Epopeea Coronavirus: Cruciada bătrânilor

– „Protecția” lor a născut tragedii –

GERMANIA

„Vârstnicii sunt mai vulnerabili din punct de vedere fizic, dar sunt mai robuști psihologic”

Separări și abandonări, traume și pierderi: oamenii care se bucură de o vârstă înaintată adună numeroase expe­riențe, dintre care nu toate sunt pozitive. Magazinele și parcurile se redeschid, mașinile au voie să circule prin orașe… dar pentru cei mai mulți dintre oamenii care riscă mai mult să dezvolte forme severe ale Covid-19, restricțiile nu s-au redus. În special vârstnicii se con­funtă în continuare cu izolarea socială, pentru cine știe cât timp de-acum încolo.

Dr. Anja Mehnert-Theuerkauf, care conduce Departamentul de Psihologie și Sociologie Medicală din Centrul Medical Universitar din Leipzig, Germania, afirmă însă că, din fericire, mulți dintre ei dis­pun, grație vârstei, de o rezistență psihologică care le permite să depășească cu bine împrejurările nefericite. În interviul de mai jos, psi­holoaga vorbește despre beneficiile pe care le are rutina.

– Dr. Mehnert-Theuerkauf, spuneți că oa­me­nii mai în vârstă sunt mai pregătiți decât oa­menii tineri, pentru a face față efectelor psi­ho­logice ale crizei coronavirusului. De ce se întâm­plă asta?

– Se presupune că o persoană aflată la o vârstă mai înaintată a depășit de-a lungul vieții sale un număr de crize serioase – nu neapărat un război, dar crize personale, cum ar fi divorțul, o boală gra­vă, o pierdere sau un eșec de proporții. Dacă ai trecut prin lucruri de acest fel, e probabil să-ți fi creat un soi de rezervă de resurse interioare și de mecanisme necesare pentru a face față unor aseme­nea evenimente nefericite. Așa încât, în vreme ce oamenii mai în vârstă sunt mai vulnerabili din punct de vedere fizic, ei sunt mai robuști din punct de vedere psihologic.

– Acest aspect nu are și o latură negativă? Sigu­ranța de sine a bătrânilor nu poate conduce la un comportament imprudent?

– În principiu, este bine să te cunoști pe tine însuți și să fii conștient de nevoile tale. Și nu este rău să crezi în propria eficiență, să ai sentimentul acela că „Totul va fi bine”. Însă într-o confruntare cu o amenințare invizibilă, cum este corona­vi­rusul, această atitudine ar putea reprezenta un calcul greșit, periculos.

– Impactul pandemiei este greu de suportat, în special pentru oamenii mai în vârstă, în con­dițiile în care probabil că ei vor trebui să ră­mână izolați o lungă perioadă de timp. Care sunt im­plicațiile?

– În primul rând, asta atrage atenția asupra numărului mare de bătrâni din societatea noastră, care au fost singuri și izolați înainte de a veni pan­demia. Concret, pentru mulți dintre bătrânii inter­nați în azile, izolarea impusă de pandemie abia dacă reprezintă vreo schimbare, acesta fiind deja modul lor obișnuit de viață. Poate că membrii familiei lor trăiesc departe, nu vin să-i vadă sau poa­te că au rămas singuri pe lume. Peste atâta sufe­rință, durata carantinei impusă de coronavirus poa­te reprezenta o tortură, mai ales pentru oamenii care nu au multe ocazii să iasă afară.

– Ar trebui să reacționeze societatea sau pot chiar cei care sunt afectați să facă ceva?

– Desigur, situația bătrânilor reprezintă o obli­gație pentru societate ca întreg. Nu poți ține pur și simplu izolați cu lunile oamenii mai în vârstă. În același timp, trebuie ca toți să ne asumăm responsabilitatea de a-i proteja în mod special. Dar și bă­trânii au la rândul lor unele res­pon­sabilități. În primul rând, ei trebuie să se protejeze, practicând distanțarea socială. Și, de aseme­nea, trebuie să aibă grijă să iasă în aer liber din când în când, să rămână activi și să poată comu­nica.

– Ați putea fi mai precisă?

