15 mai.

Eu nu am avut vreo problemă legată de izo­larea din aceste două luni, din contră. Nu m-am simțit nici umi­lită, nici jignită de mă­surile luate de au­torități, pentru sim­plul fapt că le-am per­ceput ca pe niște mă­suri co­recte, de bun simț. Nu m-am dat cu capul de pereți, nu am avut depresie, nu am sufe­rit că nu pot să-mi văd prie­tenii și rudele, cu care totuși am ținut legătura, că doar de aceea există telefon și internet. Pe scurt, aș putea să mai stau în izolare încă două luni, dacă știu că e spre binele meu.

Dar ce am observat din ancheta dvs. este faptul că nimeni, dar absolut nimeni nu a văzut cât de benefică a fost această izolare a ome­nirii pentru natură. Nimeni nu a spus cât de mult s-a redus poluarea, cum s-a refăcut de minunat flora și fau­na marină, cum pla­neta s-a bucurat pur și simplu de acest ră­gaz pe care i l-au dat oamenii!

Fiecare partici­pant la anchetă a spus cât de afectat e, cât de tragic și în­gro­zitor e pentru bietul om să fie ținut în casă! Fiecare vrea să se întoarcă la norma­litatea de dinainte. Care nor­malitate? Aceea în care dis­trugem tot? Aceea în care ne înghesuim cu miile pe plaje, în fiecare an, lăsând munți de sticle de plastic în urmă? Când vedeam anii trecuți viermuiala de pe lito­ralul nostru, oa­menii așezati unul lângă altul, încât cu greu mai vedeai un pic de nisip, pur și simplu mi se făcea silă. Aceasta e normalitatea după care tânjesc oamenii??? Săraca omenire! Cât de egoiști și superficiali putem să fim! Și ce e mai rău e că din această lecție pe care cineva ne-a dat-o să o trăim nu am înțeles absolut ni­mic și nu ieșim mai înțelepți!

Așa că, dragă omenire, întoarce-te la minu­nata normalitate: ieși cu mașinile și du-te peste tot, astfel încât po­luarea să ajungă la cotele dinainte, în­ghe­suie-te pe plaje și mur­­dărește-le, in­toxi­că flora și fauna, taie pădurile și bu­cură-te că nu mai trebuie să ieși din casă cu decla­rație!

Trăiască super­fi­cialitatea și egois­mul ome­nesc! Aceștia suntem și nu putem mai mult!

Vă doresc normalitate plăcută și vă citesc cu drag în continuare,

CRINA DELIA