Valentin Dumitru Ioan Ivan (Primar PNL al comunei Sadu, jud. Sibiu) – „Degeaba ne modernizăm și căutăm să accesăm fonduri, dacă nu grijim de suflet”

PRIMARII NOȘTRI

Situată în partea de sud a județului Sibiu, lo­calitatea Sadu este considerată de mulți a fi poarta de intrare în Mărginimea Si­biu­lui. Cu două hidrocentrale și o microcentrală func­ționale încă din 1896, este primul sat electrificat din Ro­mâ­nia, dar și satul natal a doi mari corifei ar­deleni: Ioan Inochentie Micu Klein și Samuil Micu Klein.

Din 2004, de când e primar, Valentin Dumitru Ioan Ivan încearcă să facă prezentul comunei Sadu demn de iluștrii săi înaintași. Licențiat în teologie, fără a fi hirotonit preot, dar și în drept și ad­mi­nistrație publică, ambițiosul primar își pregătește doctoratul în domeniul dezvoltării durabile a satului ro­mânesc. Iar comunitatea pe care o păstorește, te­ritoriul pe care-l administrează par a fi file ale lu­crării sale de doctorat.

„Faptul că am câștigat toate alegerile, din primul tur, m-a făcut să întorc comunității același respect”

– Știu că ați intrat în politică la doar 25 de ani, iar la 33 erați deja primar. Ce v-a făcut să alegeți acest drum?

– În 1996, am fost cel mai tânăr consilier local din județul Sibiu, apoi, din 2000, primarul de la acea vreme m-a vrut viceprimar. Așa am avut oca­zia să văd câte se pot face, câte posibilități reale există de a dezvolta comunitatea durabil și că, dacă vrei, chiar poți să faci foarte multe. Sigur, era și vârsta, dar mi-era greu să văd că administrația pu­blică locală bate pasul pe loc. Căci Sadu vine din ur­mă cu o istorie remarcabilă, are o amplasare geo­grafică extraordinară și terenuri niciodată colec­ti­vizate, are oameni gospodari, cu spirit de întreprin­zători, dar care și-ar fi dorit să beneficieze și ei de condiții de viață decente, potrivite secolului în care trăim. Și, chiar dacă la acea vreme încă nu exista termenul de „democrație participativă”, este exact ceea ce mi-am dorit să fac: să provoc comunitatea la implicare, să aibă cu toții un cuvânt de spus în dezvoltarea comunei. În 2004, alegerile locale au avut loc în iunie. Imediat am realizat niște ches­tionare pe care le-au completat toți locuitorii co­mu­nei, cu nevoile și problemele urgente ce trebuiau re­zolvate, iar la sfârșitul lunii septembrie, deja sem­nam primul contract de finanțare pentru asfaltarea drumului principal din comună. Așa am început. Iar faptul că am câștigat toate alegerile, din primul tur, încă de la primul mandat, m-a făcut să întorc co­mu­nității același respect pe care oamenii mi-l acor­daseră prin vot.

„În satul românesc, avem nevoie de ciurdă”

– Domnule primar, venind spre primărie, am văzut că străzile satului nu sunt doar asfaltate, ci și parcă nefiresc de curate pentru un sat. Nu mai cresc oamenii animale în Sadu, nu le mai duc la pășune, de nu-i urmă de balegă pe asfalt?

– Doamnă, aici, la noi, oamenii au crescut mereu animale. Străzile sunt curate pentru că le cu­rățăm și le spălăm în permanență. Cetățenii nu tre­buie să simtă nici o diferență, indiferent dacă lo­cuiesc în centrul satului sau la marginea lui, gradul de confort trebuie să fie același. Adevărul e că, oricât ar suna de anacronic, noi, în satul românesc, avem nevoie de ciurdă, iar animalul crescut în ogradă e considerat o valoare. Vreau să beau lapte de la vacă, de bivoliță, vreau să mănânc telemea de oaie, de capră. Sigur, e un efort al comunității locale de a curăța străzile, dar este de datoria noastră să fa­cem asta. Doar gospodăriile de la țară pot oferi o sursă de hrană sănătoasă. Pandemia asta a adus și un lucru bun: ne-a motivat să facem on-line lucruri care, până acum, prin prisma politicilor și a mo­du­lui de funcționare instituțională, păreau imposibile. Așa am reușit să facem și o platformă on-line, la nivelul Asociației Comunelor – Fi­lia­la județeană Sibiu, unde toți producătorii locali ates­tați și certificați își pot în­scrie și valorifica produsele.