– Să facem ceva este întot­deauna mai bine decât să nu fa­cem nimic. Asta înseamnă în cazul vârstnicilor, să se țină de o rutină cotdiană, de pildă să se tre­zească dimineața și să facă un duș, chiar dacă nu ies din casă. În fiecare zi să-și propună să facă ceva plăcut, fie că e vorba de o emisiune intere­santă la televizor, de a vorbi cu rudele și cunoscuții la telefon.

– Și ce nu ar trebui să facă vârstnicii?

– Să nu stea toată ziua pe canapea, îmbrăcați în haine de casă. Aș descuraja asta, în­trucât comportamentele, senti­mentele și gândurile sunt strâns legate între ele. Dacă tot ce faci e să zaci pe fotoliu, într-un halat ponosit sau o pijama îngălbenită de vreme, și să începi să torci gânduri negre, nu va trece mult și vei începe să te simți un ratat, iar apoi, vei fi cu atât mai în­clinat să zaci. Acest cerc vicios este periculos. În timp, el poate conduce la apariția unor stări depresive.

– Gândirea pozitivă este, deci, importantă și în cazul bă­trânilor?

– Nu, nu este vorba despre asta. Este vorba de a face ceva pentru a-i imprima unei zile o structură și despre a avea un program cât de mic. Iar asta începe mereu cu a fi activ, chiar și atunci când nu ai pe moment chef de așa ceva.

– Dar dacă asta nu funcționează?

– Atunci, la un moment dat, ai nevoie de ajutor. Dacă realizezi că nu mai poți să faci față, că nu mai reușești să rezolvi singur situația, trebuie să îi ceri cuiva ajutorul. Poate fi vorba de rude, de prieteni, de o linie de asistență socială telefonică sau de un serviciu de consiliere psihologică. Este important să nu eziți să accepți ajutorul, să recunoști în cuge­tul tău, că ai nevoie de el. Acesta în sine este un semn de a te gândi la viitor. Că mai există un „mâine”.

SUEDIA

Cimitirele din căminele de bătrâni

Când un vârstnic își duce traiul în sânul fami­liei, ori chiar și singur, în propria lui casă, el are încă șansa să se apere, cumva, de pericolele pe care le aduce cu sine noul coronavirus. El se poate dis­tanța social, dar are și „privilegiul” de a ieși în lume, la aer, de a socializa cât de cât cu cei dragi, luând totodată măsurile de precauție care se impun. Dar ce se întâmplă cu cei aflați în azilurile de bă­trâni? Cazul Suediei este, din acest punct de vedere, cât se poate de elocvent. Suedezii nu prea obiș­nuiesc să aibă ei înșiși grijă de bătrânii lor, astfel încât aceștia sfârșesc, în general, în vreun cămin. Multe dintre aceste cămine sunt complexuri imen­se, în care stau laolaltă sute de vârstnici, dintre care o mare parte se confruntă cu serioase probleme de sănătate.

În momentul în care a lovit pandemia, autori­tățile din Suedia, care au adoptat restricții mult mai puțin severe decât restul lumii, au susținut sus și tare că au făcut o prioritate din protejarea persoa­nelor de peste 70 de ani. Rezultatele au dovedit însă contrariul: la 28 aprilie, 90% dintre victimele coro­navirusului din această ţară nordică aveau cel puţin 70 de ani. În plus, din cele peste 3.000 de decese raportate până la începutul lunii mai, aproa­pe jumătate au avut loc în căminele de bă­trâni. Degeaba a atenționat presa suedeză că multe dintre azilurile de bătrâni suferă în urma lipsei acu­te de personal. Principalul sindicat suedez al anga­jaţilor municipali, Kommunal, estima încă din luna martie, că circa 40% din personalul azilurilor de bătrâni din Stockholm era format din lucrători necalificaţi, angajaţi pe baza unor contracte pe termen scurt şi plătiţi cu ora, iar 23% erau inte­rimari. Așa se face că mulți dintre vâstnicii din cămine au ajuns să moară aici cu zile, nu doar pen­tru că au fost infectați cu noul coronavirus, ci, pur și simplu, pentru că au fost neglijați.

