Dr. VIRGIL MUSTA – „Cel mai important lucru în bătălia cu COVID-19 este ca noi, soldații din linia întâi, să nu cădem în luptă”

Medic primar de boli infecțioase la spitalul „Victor Babeș” din Timișoara, membru al Comisiei pentru managementul clinic și epidemiologic al COVID-19

Grație abnegației sale și a echipei de spe­cia­liști pe care o conduce, orașul de pe Bega a fost recunoscut drept o „metro­po­lă me­dicală” în care s-au obținut performanțe soldate cu vindecarea a peste 400 de bolnavi. Cu toată lipsa de timp întâlnită la medicii din linia întâi, doctorul Vir­gil Musta ne-a oferit un inter­viu pentru care îi mulțumim, în nu­mele revistei noas­tre și al citi­torilor ei.

„De mic copil am învățat două lucruri importante: să am încredere în mine și să încerc întotdeauna să fac bine”

– În vreme ce mulți dintre interpreții oficiali ai pandemiei cu coronavirus o transformă într-o apocalipsă, prezența dvs. la diferite emisiuni de pe micul ecran generează calm și încredere că răul poate fi stăpânit. Cum se explică această sigu­ranță de sine, această încredere pe care o răspândiți și care le face așa de bine bie­ților oameni înfricoșați?

– Încrederea de sine a fost exersată în­delung în familia noastră, pe durata a 250 de ani, de când stră-străbunicii mei s-au remarcat, ca preoți, în viața Ca­rașului și a Banatului. A ține fruntea sus se moște­nește și se învață. De mic copil am învățat două lu­cruri importante: primul era că trebuie să am încre­dere în mine, iar celalalt – să în­cerc întotdeuna să fac bine. Iar faptul că mă solicită televiziunile și zia­­rele să vorbesc despre succesele Timișoarei în lupta cu virusul care ne-a speriat pe toți mă ono­rează și îmi arată că modelele pe care le-am avut în familia mea mi-au fost de folos, că am avut șansa de a alege meseria potrivită. Aici, în la­bo­ratoarele Ti­mișoarei, am observat că tratamentul corona­viru­sului se schim­bă, evoluează. Ca urmare, am com­binat trata­mentul antiviral cu terapia anti­coa­gulantă, după cum am înțeles că se procedează și în unele labo­ratoare din vestul Europei, metodă ce a condus la multe vindecări în rândul celor ușor și mediu atacați de virus. Pe baza acestor succese, am reușit să-i de­ter­minăm pe români să aibă și mai multă încredere în noi. Revenind la siguranța de sine despre care m-ați întrebat și la încrederea pe care le-o transmit colegilor mei, cred că aceste senti­men­te vin din calmul și profesionalismul cu care fiecare tre­buie să acționăm pentru a învinge această pan­demie. Trebuie să fim înțelepți și să acționăm îm­pre­ună. Este și motivul pentru care mă duc la di­verse emisiuni televizate, tocmai pentru a le comu­nica oamenilor ceea ce trebuie să cunoască și să facă pentru a învinge boala. Siguranța noastră de sine este dată și de rezultatele pe care le-am avut în lupta cu virusul. Aceste calități se datorează colectivului pe care îl conduc, un colectiv unit de oameni bine pregătiți profesional. Avem încredere unii în alții, ceea ce ne face să acționăm fără frică.

„Medicina este pasiunea vieții mele”

– Din felul exemplar în care vă implicați, pare că medicina este pentru dvs. o pasiune? Au existat modele în familia dvs. care v-au condus pe acest drum?

– Medicina este pasi­u­nea vieții mele și, poate nu întâmplător, am fost că­lăuzit pe această cale. Așa cum v-am spus, mă trag dintr-o familie cu credință în Dumnezeu, care m-a învățat că în viață trebuie să fiu corect atât cu mine, cât și cu cei din jurul meu; că trebuie să muncesc, să lupt și să iubesc ceea ce fac, pentru că numai astfel voi ajunge să mă desă­vâr­șesc. Tata îmi povestea mereu despre bunicul și străbunicul meu, amin­tindu-mi permanent, mie și fratelui meu, că fiecare se naște și trăiește pentru a lăsa ceva în urma sa, iar noi avem obligația de a duce mai departe stindardul familiei.