– Promovarea produse­lor locale ar trebui însoțită și de păstrarea tradițiilor locale. Am auzit că aici, la Sadu, tra­diția are, cumva, caracter per­manent…

– Desigur! Degeaba ad­mi­nistrezi o localitate, o as­fal­tezi, o îngrijești… Dacă nu în­cercăm să păstrăm vie tra­diția, e totul în zadar. Tra­diția ne ține în pi­cioa­re, tradiția ne ține acolo unde sun­tem; fără ea se duce totul pe apa sâmbetei. De­geaba ne moder­ni­zăm și căutăm să accesăm fon­duri, dacă nu grijim de suflet. Datul străbun e sân­ge­le care ne curge prin vine. Fără, ne pustiim. Ca fiu al satului, ca adminis­tra­tor al comunității, consi­der că e de datoria mea să fiu un promotor al păs­trării tradițiilor locale și, în special, de îmbrăcare a portului popular româ­nesc. La fiecare sărbătoare, când e posibil, nu există sătean care să nu îmbrace portul românesc. De ani de zile, agenda primăriei e plină de manifestări cul­tural-artistice. Suntem prin­tre singurele comune din țară în care se păstrează nun­ta tradițională, cu mirii, nașii și nuntașii îm­brăcați în costume populare autentice. Încercăm să-i educăm pe tineri să păs­treze și să ducă mai departe aceste tradiții. Pentru că, din păcate, raportarea noas­tră la comu­nitatea europeană și la normele in­vo­cate drept criterii de raportare ne așează într-o formă falsă de eradicare a obiceiurilor și tradițiilor locale. Se încearcă un trans­fer lipsit de naturalețe al valorilor reale din satul românesc, ceea ce nu e deloc bine, iar noi, aici, la Sadu, refuzăm categoric s-o facem.

„În Sadu avem condiții de trai mai bune ca la oraș!”

– De unde vin banii în bugetul comunei Sadu?

– Nu suntem o comună bogată din punct de vedere al resurselor proprii, dar ne-am gospodărit mereu în așa fel încât niciodată nu ne-am aflat în imposibilitatea de a susține proiectele de dezvoltare sau funcționarea aparatului propriu. În timp, am reușit să valorificăm orice sursă de finanțare adresată comunităților locale. Sigur, la scară mică, am putea să ne dezvoltăm și din re­surse proprii, dar nu să ne asi­gu­răm surse de finanțare sau co­finanțare pentru diversele proiec­te. Cel mai mare contributor la bugetul local este Hidroelectrica, cu două hidrocentrale și o mi­crocentrală, operatorul regional de apă-canal și apoi toți ceilalți. Din fericire, în Sadu, rata șo­ma­jului e scăzută. Oamenii lucrează în fabrici din apropiere, Sibiu, Tălmaciu și Cisnădie. Dar încă foarte mulți lucrează și în agricul­tură.

„Cea mai mare problemă cu care se confruntă toți cei din administrația publică este abundența actelor normative fără noimă, fără formă și fără fond”

– Aveți o comună frumoasă, curată, cu oameni gospodari. Și, totuși, care ar fi problemele cu care vă confruntați la nivelul administrației publice locale?

– Cea mai mare pro­ble­mă cu care se confruntă toți cei din administrația publică din Ro­mâ­nia, nu doar comuna Sadu, este abundența actelor norma­tive fără noimă, fără formă și fără fond. Nu avem ni­ciodată siguranța legitimi­tă­ții unui act administrativ pe care-l emitem, pentru că nu putem ști dacă am reușit să răspundem cerințelor actului modificat. La o in­ven­tariere făcută de un cunoscător, sunt peste 10800 de acte nor­mative după care se ghidează, la ora actuală, activitatea ad­minis­tra­ției publice locale, ceea ce este noaptea minții! Am con­sta­tat, în foarte multe situații, existența unui conflict instituțional între două acte normative, în care unul permite și unul interzice ceva, sau un minister per­mite, altul nu. Uneori, nici nu mai știm care e calea legală pe care trebuie s-o urmăm, putem aluneca ușor pe panta interpretării greșite a modului în care legea trebuie aplicată.

„Tinerii nu părăsesc localitatea, iar natalitatea e în creștere”

– Aminteați de tineri. Mai sunt tineri în co­mună sau au plecat și de-aici să muncească în alte țări?

– Mă bucură că tinerii nu părăsesc localitatea, iar natalitatea e în creștere.

– Există un secret?

– Cred că noi am reușit să facem față exigen­țelor comunității și să răspundem nevoilor reale ale localnicilor. Avem condiții de trai mai bune ca la oraș, o așezare geografică favorabilă: la 5 km de au­tostradă, la 3 km de viitoarea autostradă spre Bucu­rești și la 20 de minute de Sibiu. Avem aer curat, liniște… Dacă o casă se pune în vânzare, a doua zi e vândută. Există și o dorință evidentă a tinerilor de a se stabili aici, motiv pentru care, cu acordul consiliului local, am decis ca, pe un teren de șapte hectare, dislocat din pășunea comunală, să parcelăm 120 de locuri pentru case de locuit, ce vor fi atribuite gratis, cu prioritate celor din localitate. Pasul următor va fi să facem același lucru pentru cei care vin din alte părți și vor să se stabilească aici. În plus, avem în proiect construirea unei noi grădinițe cu program prelungit, extinderea clădirii școlii și chiar implementarea noțiunii de „smart-school” la Sadu, după modelul comunei Ciugud, din județul Alba, prima din țară unde învățământul funcționează după un astfel de principiu modern.

– Cât de lung e drumul până la București, domnule primar?

– Până te întorci înapoi. Din păcate, vocea primarilor nu prea este ascultată în Capitală, iar din acest punct de vedere este tare lung drumul spre București. Dimensiunea fondurilor alocate satului ro­mânesc nu răspunde nevoilor reale, ceea ce ne le­gitimează să spunem că guvernul României, indi­ferent de culoarea politică, nu acordă nici o im­por­tanță satului românesc.