O altă problemă majoră reclamată în presă a fost aceea că multe dintre azilurile de bătrâni din Suedia nu au beneficiat de suficiente mijloace de pro­tecție în fața coronavirusului. Publicația brita­nică The Guardian a redat, de pildă, luna trecută, povestea lui Magnus Bondesson, a cărui mamă, în vârstă de 69 de ani, se află într-un cămin de bătrâni din Uppsala. Acesta a povestit că, în data de 3 apri­lie, la câteva zile după ce, din cauza restricțiilor impuse a de autorități, el nu a mai avut voie să-și viziteze mama, a reușit să aibă cu ea o conversație video pe internet. Iată ce povestește: „(…) Am văzut doi angajați. Nu am văzut nicio mască și nu purtau mănuși. Când am sunat din nou, după câteva zile, am întrebat pe cineva de-acolo de ce personalul nu folosește măști faciale și mi-a răspuns că angajații nu fac decât să urmeze intrucțiunile primite”, a declarat suedezul. Mai precis, autoritățile le-ar fi cerut angajaților din căminele de bătrâni să nu poar­te echipament de protecție, decât atunci când aveau de-a face cu un rezident deja suspectat că ar fi fost infectat cu noul coronavirus. În rest, mem­brilor personalului li s-a mai transmis doar să ră­mână acasă, dacă se simt ei înșiși rău. „Acolo unde lu­crez, nu avem deloc măști, deși lucrăm cu cei mai vul­nerabili oameni dintre toți”, a declarat unul dintre angajați, sub protecția ano­nimatului. „Nu avem dezin­fectant pentru mâini, doar săpun. Atât. Toată lumea este îngrijorată”, a adăugat acesta. „Cel mai rău lucru este că noi, membrii perso­nalului, suntem cei care le transmitem bătrânilor infecția. Este incredibil că nu s-au infectat încă și mai mulți. E un scan­dal”, a declarat la rândul ei o asistentă medicală, pentru postul public suedez de televiziune SVT.

Guvernul Suediei, scuze publice: „Este un eșec pentru întreaga noastră societate”

Din nefericire, s-a dovedit că asistenta medicală a avut dreptate. Într-adevăr, a ieșit un scandal. Unul atât de mare, încât Guvernul suedez a fost pus în si­tuația să-și ceară public scuze pentru dezastrul creat. „Nu am reușit să ne protejăm bătrânii. A­ceasta este o problemă cu adevărat gravă și un eşec pentru întreaga noastră societate. Trebuie să tragem învăţăminte, această pandemie nu s-a în­cheiat încă”, a declarat ministrul sănătăţii şi al pro­blemelor sociale, Lena Hallengren, la televiziu­nea publică suedeză. „Sunt multe lucruri despre care se vorbește de multă vreme în legătură cu în­gri­ji­rea vârstnicilor și care acum au ieșit la supra­față. Printre acestea se numără condițiile precare (…) și modul de aplicare al recoman­dărilor. Drept ur­mare, bătrânii sunt cei puși în situația de a plăti cel mai mare preț”, a adăugat reprezentanta Gu­ver­nului suedez.

FRANȚA

Bătrânii salvați de o petiție semnată de peste 77.000 de oameni!

Un uriaș scandal a izbucnit și în Franța, pe la mij­locul lunii aprilie, când discuțiile despre mă­su­rile de relaxare preconizate erau în toi. Disputele au început după ce Jean-François Delfraissy, preșe­dintele consiliului științific pentru COVID-19 a afirmat în fața Senatului, că cei care prezintă riscul cel mai mare de a dezvolta o formă gravă de boală, sunt „persoanele de o anumită vârstă, peste 65 sau 70 de ani, prin urmare, vor continua să ră­mână izo­lați în casă, și după 11 mai. „În cazul acestor 18 milioane de persoane, nu este nici un secret, vom continua izolarea. Pentru cât timp? Nu știu, poate până când vom descoperi un medica­ment preven­tiv”, a declarat profesorul, spre groaza bătrâ­ni­lor. Iar președintele Emma­nuel Macron a părut să-i țină iso­nul, afirmând, la rândul său, că „celor mai vulnera­bili” li se va cere să rămână în izo­lare. Macron nu a pre­cizat da­că această hotărâre va avea sau nu un caracter obli­gato­riu, așa că scanda­lul vi­zând discri­mi­narea vârst­­ni­cilor în contextul pan­demiei n-a fă­cut decât să ia amploa­re. În scurt timp, a fost în­toc­mită o pe­tiție împotriva măsurilor preco­nizate, docu­mentul strân­­­gând rapid peste 77.000 de semnături. Ulterior, autoritățile s-au gră­bit să-și retragă infor­mațiile.