„Am avut modele în familie. Străbunicul meu, Filaret Musta, a fost preşedintele de onoare al primului Senat al României Mari”

– Se cuvine ca în momentul acesta să vă rog să-i evocați pe înaintașii dvs. care v-au servit drept model.

– Străbunicul meu, arhiereul Filaret Musta, deți­nă­tor al celei mai înalte trepte în ierarhia biseri­ceas­că, s-a născut în 20 martie, 1839 – fiind unul dintre cei 12 copii ai capelanului Adam Musta, preot în pa­rohia Văliug, în anul 1759! Monah, pro­tosinghel, arhi­man­­drit, datorită me­ritelor sale Sinodul eparhial l-a numit vicar epis­co­pesc al diecezei Ca­ransebeşului, în 23 aprilie 1902. A primit mul­te ordine şi deco­raţii din partea mai-marilor vremii, de la Franz Iosef al Austro-Ungariei, la Casa Re­gală a României, dar eu mă opresc la ceea ce l-a înnobilat pentru vecie: în 1919, la întrunirea primului Senat al României Mari, a fost ales pre­şe­dinte de onoare al acelui Se­nat, iar după aceea, i s-a oferit conducerea grupului parlamentar bănă­ţean. El a slujit neobosit Episcopia Caransebeşului, vreme de 61 de ani. Bunicul meu, fiu al arhiereului Filaret Musta, protopopul Virgil Musta (născut în 8 februarie 1884, în comuna Glim­boca), a fost deputat în Marea Adunare Na­ţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. El a fost tatăl lui Horia Musta (născut la 21 august 1914), tatăl meu. S-a căsătorit cu mama, Maria, cu care a avut 2 copii, pe mine, născut în 1958, și pe Nelu – Ioan Musta, născut în 1959. Ne-am iubit părinții nespus de mult și lor le datorăm tot ce sun­tem acum. Fratele meu, Ioan Musta, este gastro­enterolog la Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara. Avem o familie frumoasă, cu care tare mult ne mândrim.

„Situația actuală e mult mai bună decât credeam acum două luni”

– Credeți că marile școli de medicină din România, de la Cluj, București și Iași, și-au spus cuvântul în profesionalismul de excepție pe care-l dovedesc medicii noștri, în lupta cu corona­vi­ru­sul?

– Vă spun cu certitudine: da! Și nu doar pro­fe­sional, ci și moral. Eram sub arme, nu puteam să tră­dăm. Țara ne chema în linia întâi. Văzând ce se întâmplă la chinezi, ne-am dat seama că, foarte pro­babil, și noi ne vom confrunta cu aceleași probleme destul de repede. Atunci am decis că cel mai im­portant lucru în această bătălie este ca noi, soldații din linia întâi, să nu cădem în luptă. Ne-am orga­ni­zat, am schimbat circuitele din spital și modul de des­fă­șurare a activității, ne-am procurat echipa­mente de protecție și am început bătălia. Iar re­zul­tatul s-a văzut. Lucrurile au evoluat cum trebuie. Situaţia actuală este mult mai bună decât credeam acum două luni. Constatăm că, în țara noastră, sta­rea de boală este ţinută sub control, chiar dacă avem un număr de peste 10.000 de cazuri. La noi, în spitalul „Victor Babeș”, încă mai avem locuri libere pentru pacienţi!

– D-le doctor, vorbiți cu un orgoliu legitim des­pre succesele dvs. și ale medicilor cu care lu­crați. Oare, în izbânda dvs., joacă și sentimentul „Ba­na­tul e fruncea” vreun rol?