Președintele Emmanuel Macron a ieșit la rampă cu o declarație publică, afirmând răspicat că planul său de relaxare a restricțiilor nu va conduce la o „discriminare” a bătrânilor. El a precizat că va face apel la „responsabilitatea indi­viduală” a cetățenilor de peste 65 de ani și a sugerat că guvernul nu va opta în cazul lor pentru restricții, ci va face simple recomandări. Palatul Elysée a ținut totodată să afir­me că drepturile și libertățile fundamentale repre­zintă o prioritate pentru președinte.

Bătrânii, cetățeni de categoria a doua: „E mai bine să te stingi în singurătate și deznădeje?”

Chiar dacă, în cele din urmă, lucrurile s-au în­cheiat cu bine în Franța, simpla evocare a unei izo­lări prelungite la domiciliu pentru persoanele vârst­nice a provocat o dezba­tere cu pro­funde implicații. Profesorul de drept Guillaume Drago a subli­niat impor­tanța res­pectării princi­piului dem­nității persoanei uma­ne, în vreme ce sociologul Serge Gué­rin a atenționat cu privire la inventarea unui soi de „apart­heid generațional”. Punc­tul pe „i” a fost însă pus de Aca­demia Fran­­ceză de Medicină, care a vorbit într-un comunicat ofi­cial, despre pericolul transfor­mării vârstnici­lor în cetățeni de ca­tegoria a doua, su­bli­niind totodată că „suferința morală in­dusă” lor printr-o izolare prelun­gită nu trebuie sub nicio formă subesti­mată. „Este mai bine, oa­re, să-ți asumi un risc con­trolat, respectând un compor­tament prudent, pentru a trăi alături de ceilalți, sau să te stingi în singurătate și deznădeje?”, au scris repre­zentanții instituției.

COMUNITATEA EUROPEANĂ

Ursula von der Leyen i-ar fi ținut izolați pe bătrâni până la Crăciun

Nu doar în Franța au existat dispute aprinse cu privire la situația celor vârstnici. Președinta Comi­siei Europene, Ursula von der Leyen, a provocat un uriaș val de indignare, după ce a declarat pentru publicația germană Bild, că, până la apariția unui vaccin, contactul cu vârstnicii ar trebui limitat cât mai mult. „Știu că este dificil, că izolarea este o povară, dar este o chestiune de viață sau de moar­te. Trebuie să fim disciplinați și să rămânem răb­dători. Copiii și oameni mai tineri se vor bucura mai devreme de o mai mare libertate de mișcare, decât persoanele mai în vârstă”, a spus Ursula von der Leyen, exprimându-și speranța ca un laborator european să poată dezvolta un vaccin pentru COVID-19, până la finele lui 2020.

„Sub motivul protejării persoanelor vârstnice, veți face din ele niște morți-vii”

Afirmațiile președintelui Comisiei Europene au stârnit reacții puternice, dar poate că cea mai tă­ioasă replică a venit din partea romancierului fran­cez Nicolas Saudray, el însuși în vârsă de 77 de ani. Într-o scrisoare deschisă, pe care i-a adresat-o Ursulei von der Leyen, prin intermediul re­vistei Le Figaro, Saudray a dat glas, ca nimeni altul, oro­rii resimțite de mulți din­tre vârstnici, la aflarea inten­țiilor exprimate de oficialul euro­pean: „În ziarul «Bild», apă­rut în Duminica Paștilor, ați preconizat izolarea persoanelor în vârstă, până la sfârșitul anului, în așteptarea punerii la punct și a comercializării unui vaccin împotriva corona­vi­rusului. (…) Sub motivul protejării persoanelor vârstnice, veți face din ele niște morți-vii. (…) Persoanele vârstnice nu își vor putea vedea copiii, nepoții, prietenii. Vor fi reduse la a comunica cu ei prin mijloace informatice, pe care majoritatea le stăpânesc destul de precar. Tot ceea ce înseamnă rostul existenței le va fi interzis. Vrem să-i salvăm, dar le luăm gustul vieții”, a scris romancierul. „Persoanele în vârstă nu sunt niște copii, inca­pabili să discearnă care le este interesul. Nu sunt nici cetățeni de mâna a doua”, a subliniat scriitorul francez, la sfârșitul scrisorii adresate Ursulei von der Leyen.