– Joacă! Timișoara este cu adevărat un model, iar rezultatele confirmă acest lucru. A ajuns un model mulțumită muncii depuse. Succesul nu este al meu, ci al echipei de medici cu care lucrez și pe care o conduc. Ei cred în mine, iar eu cred în ei. Suc­cesul constă în coeziune, în dedicare, încre­dere, seriozitate, meticulozitate și profesionalism. Aces­tea sunt armele cu care luptăm și sperăm să învin­gem și de-acum înainte. Succesul constă și în per­manenta noastră căutare de soluții medicale efi­cien­te, și în curajul de a introduce în terapia pa­cienților noștri tot ceea ce este nou, bazat pe informații din surse serioase. Aceasta presupune studiu asiduu și un bagaj de cunoștințe solid, pe care eu l-am do­bândit de-a lungul vieții, dar ale cărui baze le-am pus încă de pe băncile facultății.

„Putem ține pandemia sub control prin înțelepciune, prin solidaritate și încredere unii în alții”

– D-le doctor, oare demersul dvs. se bazează și pe patriotism? În truda dvs. există și un gând de atașament pentru România?

– M-am gândit mult la însuflețirea medicilor noștri din linia întâi, și am ajuns la părerea că, dincolo de toată știința noastră, ceea ce ne mobili­zează cu adevărat este patriotismul. Dorința de-a trata, de-a salva, dar și de a dovedi că medicina din Ro­mâ­nia nu este cu nimic mai prejos față de marile țări ale Europei.

– Domnule doctor, 15 mai a sosit și, odată cu el, relaxarea. Ce se va întâmpla în lunile urmă­toa­re, când responsabilitatea legată de boală va trece asupra noastră, asupra cetățenilor Româ­niei? Cum găsim drumul între normalitate și tea­ma că pandemia ar putea reveni? Dumnea­voas­tră ce stil de viață veți adopta?

– Am convingerea că bătălia cu acest virus nu se câștigă în spital, ci în comunitate. De aceea, am luat decizia să comunic cât mai mult cu populația, prin intermediul grupului „City Doctors” de pe Face­book, care depășește la ora actuală 60.000 de mem­bri, cât și prin intermediul mass-media. Ro­mânii trebuie să înțeleagă cum acționează virusul, care sunt pericolele ce ne pândesc în cazul îmbol­nă­virii și, mai ales, ce trebuie să facem să nu ne îm­­bolnăvim. Prevenția este singura soluție viabilă să nu ajungem în situația Italiei, Spaniei, Franței. Noi nu suntem o țară bogată și nici nu avem resur­sele țărilor bogate din lume, dar putem ține pan­demia sub control prin înțelepciune, prin respec­ta­rea regulilor, prin solidaritate și încredere unii în alții. Acesta a fost și va rămâne și stilul meu de viață.

– 15 mai a trecut, starea de urgență a fost în­locuită cu starea de alertă. Ce se va întâmpla după acest moment convențional?

– Încetul cu încetul, vom trece la normalitate, dar va fi totul treptat, având permanent în vedere pro­tejarea persoanelor dragi, cu factori de risc, a persoanelor mai expuse la forme grave sau critice de boală și deces. Acum este momentul să fim noi responsabili de sănătatea noastră și nu să dăm vina permanent pe alții. Această încercare sigur va lăsa urme, chiar dacă viața va reveni la normal. Poate vom uita teama, poate vom uita momentele grele, dar nu trebuie să uităm că, din toată această situa­ție, noi trebuie să învățăm, să învățăm mereu și să prac­­ticăm ceea ce învățăm, să fim uniți, să fim so­li­dari, să fim înțelepți, să fim răbdători și să ne schim­băm modul de viață. Poate că este momentul să ne ree­valuăm valorile, poate că este momentul să deve­nim activi și responsabili, să nu uităm că cel mai de preț lucru este sănătatea. Această atitu­di­ne impune schimbarea modului de a trăi. Să du­cem o viață mai sănătoasă, atât fizic, cât și sufle­teș­te, pentru că nu­mai astfel vom deveni mai puter­nici și nimeni și ni­mic nu ne va putea înfrânge.

Foto: DREAMSTIME (1), AGERPRES (1)